Once Upon A Time in Bucharest

Wednesday, 29 April 2026

Trocadero

Subiect:	Trocadero	Autor:	Cornel D.
Perioada:	1890-Prezent	Foto:	Diverse
Adresa:	Bd. Regina Elisabeta Nr. 9	Contributii:
.

Numele de Trocadero a aparut pe scena internationala in 1878 in Paris. Este numele unui palat constrit cu ocazia expozitiei din Paris si poarta numele unui fort din golful Cadix pe care francezii l-au cucerit in 1823.

Numele a fost adoptat si in Romania si il gasim pentru prima data mentionat in 1890 (Gradina "Trocadero") Restaurantul se gasea pe dealul Filaret, numit si Trocadero. Inainte pe acelasi loc se afla Gradina Oracici un loc pitoresc, strajuit de livezi si vii. Se spune ca aici ar fi petrecut primii lucratori bucuresteni participanti la manifestatia de 1 Mai unde s-a cerut programul de lucru de 8 ore.(John Bentz).
La inceput de secol (al XIX-lea) mai exact in 1906 pe acelasi deal(Trocadero) a fost construita Ospataria Regala(restaurant de clasa I-a) care facea parte din Parcul Carol I cu "Expozitia Jubiliara". Aceasta celebra 40 ani de domnie a lui Carol I si 25 ani de la proclamarea Regatului României; in acelasi timp 1800 ani de la cucerirea Daciei de catre împaratul Traian.

"Revenind" la vremuri mai apropiate de noi, numele de "Trocadero" l-a purtat un restautant celebru la vremea lui situat la intersectia Str. Academiei(fosta Str. Pointcare 1933) cu Blv. Universitatii mai tirziu Carol I(Blvd. Elisabeta de azi), vis-a-vis de Universitate.

Locuinta care il adapostea era mai bine cunoscuta sub numele de Casa Oppler(sau Opler) (Carol H. Oppler magnatul berii). Se pare ca initial cladirea apartinea si fusese construita de un anume Zamfirescu in jur de 1890. A fost in propietatea sa cel putin pina in 1904. Numele noului propietar(Carol H. Oppler) apare pe planul Bucurestiului din 1911.

Restaurantul Trocadero este mentionat in "Gazeta ilustrata, 03, nr. 029, 28 iunie 1914"

Restaurantul de la parterul Casei Oppler, Trocadero a fost in mare voga prin anii '30(1930) si era constant recomandat in Ghidul Bucurestiului din acea perioada, fiind un restaurant de categoria I-a.

In timpul bombardamentelor din 1944 cladirea a fost afectata dar nu grav avariata si demolata asa cum sustin unele surse. Adevarul este ca numai cupola(de deasupra intrarii principale) a fost distrusa total. Restul imobilului este in picioare pina in ziua de azi. (afectarea de bombardamente este confirmata de un text oficial al primariei, sub semnatura lui Horia Maicu din 1963).

In anii comunismului in cladire a functionat Chimimport. Pe partea stinga a cladirii in spatiul care la vremea aceea era liber a fost deschisa o braserie numita Terasa Colonadelor. In curtea din spate era o "casa veche", acoperita cu olane, unde functiona carciuma si care a fost reabilitata cam prin 1962.

In 1963 apare o propunere pentru extinderea cladirii Chimimport pe spatiul ocupat de braseria Terasa Colonadelor. (Intre imobilul Oppler si imobilul lui Oscar Maugsch (Asigurari Generala, azi sediul BCR)-construit între 1906-1914)
Intre 1964-65 pregatirea lucrarilor de extindere Chimimport care rezulta in disparitia in 1967 a braseriei Terasa Colonadelor si aparitia plombei existenta pina in ziua de azi. Conceptia arhitectonica a noii cladiri era apropiata de cladirea Generala de care se lega, avea trei etaje si mansarda în corpul principal care alcatuia un arc cu imobilul Generala.

Restaurantul Trocadero a continuat sa functioneze si sub regimul comunist si chiar dupa, in 1991 fiind mentionat ca fiind un restaurant de 3 stele, in Ghidul restaurantelor din acel an.

