Once Upon A Time in Bucharest

Wednesday, 4 November 2026

Palatul Alexandru Marghiloman

Subiect:	Casa Alexandru Marghiloman	Autor:	Cornel D.
Perioada:	1890-1931	Foto:	Diverse
Localizare:	Str. Mercur Nr. 12-14	Contributii:
Adresa alternativa:	Str. D. A. Sturdza Nr. 12-14	Google Maps

Citeva date biografice.

Alexandru Marghiloman (27 ianuarie 1854, stil vechi, Buzău – 10 mai 1925, Buzău) Om de stat, preşedintele Partidului Conservator.

Alexandru Marghiloman s-a născut pe data de 27 ianuarie 1854(stil vechi), in Buzău. Tatăl său Iancu Marghiloman era mare arendas. Mama lui, Irina Izvoranu, era dintr-o familie de boiernasi din Oltenia. Marghiloman și-a petrecut anii tinereții în București, urmând cursurile prestigiosului colegiu bucureștean, Liceul „Sfântul Sava”, înainte de a pleca la Paris pentru studiile în drept, unde ia un doctorat în 1875. In anul 1879 a absolvit Înalta Școală de Științe Politice din Paris.

În 1883 intră în barou. Mai tarziu devine membru al Partidului Conservator, iar in noiembrie 1886 devine deputat la Buzău. E apropiat de Junimisti, mai ales de Titu Maiorescu si Petre Carp. Averea dar si casatoria, i-a asigurat pozitii de virf de la început.

Se casatoreste cu Eliza Stirbey fiică de domnitor, sora lui Barbu Stirbey, casatorie care ii mareste sansele de a avea o cariera politica promitatoare.
"Eliza Stirbey (sora lui Barbu Stribey, căsătorită apoi cu Ionel Brătianu ) a fost întîi sotia lui Marghiloman. A spus după divort o vorbă nu prea amabilă despre fostul sot: Ín el totul e fals în afara de veselă ”

Marghiloman devine Ministru de Interne in 1910, iar in timpul Primului Război Mondial, când Regele și Guvernul legitim s-au refugiat la Iași, Marghiloman a rămas în Bucureștiul ocupat de trupele germane. A detinut functia de președinte al Crucii Roșii Române, si a fost un mediator crucial între autoritățile de ocupație și populația civilă.

Devenit prim-ministru în martie 1918 la cererea Regelui Ferdinand, a semnat dureroasa Pace de la București cu Puterile Centrale, act dictat de izolarea completă a țării, dar care nu a fost niciodată ratificat de rege. Guvernarea Alexandru Marghiloman a durat până la 24 octombrie 1918 (stil vechi).

Alexandru Marghiloman, Carol I,
Principii Ferdinand şi Maria la Hipodrom.

Marghiloman a fost vicepreședinte și președinte al Jockey Club Român din 1903 până la moartea sa in 1925, și unul dintre fondatorii istoricului Hipodrom de la Băneasa, fiind considerat părintele hipismului românesc.

Caii de rasă, cursele au fost marea lui pasiune. Nu banii, (era foarte bogat ), nu femeile, si, cred, nu politica cu toate că a condus partidul conservator si a ajuns prim-ministru.

Importator de cai de rasă, a câștigat 26 de mari concursuri. România se situa printre tarile europene cu mari curse de cai, după Anglia și Franța.

Cafeaua „Marghiloman” a devenit celebra si era servita in multe cafenele bucurestene. Este o cafea turcească fiartă în coniac sau rom de calitate. Reteta sa născut printr-o improvizație din timpul unei partide de vânătoare a boierului.

Vila Albatros din Buzau

Imobilul a fost proiectat inițial în 1890 de catre celebrul arhitect francez Paul Gottereau in stilul Beaux-Arts. Acesta proiectase cu cativa ani mai inainte, 1884-1897 si "Vila Albatros" conacul familiei Marghiloman din Buzău.

