Tuesday 18 June 2019

Monumentul Eroilor Avantul Tarii


Subiect: Eroii Avantul Tarii Autor: Cornel Dusescu,Cristian Bulfon
Perioada: 1944 Foto:
Localizare:
Strada Valter Mărăcineanu 1
Contributii: Ioan Florea
.

Monumentul eroilor Avantul Tarii din piata Walter Maracineanu. Bombardata in 1944.

Cu Multumiri D-lui Cristian Bulfon:
 
"Monumentul ”Avântul Tarii” este realizat de sculptorul Emil Wilhelm Becker împreuna cu arhitectul Arghir Culina si inaugurat în 1921.
Amplasamentul initial a fost pe Calea Grivitei, în imediata apropiere a unor stabilimente militare (Corpul II Armata, Scoala de Artilerie si Geniu, Scoala Militara de Infanterie si Cavalerie), acolo unde acum este Universitatea Nationala de Arte Bucuresti (fostul Institut de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu”).
La scurt timp, s-a considerat ca un asemenea monument merita un loc mai reprezentativ, astfel fiind ales cel din fata Ministerului de Razboi, vizavi de Teatrul Liric, din Piata Valter (Walrer) Maracineanu, de lînga Cismigiu.
Teatrul Liric a disparut în bombardamentul german din 24-25 august 1944, iar locul lui a fost construit în anii 60 un bloc de locuinte.
În schimb, cladirea Ministerului de Razboi a supravietuit (acum este în renovare), îndeplinind în timp, si acum, diferite functiuni ministeriale, administrative si organizationale.
Lucrarea este dedicata eroilor români cazuti la datorie în campania din 1913 a celui de-al doilea Razboi Balcanic între Bulgaria pe de o parte si în principal, Grecia si Serbia pe cealalta. De teama aparitiei unei Bulgarii mari si puternice la frontierele ei sudice si la posibilele revendicari teritoriale fata de Dobrogea de Nord obtinuta în 1878, România a intervenit si ea militar împotriva Bulgariei. Turcia nu a stat deoparte si profitând de ocazie, a intrat în razboi pentru a recupera teritoriile pierdute.
Bulgaria a cerut armistitiu, iar razboiul s-a încheiat prin Tratatul de la Bucuresti din 1913.
Întorcându-ne la monument, varianta originala a acestuia  înfatisa trecerea trupelor românesti peste Dunare în Bulgaria, dar basoreliefurile ce prezentau aceste scene au fost distruse de comunisti. De aceea, numele lui Willhelm Becker nu se mai regaseste pe lucrare, iar astazi când se face prezentarea monumentului, momentul evocat este ignorat.
Baza grupului statuar este placata cu travertin de Deva si a fost executata de Antrepriza G.Tomat, un italian friulan extrem de cunoscut în epoca în lumea pietrarilor bucuresteni.
Grupul statuar este turnat în bronz si reprezinta doua personaje alegorice: o femeie ce simbolizeaza Patria si care tine în mâna dreapta un drapel fluturând si un militar român cu arma în mâna dreapta, prezentat în avântul atacului.
La baza grupului se afla un vultur din bronz, cu aripile larg deschise.
Pe fatada monumentului, într-un medalion, se afla inscriptia: „Avântul Tarii”."


 Georges Eneas: "Cristian Bulfon Monumentul Avântul Tarii era amplasat la intersectia Strazii General Gheorghe Anghelescu (apoi Stefan Furtuna, acum Mircea Vulcanescu) cu Calea Grivitei."

 D-na Victoria Dimitriu ne-a ajutat cu fotografii din arhiva familiei, aparute in volumul "Cu doamna Rodica Filip von Becker, despre Bucurestii sculptorului Emil Wilhelm von Becker". editura Vremea. Fotografiile reprezinta mulajele originale din atelierul lui von Becker de pe vremea când lucra la monument.
 
Basorelieful plecării peste Dunăre
Întoarcerea la vatră




Ioan Florea:FB "Monumentul Avantul Tarii a fost amplasat initial, 1925, pe Calea Grivitei in fata Corpului II Armata"



Avântul Țării calea Grivitei

Harta de la sfirsitul anilor 1930
1977




O alta capodopera realizata de Becker este si Mormântul Ostasului Necunoscut din Bucuresti, închinat memoriei celor cazuti în Primul Razboi Mondial si amplasat în Parcul Carol I. Acesta a fost vernisat în anul 1923, în fata Palatului Artelor (care, în acea vreme, gazduia Muzeul Militar).

Medalia „Avântul Tarii”

Avântul Tarii este denumirea unei medalii instituite prin Decretul Regal nr. 6247 din 7 noiembrie 1913,[1] care a fost decernata tuturor militarilor si civililor participanti la Campania din 1913, fiind singura decoratie oficiala dedicata razboiului din 1913.



Monumentul "Avantul Tarii" din Constanta

In anul 1916 pe 3 aprilie a fost inaugutat in Constanta Monumentul „Avântul Tarii” care din pacate a avut o viata scurta fiind vandalizat 1n 1917 la intrarea trupelor bulgaresti in zona.