==
Un porc cu saisprezece picioare
Senzationala descoperire de la Restaurantul Trocadero

Gazeta Municipala Organ saptamânal de informatie si critica edilitara, 11, nr. 507, 1 februarie 1942

De multa vreme, d. Dr. Ion Mihaescu, medicul veterinar subsef al Capitalei, avea banuiala ca Restaurantul Trocadero foloseste carne taiata clandestin pentru consumul din zilele ingaduite.
Pe la toate mesele se consuma carne, desi cotele dela Abator n-ar fi ajuns in mod normal unui consum asa de mare.
Cercetind intr-una din diminetile trecute, Dr. Mihaescu a surprins pe cind se aducea in restaurant nu mai putin de opt pulpe de porc si opt garfuri.
Carnea nu avea nici un fel de marca ceea ce denota ca era luata dintr-un abator clandestin.
Intrebind pe patroni ce au de zis ca "au adus si ei un porc" ca sa poata satisface cerintele consumatorilor.
Carnea a fost confiscata si trimisa in intregime Spitalului Militar de raniti Regina Elisabeta.

Pentru ca patronii Restaurantului Trocadero sunt la prima abatere, pina acum nemaiavând la activul lor nici o contraventiune veterinara s-a aplicat numai pedeapsa confiscarii si o amendä.
==

Multumim pentru vizita!

Bd. Coltei

Subiect:	Bd. Coltei	Autor:	Cornel D.
Perioada:	1897-1907	Foto:	Diverse
Adresa:		Contributii:
.

Ulita si mai tarziu strada si Bd. Coltei este un nume de mult disparut din nomenclatura strazilor bucurestene. Mai precis ultima data numele a fost folosit in 1934.

In jur de 1700 toata zona la nord de Biserica Sf. Gheorghe facea parte din moșia clucerului Colțea Doicescu. Intre 1703 și 1707, spătarul Mihail Cantacuzino construieste un spital și o școală pe mosiile lui Colțea Doicescu. Ulita care trece pe mosia acestuia se va numi Ulita si mai tarziu Strada Coltei.

Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, datorita tarficului marit din centrul orasului mai ales pe axa sud-nord, si care era aproape in totalitate acaparat de Calea Victoriei, o noua axa Nord-Sud devine o necesitate. Primarul Emanoil Pache Protopopescu studiază o variantă de creare a unei noi artere „care să fie largă si totodată o podoabă a Capitalei”.

"Noua" artera proiectata intre Piata Unirii si Piata Victoriei va purta numele de Bd. Coltei.

Proiectul este prezentat ca propunere si apare în Planul Orăscu 1892 și 1893. Bulevardul urmând a avea un diametru de 40 m. lăţime. Din cauza costurilor ridicate proiectul nu este pus in aplicare. Deabea doi ani mai tarziu in timpul primarului Nicolae Filipescu (9 februarie 1893-7 octombrie 1895) proiectul incepe sa fie implementat.

Sambata, 26 mai 1894 primarul Nicolae Filipescu prezentarea proiectului in fata consiliului comunal. Propunerea nu a fost bine primita si in zilele urmatoare ziarele au preluat stirea prezentand-o intr-o lumina total nefavorabila. Se pare ca primaria a votat o lege speciala in 1894 pentru continuarea proiectului.

Construirea noului bulevard se va face in trei faze: 1. Intre Piata Victoriei si Piata Romana; 2. Piata Romana si Piata N. Balcescu (de astazi) si 3. Piata N. Balcescu si Piata Mare. Costul primului tronson se calculase a fii 5.000.000 lei.

Perioada în care la conducerea Capitalei este primarul Nicolae Filipescu se concretizează prin începerea primului tronson al axei nord-sud, reprezentat de Bulevardul Lascăr Catargiu(de astazi). Bulevardul avea o secțiune diferită fata de celelalte artere bucurestene, părţile carosabile sunt de 9 m. lățime, având la mijloc un spațiu de 8 m., prevăzut pe margini cu două şiruri plantaţie aliniament. Pe axul de simetrie al arterei era folosit pentru promenadă şi plimbări călare.

