Once Upon A Time in Bucharest: Casa Ioan Hagi Moscu

Subiect:	Casa Ioan Hagi Moscu	Autor:	Cornel D.
Perioada:	1810-1912	Foto:	Diverse
Adresa:	Str. Coltei Nr. 42	Contributii:
.

Ioan Hagi Moscu a fost numit cămăraș la Slănic de domnul Mihai Șuțu în 1791, ocupând această funcție până în anul 1814. De origine aromân se pare – descendent dintr-o mare familie de negustori, a devenit un important om de afaceri al vremii, averea sa pornind chiar de la afacerile cu sare de care s-a ocupat la Slănic. El vindea sare din Țara Românească orașelor bulgărești și turcilor de peste Dunăre. Averea sa va crește fabulos de repede, negustorul începând să practice și cămătăria; ajunge chiar să împrumute bani domnitorului țării. Puterea financiară ce o deținea îi permite să imite stilul de viață al marilor boieri: își construiește în 1810 o casă grandioasă pe locul unde se află astăzi Teatrul Național. Clădirea era „aranjată” după ultima modă: parchet, candelabre, clanțe, mobilier adus de la Viena.

La vremea construirii casei proprietatea se afla la periferia orasului si avea o marime considerabila. Avea o curte spațioasă și anexe gospodărești tipice reședințelor boierești de început de secol XIX.

La sfarsitul secolului XIX si începutul secolului XX, Primăria îşi avea sediul în Casa Ion Hagi Moscu din centrul oraşului, care se afla pe locul unde astăzi este amplasat Teatrul Naţional şi spaţiul verde din faţa sa. Dupa cum am mentionat, clădirea fusese construită în 1810 de către marele vistiernic Ion Hagi Moscu şi fusese achiziţionată de autorităţile locale de la moştenitorii săi în 1882.

În timpul primarului Dimitrie Dobrescu (1911-1912), imobilul a fost demolat in Mai 1912, şi s-a organizat un concurs de proiecte pentru ceea ce urma să fie Palatul Primăriei Bucureşti.

Adresa casei Hagi Moscu si a primariei a fost initial pe Ulita Coltei, mai tarziu Str. Coltei Nr. 42. In 1896 acest tronson al Strazii Coltei devine Str. I. C. Brätianu cu primaria la Nr. 2. Mai tarziu Bd. I. C. Brätianu Nr. 2.

Terenurile pe care Primăria le poseda intre Bd I. C. Brătianu, Str. Batiștei, Str. Scaunelor, Str. Vasile Boerescu și Bd. Carol se potriveau de minune cu planul de a construi un nou palat municipal. Cu mult inainte de demolarea de la 1912 au existata planuri executate de catre Arhitectul Ion Mincu, dar pentru executie erau necesare două milioane de lei, bani pe care Primaria nu ii avea.

Locul ramas vacant dupa demolari a fost cunoscut pentru multa vreme drept "Maidanul Primariei".

Initial a avut loc un concurs pentru a alege planurile cele mai potrivite pentru constructive. Concursul a fost castigat de Arhitectul Petre Antonescu. La concurs au participat alti trei arhitecti: Ion Mincu, cu planuri pentru un imobil în stil neo-românesc, cu influenţe franţuzeşti, la modă la acea dată, al doilea al lui Giulio Magni (în stil sobru) şi ultimul al lui Gh. Sterian, inspirat de arhitectura vieneză. Proiectul nu a fost finalizat din cauza pretului exorbitant si mai tarziu din cauza izbucnirii Primului Război Mondial.

In jur de 1925 s-a readus în discuţie construcţia Palatului. Comisia însărcinată cu alegea noului plan al Palatului a venit iniţial cu cererea ca turnul viitoarei construcţii să cadă pe axul străzii Edgar Quinet. Dorinţa nu a fost respectată în toate proiecte, ci chiar şi cel care a fost ales câştigător avea turnul în partea opusă, spre bulevardul Carol. Planul ales a fost cel conceput de arhitectul ploieştean Toma T. Socolescu, în colaborare cu D. Petruş – Gopeş. Alegerea nu a fost una uşoară, în concurs intrând peste 10 proiecte de calitate, dar unele prezentând unele soluţii neaşteptate. Spre exemplu, cel al arhitecţilor D. Wallter şi Harrz Schoenberg prevedea prelungirea clădirii până la Spitalul Colţea, iar acest corp ar fi fost legat de Palatul propriu-zis printr-o poartă asemănătoarea cu Poarta Brandenburg, pe sub care urmau să treacă maşinile şi tramvaiele. Nici acest plan nu a fost implementat, iar după restauraţia carlistă a fost total abandonat.