Fotografiile si textul de mai jos au fost initial
publicate în 1913 în Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild
und Wort Herausgeber Hofrat,
Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913.
"Bucureștenii privesc cu uimire și curiozitate noua construcție care
este vila Assan, un edificiu rectangular, cochet și de un alb
strălucitor, operă a arhitectului vienez Marcel Kammerer - unul dintre
elevii consilierului superior Wagner - care a fost finalizată la cinci
ani de la demararea lucrărilor de execuție. Noul stil aproape că nu a
pătruns deloc în România, unde doar prea puțini cunosc și apreciază
acest nou univers de forme, ceea ce explică uimirea oamenilor care
numesc această clădire „casa de porțelan” pentru că, datorită
finisajelor de alabastru și a formei tensionate și simple, pare un
templu luminos și alb. Partea superioară a fațadei este tencuită alb,
cornișa este colorată în albastru, alb și negru.
Ca decorație a fațadei extrem de simple pe care se află intrarea,
peste copertina joasă de sticlă, a fost realizat un basorelief care
simbolizează fericirea familială. Trepte din marmură gri-deschis conduc
în vestibulul pardosit cu plăci albe și negre ce cuprinde și scara și de
unde privirea poate să pătrundă, prin trei uși de sticlă, în încăperile
învecinate. Pereții garderobei sunt tapetați cu pânză albastră, neagră
și albă, planșeul este alb, albastru și argintiu, iar toate piesele de
metal sunt din aluminiu. În salonul principal al casei, un spațiu
impozant, de mari dimensiuni, o cascadă de lumină se revarsă prin
peretele vitrat cu cristal alb și galben. Centrul de greutate al
încăperii este format de șemineul flancat de două canapele.
O noutate o constituie dispunerea celor două nișe din marmură și a
celor două tablouri peste șemineu. Lemnăria este din lemn de lămâi,
luminos, a cărui culoare este subliniată prin accente aurii și albe.
Mici vitrine așezate în colțuri adăpostesc prețioase suveniruri aduse
din călătorii, în timp ce mari fotolii comode și paravane japoneze
completează amenajarea confortabilă a salonului. O ușă în patru
canaturi, surmontată de un relief din marmură, conduce în sufrageria
spațioasă, o încăpere extrem de luminoasă și prietenoasă, în care
pereții sunt albi cu excepția unui îngust contur verde; lambriul
continuu pe întreg perimetrul camerei, bufetul și cele două dulapuri, în
care au fost încastrate în mod ingenios corpurile de încălzire care
astfel pot fi folosite ca servante, sunt realizate din lemn gălbui de
arțar. Din sufragerie se poate trece, pe de o parte, pe marea terasă
acoperită cu o pergolă unde, vara, se poate lua masa, pe de altă parte,
în salonul mic și în seră. Pereții celui dintâi sunt tapetați cu moar
gri, iar cu această nuanță precum și cu griul covorului se armonizează
perfect broderia și aplicațiile de catifea albastră de pe marginea
pereților, dar și medalioanele fotoliilor și ale canapelelor.
Vitrinele și mobilierul sunt din lemn de păr, de o nuanță caldă, cu
accente negre. Salonul de muzică, învecinat celui mic, este grațios și
elegant. Lambriul jos, pianul și o mică orgă sunt din lemn de arțar,
fotoliile și scaunele sunt tapițate cu moar crem cu dungi galbene. Acest
salon de muzică a fost expus de curând la Viena. Biroul domnului este
complet albastru-închis și servește, prin amenajarea nișelor și a
colțurilor, în egală măsură la fel de bine lucrului și odihnei; o
decorație aparte a încăperii este, alături de tablouri, de obiectele
prețioase aduse din Japonia ș.a., covorul minunat, țesut după un proiect
al profesorului Delavilla. Toate spațiile parterului sunt amenajate pe
baza proiectelor realizate de profesorul Carl Witzmann din Viena,
execuția revenindu-i lui J. Soulek din Viena. La parter se află și
bucătăria cu faianță de porțelan și anexele acesteia."