În realizarea bulevardului, prima acţiune practică, după procedurile de expropriere și de întocmire a proiectului tehnic, a fost executarea suprafeţelor carosabilului („căruţabilului”) şi a trotuarelor. Ca soluţie de pavare a părţii carosabile se impune de primărie prin Caietul de sarcini, piatra cioplită – cubică. Reprezentanţa bucureşteană a antreprizei vieneze Neuchatel Asphalte Company Limited câştigă licitaţia pentru asfaltarea trotuarelor. Bulevardul Colţea beneficiază de proiect de iluminare electrică prin amplasare de stâlpi de o parte și de alta. Alimentarea cu energie electrică se făcea prin cablu aerian de la uzina Grozăveşti.

Retragerea de 4 m. a fronturilor construite a fost obligatorie, spaţiul fiind organizat ca grădină de faţadă. Din punctul de vedere al istoricului locuinţei moderne din Bucureşti, aici apar primele exemple de vile bucureştene.

În primii ani (1897-1898) construcțiile au fost ridicate la capătul dinspre Piața Victoriei. Între cele două rotonde (Romană-Victoriei) este o distanță de aproximativ un kilometru, lățimea bulevardului a fost stabilită la 30 m., iar pe centrul lui fiind amenajată inițial zona de plimbare pietonală, mărginită de arbori și în lateral zonele carosabile, pe care se circula cu tramvaie trase de cai.

Primarul C. F. Robescu (1 ianuarie 1896-aprilie 1899) dispune Consiliului Comunal terminarea acestui prim tronson, numit în această perioadă Bulevardul Colţei(astazi Lascăr Catargiu}, şi suspendarea celorlalte două porţiuni din motive financiare.

Urmatorul tronson este inceput in timpul primarului Mihai G. Cantacuzino (decembrie 1904-martie 1907) dar nu este terminat in intregime din cauza lipsei de fonduri. Portiunea dintre Str. Sapientei(C. A. Rosetti) si Str. Mercur(Pictor Verona) este terminata si numele initial este tot Bd. Coltei. Deabea deceniul urmator se continua taierea bulevardului pana la Piata Romana. Acest tronson primeste numele de Bd. I. C. Bratianu la putin timp dupa finisare.

Revenind la Str. Coltei, tronsonul care se afla la nord de actuala Piata Nicolae Balcescu a purtat acest nume pana in 1896 an in in care devine Str. I. C. Bratianu iar dupa instalarea Monumentului I. C. Bratianu devine Bd. I. C. Bratianu.

Deabea spre sfarsitul deceniului 3 tronsonul intre Piata Romana si Piata I. C. Bratianu(N. Balcescu de astazi) este terminat cu numele definitiv de Bd. I. C. Bratianu.

In 1931 Este inaltat monumentul Tache Ionescu iar tronsonul dintre Str. C. A. Rosetti si Piata Romana este redenumit Bd. Tache Ionescu. Intre Piata I. C. Bratianu(N. Balcescu de astazi) si Str. Sapientei(C. A. Rosetti), numele ramane I. C. Bratianu. Dupa 1948, vor deveni Bd. Magheru si Bd. N. Balcescu.

In timp Bd. Coltei (Intre Piata Victoriei si Piata Romana) isi schimba numele de cateva ori. Prima schimbare apare dupa instalarea monumentului Lascar Catargiu in Piata Romana din 1907. Bulevardul primeste numele de Lascăr Catargiu incepand cu anul 1911. In acelasi timp Piata Romana devine Piata Lascar Catargiu. Intrand perioada comunista, dupa 1948, numele se schimba din nou in Bd. Ana Ipatescu. Dupa 1989 se revine la denumirea de Lascăr Catargiu.

Lucrările la noua arteră nord-sud vor continua deabea în anul 1936 când este trasat bulevardul I.C. Brătianu până la Piața Unirii, fostă a Halelor. În zona centrului istoric vor fi expropriate nu mai puțin de 111 case pentru noul bulevard, dispărând o dată cu acestea și o veche stradă bucureșteană: strada Bazaca.