Paul Gottereau a fost arhitectul mai multor cladiri emblematice din Bucuresti; Palatul Cotroceni, Palatul C.E.C., palatul Nifon, Biblioteca centrale universitara, sa enumeram numai cateva.
Se pare ca tot el a ridicat in perioada 1887–1888 si Casa Olmazu, tot pe Str. Mercur. In 1891 a lucrat si la renovarea casei din Bucuresti a lui Iancu Marghiloman tatal lui Alexandru: renovari si extinderea terasei.

Resedinta lui Alexandru Marghiloman a fost modificata in timp de cateva ori. La scurt timp dupa expropiere si si taierea bulevardului dupa 1906 arhitectul fiind Petre Antonescu face cateva modificari resedintei si cladirilor inconjuratoare. Probabil in acesta perioada a fost inaltat noul gard dinspre bulevard si de asemenea noul grajd cu iesirea somptuasa spre bulevard, care devine mai tarziu Garajul Mihailescu.

Casa se afla pe Str. Mercur Nr. (12)14, mai tarziu Str. A. D. Sturdza (azi, strada Pictor A. Verona). La vremea respectiva nu exista nici un bulevard. Eventual in 1904 o parte din teren a fost expropriat pentru a fi taiat Bulevardul "COLTEI" care devine in scurt timp Bd. I. C. Bratianu, iar mai tarziu, dupa 1931 Bd. Take Ionescu, si dupa 1948 Bd. G. Magheru.

La mijloc de secol XIX in zona Strazii Mercur se afla Posta Veche, sau Posta Romaneasca (sau de cai). In 1867 Posta se muta intr-un local pe Str. Doamnei, iar terenul ramas este parcelat. Astfel apare Str. Mercur. Deschisa initial intre Str. Posta Veche(Str. Nicolae Golescu de astazi) si Str. Pitar Mos. Mai tarziu a fost prelungita pana in Str. Dionisie Lupu de astazi. In jur de 1890-91 numerele caselor sunt usor modificate 11 in 13 7 in 9. In unele instante se folosesc Nr. + (A, B. sau BIS) pentru aceiasi adresa.

In 1905-06 a inceput "taierea" Bulevardului Coltea intre Str. Clementei(C.A. Rosetti) si Str. Mercur(Pictor Verona). Acest segment includea si Str. Eldorado/Saguna(Simu de astazi) care pana atuci a fost o fundatura.
Proiectul a impus exproprierea unor imobile, acestea fiind la nr. 10 si 12. O data cu deschiderea Bulevardului la nord de strada Mercur au fost expropriate si imobilele de la numerele 7, 9 si 11.
Astfel, o parte din proprietatea lui Alexandru Marghiloman este expropriata pentru a se deschide noul bulevard. Initial Numele a fost de Bd. Coltei iar mai tarziu a devenit Bd. I. C. Bratianu. In 1931 numele se schimba din nou in Bd. Tache Ionescu. Dupa 1948 devine Bd. Magheru.
Adresa initiala a fost Str. Mercur Nr. 12-14. In jur de 1920 Str. Mercur primeste numele de D. A. Sturdza in cinstea marelui om politic care a locuit aici , la nr. 11. Casa Marghiloman se va gasi pe Str. D. A. Sturdza Nr. 12-14. Regimul Comunist renumeste strada din nou, St. Pictor Verona si St. Arthur Verona.

Proprietatea Marghiloman in forma originala se intindea din strada Mercur la nord pana aproape de proprietatea pe care se va construi garajul Ciclop, in dreptul strazii Eldorado, care la vremea aceia era doar o fundatura(actuala strada Simu).
Proprietatea avea mai multe cladiri adiacente dar era renumite pentru grajdurile sale, cele mai mari din Bucuresti. Acestea se aflau in partea de sud a proprietatii cu iesirea in dreptul Fundaturii Eldorado.