Editura Cartea Româneasca, 15 aprilie 1944

Subiect: Editura Cartea Romaneasca Autor: Cornel Dusescu
Perioada: 1944 Foto:
Localizare:Blvd. Elisabeta nr.16-18 Contributii:
.
CARTEA ROMÂNEASCA, cea mai prestigioasa si mai veche editura româneasca, a fost înfiintata în anul 1919 prin fuziunea mai multor edituri si tipografii: Tipografia lui C.I. Rasidescu (urmasa a vechii tipografii a lui C.A. Rosetti), Libraria si Editura „Ioanitiu si fiii” infiintata in 1858, „Libraria Scoalelor” infiintata in 1891 si Institutia „Minerva” infiintata in 1898.Initiatorii editurii, si-au propus „crearea unui institut de editura cu scopul tiparirii unei biblioteci ieftine cu continut literar, dar mai ales stiintific pentru raspândirea culturii”.

Sediul Editurii Cartea Româneasca din Bulevardul Elisabeta, a fost distrus în bombardamentul american din 15 aprilie 1944.
Aici a fost construit in 1959-60 blocul "Romarta Copiilor", actuala agentie BRD … La parter era deschisa Libraria Cartea Româneasca.(în imagine, sediul este în partea stânga).



























Friday 14 June 2019

Viile Bucurestilor

Bucurestiul oras de viticultori?
Pare de domeniul fanteziei, dar pina la inceputul secolului trecut a fost o realitate.
In ciuda faptului ca este un oras in totalitate de ses proximitatea celor doua riuri care il strabat, Dambovita si Colentina cu versanti abrupti au creat un peisaj de coline si dealuri care a fost ideal pentru practicarea viticulturii.
Exista documente care certifica cum prin anii 1700, viile îmbratisau marginile Bucurestiului si intrau adânc în inima lui, iar oamenii se bucurau de ele, si-nainte si dupã cules, cãci românul a fost dintotdeauna iubitor de vin, se stie.
In vecinatatea Parculi Carol, conform informaţiilor bine documentate, pe locul unde se va construi viitorul cartier eleveţian G.A. Sut(t)er, se afla o zonă cu dealuri, mlaştini şi vii ce aparţineau Vicontelui Louis Antoine de Grammont şi Mitropoliei Munteniei.
Despre existenţa dealurilor Filaretului (numite astfel după Mitropolitul Ungrovlahiei, Filaret al II-lea) înţesate de viţă de vie (adevărate podgorii) avem astăzi o mărturie certă prin prisma străzii care a păstrat această denumire: Şoseaua Viilor!
La vremea culesului, viile se umpleau de lume, stãpânii se mutau în crame, si timp de douã sãptãmâni se petrecea cu lãutari, „pastramã friptã pe grãtar si cu must, dulce sau înãsprit, sfârâind din ulcele de pãmânt. Seara, dupã ce se isprãvea treaba, culegãtorii, mustuitorii care mustuiau poama în ciubere, si crãmasii, care strângeau teascurile sau, pur si simplu, cãlcau cu picioarele strugurii, în lin, se strângeau laolaltã si începeau, cei mai tineri, jocul, în sunetul cobzei si al viorii, cei mai bãtrâni, vorbele, taclalele„.
Planul lui Rudolf Artur Borroczyndin (1846 si 1852) ne arata fara nici un dubiu Bucurestiul practic inconjurat de vii.
Astfel la nord de Bariera Mogosoi erau Via lui Dinu Precupetu, Barbu Persiceanu, Stolnicului Preda
In preajma Barierei Podului de Pamant  si proape de cismigiu erau Via lui Marin Bude, Stan Piha, Iancu Rosseti si a multor manastiri: Via Manastirii Cotroceni, Via Manastirii Radu Voda, Via sfintei Mitropolii.
In proximitatea viitoarei Sosele Pantelimon: Via Beizadea Grigore Ghica, Ion Tabacu, Ghita Pascal
Si acestea sunt doar citeva din sutele de terenuri vuticole din jurul Bucurestiului la acea data.
La mijlocul secolului XIX viile au început sa piardã teren. Pe locul lor s-au înãltat case, s-au încropit cartiere, s-au construit fabrici.
Către sfârșitul secolului XIX mana, făinarea și filoxera viței de vie au pus în pericol de dispariție soiurile nobile europene si adus la limitarea si mai mare a spatiului viticol.
In 1906, când mai rãmãseserã doar câteva vii pe la marginile orasului, ziaristul francez Frédéric Damé a scris o carte despre Bucuresti, reproducând cinci fotografii cu aspecte caracteristice podgoriilor de altãdatã. Imaginile cu pricina sunt printre ultimele care mai amintesc de istoria Bucurestiului ca zona viticola.
Multe denumiri amintind de viticultura au ramas totusi folosite si in primele decenii ale secolului trecut.
Astfel Planul din 1923 ne arata denumirea viitoarei strazi vatra Luminoasa era "Marcuta intre vii" Strada Maior Coravu din aceiasi zona se numea "Tepes Voda intre vii"
Fotografiile urmatoare apartin lui Charles Chusseau-Flaviens si colaboratorilor lui si sint datate in primul deceniu al secolului trecut (1909, Les vendanges / Strângerea recoltei)



































































Featured post

Casa Meitani

Subiect: Casa Meitani Autor: Cornel D. Perioada: 1825-1935 Foto: Diverse Adresa: Calea Victor...

Popular Posts

Total Pageviews