Initial, la sud de Piata Bratianu(Balcescu de astazi) se afla Ulita Coltei, mai tarziu Strada Coltei. In 1922 intalnim pentru scurt timp numele de Bulevardul Coltei, dar pana in 1934 isi pastreza numele de strada. Aceasta se intindea in linie draepta pana la strada Lipscani, dupa care se rasfira in nenumarate stradute intortochiate.

In 1935 este finisat primul tronson care ajungea pana pa Str. Lipscani. Acesta primeste numele de Bd. Ionel I. C. Bratianu. Este interesant faptul ca pentru un scurt timp primeste numele de Bd. Regele Albert I.

In 1939 revine la numele numele de Bd. Ionel I. C. Bratianu.

In 1940 poarta numele de Bd. Ionel I. C. Bratianu de la Universitate pana la Str. Lipscani, iar de aici pana la Piata Mare se numeste Bd. Constantin Brancoveanu.

In anul 1942 tronsonul intre Piata Mare si Piata Ion C. Brătianu este oficialm deschis.

Dupa 1948 este rebotezat Bd. 1848 nume care il poarta pana dupa 1990 cand devine Bd. Ion C. Brătianu.

In concluzie proiectul care trebuia sa uneasca Piata Mare cu Piata Victoriei a fost terminat in perioada 1897 1942 dar intre timp, si-a pierdut numele initial de Bd. Coltei.

Multumim pentru vizita!

Hotelul Bristol/Esplanade

Subiect:	Hotelul Bristol	Autor:	Cornel D.
Perioada:	1894-Prezent	Foto:	Diverse
Adresa:	Str. Academiei Nr. 3-5	Contributii:
.

Pe terenul unde se va construi Hotelul Bristol, cu intrarea pe strada Academiei, se afla o casa veche boiereasca cu o curte mare, in care se afla tipografia Ispirescu. Aceasta tipografie avea o istorie bogata. Initial a fost numita "Tipografia lui Rosetti" cu sediul in Sala Bossel, mai tarziu fiind mutata la "Sala Caimata", si in Str. Biserica Enei vis-a-vis de casa Pache, apoi pe Str. Brezoianu, Str. Patrascu Voda si in sfarsit pe Str. Academiei. (Bucureştii de altă dată. Volumul 1 - Constantin C. Bacalbaşa) (Gazeta Municipală 19 ianuarie 1941)

"Palatul" în care a funcţionat hotelul Bristol a fost proiectat de arhitectul Filip Xenopol. Acesta a fost fratele istoricului A.D. Xenopol și al diplomatului Nicolae Xenopol,primul ambasador al României în Japonia. Cladirea a fost ridicata în anul 1894. Alte cladiri importante ale arhitectuli Filip Xenopol au fost Pasajul Macca – Villacrosse și Palatul Administrativ din Râmnicu Sărat.

Primul proprietar al imobilului a fost negustorul și filantropului evreu, Max Asiel; o școala mixtă, de pe str. Sevastopol, i-a purtat pentru un timp numele.

Dupa deschidere in anul 1894, atrepriza hotelului o aveau F. Stiefler si L. Sickha. Cu alte cuvinte firma "F. Stiefler & L. Sickha" se ocupa de operatiunile de zi cu zi ale hotelului.(Epoca, seria 2, 02, nr. 0110, 17 martie 1896).

Firma hotelierilor "F. Stiefler & L. Sickha" aveau in grije si "Gradina-berarie Bristol". Se pare ca acestia au intrat in faliment in 1899 iar toate bunurile lor inclusiv mobilierul au fost vandute pentru suma de 50.000 lei D-lui Waldemar Hoeflich, pentru a acoperi suma datorata creditorilor.(România economică, 01, nr. 20, 24 octombrie 1899) Firma hoteliera "Georges" a preluat antrepriza Berariei Bristol. (Adevărul, 17, nr. 5286, 22 aprilie 1904)