In revista "Pietre de vad" [Volumul 1] din 1931, Emanoil Bucuța ne ne povesteste:
"Strada din fata casei Simu nu se chema Șaguna, ci Eldorado, si nu era o strada, ci o înfundătura. O văd închisă de niște porții negre de lemn, fără nici o crăpătură prin care sa se zărească înăuntru. Pe acolo ieșeau cai sprinteni, cu valtrapuri si glugi calde si cu scările călăreților prinse foarte sus. Erau cai de alergări si ieșeau din grajdurile lui Marghiloman. Bulevardul nu se tăiase incă si fosta strada Mercur, D. Sturdza de astăzi, era întreagă, fără cele două deschizături, spre strada Clementei, acum C. A. Rosetti si spre Calea Dorobanților, acum Alexandru Lahovary."

In momentul in care a fost taiat Bd. Coltea o mare parte din cladirile adiacente proprietatii au fost demolate. La fel si o parte din grajduri.
In anii imediat urmatori un gard impunator a fost inaltat spre bulevard. Grajdurile au fost refacute si au primit o iesire impunatoare spre bulevard. Aici se va afla pentru un timp Reprezentanta Generala Nash a lui Constantin S. Mihaescu. “Garajele Mihăescu” a avut adresa Bd. I.C. Bratianu 44 pana in 1931, si Bd. Tache Ionescu Nr. 10 dupa 1931. Aici se va construi Hotelul Ambasador.

După moartea lui Alexandru Marghiloman în 1925, casa a fost vândută de catre mostenitorii acestuia, Societatii Romane de Asigurare, "Asigurarea Romaneasca". Aceasta societate la randul ei a inchiriat proprietatea representantelor de automobile "Renault" si "Dodge", "Societatea Cristea" care isi avea de fapt sediul pe Calea Victoriei Nr. 88. (Numele a fost "Reprezentanta generala Grigore Cristea & Co. Societate Anonima Romana de Automobile")

Cristea a folosit proprietatea pentru a expune ultimele modele de masini ale firmelor "Renault" si "Dodge". In acest scop a efectuat mai multe modificari. In primul rand gardul impunator dinspre Bulevardul Bratianu a fost demomtat partial pentru a expune cladirea pe a carei terasa se aflau masinile firmei. Fotograful Alfons Ebner ne lasa cateva fotografii foarte explicative din anul 1928, atat cu terasa exterioara cat si si cu interiorul cu masinile expuse. Aceste fotografii, au fost fotografii publicitare, Alfons Ebner fiind angajat in acest scop de Cristea.

In aceasta perioada se pare ca imobilul a suferit mai multe transformari. Se pare ca o parte din terasa din partea de sud a fost demolata. In acelasi timp dispare si un foisor aflat in partea de sud-est a cladirii.

In anul 1929 societatea "Asigurarea Romaneasca" a initiat un concurs pentru obtinerea planurilor noului lor palat pe care vroiau sa il construiasca pe terenul care a apartinut lui Alexandru Marghiloman. Concursul a avut loc in luna mai a aceluiasi an. Castigatorii concursului au fost fratii Horia, Ion si Lucia Creanga care au primit marele premiu de 100.000 lei. In acelasi an, 1929 "Asigurarea Romaneasca" au incheiat un contract cu arhitectii Creanga prin care acestia au fost angajati pentru definitivarea proiectului. Planurile definitive au fost prezentate in toamna anului 1929. Acestea au fost respinse. Urmatoarele planuri au prezentat solutia ideala prin care apartamentele de locuinte si Teatrul-Cinema se aflau in corpuri de cladire separate. Teatrul-Cinema va avea intrarea prin bulevard si iesirea prin Strada D. A. Sturdza(Verona de astazi). Aceasta solutie a fost studiata de catre arhitecti in iarna anului 1930 iar pe 17 februarie 1931 planurile au fost prezentate societatii "Asigurarea Romaneasca". Pe 4 martie 1931 planurile au fost aprobate si a fost luata hotararea ca lucrarea sa fie inceputa in vara aceluiasi an. Pe 7 aprilie, planurile au fost depuse la Primărie pentru aprobare.