Hotelul Bristol a fost unul dintre marile hoteluri bucurestene din acea perioada avand printre cele mai moderne facilitati, purtand numele de Grand Hotel Bristol. La deschidere adresa era pe Bd. Academiei, in vecinatatea "Senatului", aflat in cladirea Universitatii, si a Postei Romane aflata pe Str. Doamnei. "Hotelul era prevazut cu toate instalatiile si confortul cel mai modern precum: telefon, ascensoare bai, comisionari, omnibusuri, echipagiuri si lumina electrica. Tramwayul electric circula in fata hotelului." (F. Stiefler & L. Sickha)

Initial, la subsolul hotelului a fost deschisa o "Academie de biliard". Cu cativa ani mai inainte, se introdusese in Bucuresti, "Academia de biliard". "Cea d'intaiu Academie a fost infiintata de catre doi domni: Bratianu si Panamihalopolu. Aceasta Academie functiona cu lucatori de biliard adusi de la Paris si se baza pe pariuri." (Bucureştii de altă dată. Volumul 3 : 1901-1910 - Bacalbaşa, Constantin C.). Moda biliardulaui nu a durat decat 2-3 ani. In localul clubului de biliard a fost deschisa mai tarziu sala Cinematografului Bristol.

Incepand cu anul 1900, datorita faptului ca cinematograful incepuse sa faca "valuri" in bucuresti, una din salile hotelului a fost folosita tocmai in acest scop, sub numele de Cinema Bristol.

In noaptea de Mercuripe la 7 si jumatate seara o explozie puternica ameninta Hotelul Bristol. Pasagerii sunt cuprinsi de panica. Baiatul din tutungerie din josul hotelului nebagand de seama pune foc la un pachet de iarbá de pusca. Doi raniti usor si multa spaima. (Gazeta ilustrată, 01, nr. 001, 17 decembrie 1911)

In timpul Primului Razboi Mondial, imobilul a fost rechizitionat si a fost folosit drept sediu Comandamentului armatei turcesti de ocupatie. Tot atunci sala de cinema a primit numele de "Cinema Orient". Dupa incetarea ostilitatilor cinematograful revine la numele de "Cinema Bristol".

În anul 1923 imobilul intră în reparaţii generale, impreuna cu cinematograful Bristol de la parter. Un an mai tarziu in mai 1924 hotelul se redeschide sub numele de "Hotel Esplanade". (”Lupta” din 16 mai 1924). La deschidere hotelul se afla pe Bd. Academiei Nr. 8. Proprietarul hotelului la acea vreme a fost Dl. Ing. Ignatie Mircea, care avea si imobilul din Bd. Academiei Nr. 6 in care functiona "Bodega Mircea". Familia acestuia au deschis dupa 1930 un restaurant bine cunoscut, restaurantul-terasă Mircea cel Mare, aflat pe Bdul Elisabeta nr. 2, în faţa intrării cinematografului Corso din Palatul Cercului Militar.

Hotelul se va numi pentru un timp "Hotel Espalanade Palace".

In anul 1927 Ignatie Mircea semneaza un contract cu D-l Jacob Friedmann, prin care inchiriaza D-lui Jacob Friedmann Hotelul Esplanade de la 5 Octombrie 1929 pana la 1O Octombrie 1934, cu o chirie anualä de 2.700.000 lei. (Dosarul Nr. 12.339 din 1927)

In anul 1930 se hotaraste scoaterea la vanzare a Hotelului Esplanade pentru a acoperi datoriile proprietarului Ignatie Mircea. Banca Albina a fost unul dintre principalii creditori
===
Mai jos un estras din Monitorul Oficial al României. Partea a 2-a, nr. 287, 8 decembrie 1931 cu o desctiere amanuntita a proprietatii.

Dl. Iguatie Mircea este dator Bancii "Albina" din Sibiu suma de 28.487.000 plus interes. Drept urmare proprietatile acestuia sunt scoase la vanzare pentru a acoperi suma necesara. Acestea includeau Hotelul Esplanade (fost Bristol) din Str. R. Poincare Nr. 3 colt cu Bd. Academiei Nr. 8, si imobilul din Bd. Academiei Nr. 6 in care functiona "Bodega Mircea".

"Hotel Esplanade, fost Bristol, este constructie de zid de caramida, de beton, constructie masiva, acoperita cu tabla plumbuita, si tabla de zinc, compus din 3 corpuri, cari stint insa legate intre ele, si anume: un corp principal care ocupa, fatada catre ambele strazi si doua corpuri in curte.
Corpul dela fata este compus din parter si 3 etaje, asezat in intregime pe pivnite boltite, cu planseele din boltisoare de caramida intre traverse de fier.
Spre fatada din bulevardul Acedemiei spre colt, sunt doua pivnite suprapuse.
In pivnitele dinspre strada Poincaré este instalat caloriferul cu 3 cazane (din care unul cu apa calda) si mai sunt inca, alte incaperi ca subsol si o spalatorie.
Parterul are 10 pravalii si un gang spre strada Poinearé, iar spre bulevardul Academiei are intrarea si hallul hotelului, pe jos cu mozaic, scara de marmuria, o pravalie despartita în stânga,2 incaperi pentru biururile hotelului, sala de lectura si o sala mare de bodega, luxoasa, artistic lucrata, cu coloane si bolti, cu marmura si stucatura, mozaic pe jos. Aceasta, sala însa este inchisä spre hotel si strada si are actualmente intrari numai spre sala vecina, de bodega, adica în imobilul vecin. In fundul cladirii 4 closete spre curtea interioara, deservind pravaliile.
Doua scari de serviciu pentru etaje. Trei etaje cu 84 de camere, din cari 12 cu bai alaturate, alte 8 camere mai mici pentru personalul hotelului, 4 camere de bai separate, 12 closete cu despärtituri de faianta. La fiecare etaj câte un mare hall, cu imitatie de marmura, pe jos si galerii.Camerile cu parehete de Stejar, peretii, fie tapetati,fie in ulei, lavaboul cu apa calda si rece.
Numai putine camere cu zugrhveli. Dependintele au dusumele. Pod pe toata intinderea etajelor. Imobilul are calorifer, sobe de faianta în unele camere, electricitate, lampi, policandre si diverse lampi si lustruri, ascensor electric, balcoane la etaje, cn balustrade de fier.
Partea din fund a salii mari de bodega din parterul acestui imobil formeaza un alt corp de eladire in continuare aprimului corp si are un mic etaj cu scara, si doua incaperi.
In fundul curtii un corp de cladire renovat, având odaie in curte si gura pivnitei si etaj cu 3 incaperi si bucatarie. Acest corp de cladire actualmente este lipit de imobilul alaturat din bulevardul Academiei Nr.6, formând corp comun.
Terenul pe care se aflà toatea aceste constructiuni si curtea, interioara are o suprafata de circa 1.420mp, cu urmhtoarele vecinatati:
La nord, in fata bulevardul Academiei, pe 23,85 m; la ést strada R. Poincaré, 49,10m. tesitura coltului intre strazi are 3,50m.; la vest proprietatea Ig. Mircea, 34,90m. si proprietatea bisericii Doamnei, 17,80m; la sud cu proprietatea C. Maican, azi Cladirea Româneasca, pe 37,85m.
Valoarea de 65.424.000 de lei a fost fixata pentru imobilul din strada Academiei Nr. 3, astazi strada R. Poinearé, colt cu bulevardul Academiei Nr. 8, numit Hotel Esplanade."

Vanzarea si adjudecarea sus mentionatului imobil se va face in pretoriul tribunalului Ilfov, în ziua de 15 Mártie 1932, ora 13.

In anul 1934 se infiinteaza "Societate anonima romana Hotel "Esplanade"", cu sediul pe Str. Eduard Quinet Nr. 6 (B-dul Acaderniei Nr. 8 in 1937). Iacob Friedmann este unul dintre actionarii principali ai societatii. Se pare insa ca aceasta societate actiona sub tutela "Bancii Albina' aceasta fiind principalul investitor.

La data de 26 octombrie 1940 Comandamentului German ocupa localul Prefecturii Judetului Ilfov din strada Ilfov nr. 6. In aceasta situatie Prefectura Judetului Ilfov are nevoie de un nou sediu. In decembrie 1940, Comisia Mixta de Rechizitii rechizitioneaza? contra unei chirii platite companiei SAR Hotel Espanade, hotelul in care se instaleaza Prefectura Judetului Ilfov. (Gazeta Municipală 09, nr. 445, 3 noiembrie 1940)

In 1941 societatea a suferit o pierdere de 358.000 lei.

In martie 1941 "Banca Albina" din Sibiu care avea o mare parte din actiunile Societatii "Hotel Esplanade" cumpara in totalitate SAR "Hotel Esplanade", care insa continua sa opereze afacerea sub acelasi nume.

In timpul bombardamentelor anglo-americane din 15 aprilie 1944 si germane din 24 august 1944 cladirea este destul de grav avariata. In aceasta situate Prefectura Judetului Ilfov este nevoita sa paraseasca cladirea.

In perioada imediat urmatoare dupa razboi imobilul este total renovat.

In februarie 1949 Societate anonima romana Hotel "Esplanade" intra in lichidare. (Monitorul Oficial al României. Partea a 2-a, 117, nr. 032, 8 februarie 1949)

În anii socialismului, în imobilul în care a funcţionat Hotelul Bristol, Esplanade şi-a avut sediul şi Institutul Proiect Bucureşti.

Primăria Capitalei a aprobat la începutul anului 2019 proiectul prin care va renaște Hotel Bristol.

Clădirea de aproape 5.000 de metri pătrați este monument istoric din anul 2004. La finalul consolidării, clădirea va redeveni hotel de 4 stele, cu toate dotările necesare.

Adresa imobilului a variat in timp. Initial pe Str. Academiei Nr. 3, in 1924 devine Bd. Academiei Nr. 8, din nou Str. Academiei Nr. 3 in 1929, Str. R. Poincare Nr. 3 in 1930 si B-dul Regele Carol I dupa 1931. Astazi adresa este Bd. Regina Elisabeta Nr. 11.

In timp la parterul hotelului au functionat diferite magazine: "La Doi Cocosi", magazin de coloniale(1896), Beraria "Bristol(1904), Cafeneaua Bristol(1909), "Arie" Magazin special de cafea (1909), Magazin de lenjerie fina(1931), Drogherie, La Marculescu(1941).

De mentionat faptul ca vis-a-vis pe Bd. Academiei se afla faimoasa gradina restaurant "La carpati", precedata la aceiasi adresa, in jur de 1900 de Gradina Hugo(Adevărul, 16, nr. 4962, 25 mai 1903).

Gradina Hugo la randul ei a fost precedata de "Beraria Noua" deschisa in octombrie 1897. (Epoca, seria 2, 03, nr. 590, 19 octombrie 1897).

In incinta hotelului dea lungul vremii si-au avut domiciliul senatori, deputati, oameni politici si financieri, cadre militare.

Cinema Bristol si orient

Dupa cum am mentionat mai sus dupa anul 1900 au inceput sa aiba succes proiectiile cinematografice.
Neavand sali dedicate pentru acest scop, filmele erau proiectate in sali inchiriate de la companiile teatrale sau in gradini de vara ale anumitor restaurante.
Sala de cinema a hotelului Bristol a fost printre primele sali care au servit strict acest mediu, cinematograful. Asa dupa cum am mentionat sala a fost initial folosita drept club de biliard.

Coproprietari ai Cinematografului Brietol au fost doi domni intreprinzatori care au intuit dezvoltarea masiva a cinematografului in anii urmatori. Acestia au fost D-l Antonio Machnich si D-l Ing. Celestino Costa. Acestia au fost coproprietarii cinematografelor Doamnei, Bristol si Buzesti. Antonio Machnich a fost si proprietarul firmei Volta-Film.

Cinematograful functiona inca sub acest nume in vara anului 1917. O data cu intrarea trupelor de ocupatie in Bucuresti in iarna aceluiasi an, Hotelul Bristolm devine resedinta trupelor otomane de ocupatia, iar cinematograful devine "Cinema Orient".

Dupa anul 1920 apare din nou sub numele de Cinema Bristol, cu adresa pe Bd. Academiei Nr. 8.

În spatele hotelului a existat o curte interioara folosită începând de la 1902 pentru diverse spectacole, în special de teatru, si chiar de film.

Nu am prea multe informatii despre soarta cinematografului.

Links: 1,

Noul construit Hotel Bristol La intersectia Bd. Universitatei cu Str. Academiei in 1899

1899

1900

1902

1904

1906

1907

1910

1912

1918 Cinema Orient

1919

1932

1942

2020

2025

1931

1909

Gradina Bristol Epoca, seria 2, 04, nr. 769, 23 mai 1898

Epoca, seria 2, 02, nr. 0110, 17 martie 1896

Beraria Bristol Adevărul, 17, nr. 5286, 22 aprilie 1904

Adevărul, 27, nr. 8854, 9 mai 1914

Adevărul 25 ianuarie 1925

1931

1924

1909

Viaţa Cinematografică 1, nr. 2, 25 martie 1914

Adevărul, 33, nr. 11014, 23 ianuarie 1920

Cinema Bristol Adevărul, 33, nr. 11227, 4 noiembrie 1920

1917

Cinema Orient 24 Januar 1918

Multumim pentru vizita!

Monday, 20 April 2026

Vechiul sediu al societatii "Creditul Minier"

Subiect:	"Creditul Minier"	Autor:	Cornel D.
Perioada:	1919-1936	Foto:	Diverse
Adresa:	Bd. I. C. Brätianu Nr. 75	Contributii:
.

Societatea "Creditul Minier" a fost "cea mai puternica si prospera societate petrolifera cu caracter pur romanesc si avand fericite perspective de viitor, prin excelenta ei organizare si mijloacele ei de productie". (Almanach Argus : 1928)

Societatea a fost infiintata in anul 1919 intr-o epoca de mari prefaceri in Romania, din initiative unui grup peste 100 de tehnicieni romani, ingineri de mine si geologi. Capitalul initial a fost de 1.750.000 lei. In timp devine una dintre cele mai mari întreprinderi petroliere din România, prima de acest fel cu capital exclusiv românesc.

Sediul initial al societatii a fost pe Bd. I. C. Brätianu Nr. 75 (mai tarziu Bd. Tache Ionescu Nr. 43) la intersectia cu Str. N. Balcescu (fosta Str. Primaverei, actuala Str. Mendeleev) A existat si un al doilea sediu in Bucuresti pe Str. Primaverii Nr. 28.

Cladirea in care se afla primul sediu al "Creditul Minier" a fost ridicata in jur de 1914-1915 la putin timp dupa taierea noului bulevard intre 1911 si 1914. Singura fotografie cunoscuta din acea perioada este din iarna anului 1916 la intrarea trupelor de ocupatie germana in Bucuresti.(vezi mai jos)

Nu am informatii legate de proprietarii initiali imobilului si nu stiu daca "Creditul Minier" a inchiriat cladirea sau a cumparat-o.

In anul 1935 a inceput constructia unui nou sediu al societatii "Creditul Minier". Acesta se afla pe Bd. Bratianu Nr. 10 colt cu Str. Batistei (Bd. Balcescu Nicolae Nr. 16 de astazi)

"Blocul Creditul Minier, Bd. N. Bălcescu 16 colț cu strada Batiștei 1-3 (72 de apartamente), construit între 1933? si 1937, este un „imobil rezidențial cu magazine la parter – un program tipic pentru arhitectura cubistă. Care, la sfârșitul anilor ‘30, a definitivat forma axei nord-sud. Un volum de colț mai înalt (pentru a semnala intersecția cu o stradă laterală) – accent repetat în lungul bulevardului și detaliile Art Deco temperează angularitatea unei linii moderniste prea intransigente."

Vechiul sediu al societatii din Piata Romana a fost demolat iar in anul 1937 aici se va construi "Blocul Paladium"

În 1948, prin adoptarea Legii naționalizării, societatea Creditul Minier a fost naționalizată.