Demolarea casei Alexandu Marhiloman incepe in aprilie 1931. Ziarul ”Dimineața” din 23(22) aprilie 1931, ne prezinta o fotografie cu locuinta intr-o stare avansata de demolare.(vezi mai jos).

In urma unei licitatii contractul a fost acordat D-lui Inginer Kivovici, care cu un an inainte construise Palatul si bazinul Lido.
In 1931 unul dintre fratii Creanga, Ion, se stinge din viata, lucrarea fiind continuata de catre Horia si Lucia Creanga. (”Opinia” din 12 aprilie 1931)

===

Bd. I. C. Bratianu No. 42 Garajul Ciclop
Bd. I. C. Bratianu No. 44 Garaju Mihailescu Nash, Reprezentant General Constantin S. Mihaescu
Bd. I. C. Bratianu No. 46 Reprezentanta generala Grigore Cristea & Co. Societate Anonima Romana de Automobile Bd. I. C. Bratianu Nr. 46 (fostul Palat Marghiloman)
Sediul central, Dodge Renault(Petre Cristea (Societatea Cristea)) Calea Victoriei Nr. 88

Bd. Take Ionescu Nr. 6 Garajul Ciclop
Bd. Take Ionescu Nr. 8-10 Hotel Ambasador
Bd. Take Ionescu Nr. 12 Palatul Asigurarea Românească ARO
===

1846 Planul Rudolf Artur Borroczyn cu viitoarea strada Mercur.

1852 Planul Rudolf Artur Borroczyn

Posta Veche

1899 Proprietatea Marghiloman si traseul viitorului bulevard.

Planul casei Marghiloman in jur de 1904, inainte de expropiere si linia noului bulevard.

1905, Noul Bulevard Colțea, privind spre nord, între strada Clemenței(CA Rosetti) și strada Mercur(Pictor Verona). Plopii care se vad pe stanga la distanta se afla in fata Casei Marghiloman.

1911

Aprox. 1910.

1920, Intrarea principala din Strada Mercur.

1920 Str. Mercur Casa Dimitrie Sturza vazuta din curtea casei Marghiloman.

Bd. IC Bratianu in 1925 cu casa Marghiloman pe stanga in departare.

Vedere aeriana din 1926.

1928 Reprezentanta Cristea Expozitie de Automobile. Foto Alfons Ebner.

1928 Expozitie de Automobile. Foto Alfons Ebner.

Ziarul "Opinia" din 12 aprilie 1931.

Demolarea casei Marghil;oman, ziarul "Dimineața" 22 aprilie 1931.

Blocul ARO, spre finalul construcției, aprox. 1932–1933.

1935 Palatul ARO. Spre dreapta imaginii se vede Garajul Mihailescu ultima ramasita a proprietatilor Marghiloman. Acolo se va construi între anii 1937 și 1939 și inaugura la 4 mai 1939, Hotelul Ambasador.

Multumim pentru vizita!

Wednesday, 28 October 2026

Biserica si Hanul Sf. Gheorghe nou

Subiect:	Biserica si Hanul Sf. Gheorghe nou	Autor:	Cornel D.
Perioada:	1669-Prezent	Foto:	Diverse
Localizare:	Bulevardul Ion C. Brătianu 49	Contributii:
Adresa alternativa:	..........	Google Maps

"Una dintre cele mai vechi mărturii despre această sfânta biserică, cea anterioară ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu, a rămas de la francezul Pierre Lescalopier, care, trecând prin București în anul 1574, consemnează existența Bisericii Sfântul Gheorghe, construită din lemn, pe o temelie din pietre de râu. Referitor la vechea biserică, anterioară ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu, cronicarul Radu Greceanu relatează că în anul 1599 voievodul Mihai Viteazul și soția lui, doamna Stanca, au dăruit acestei biserici moaștele Sfântului Ierarh Nicolae".

În anul 1625, la îndemnul patriarhului Dositei al Ierusalimului, un bogat dregător grec al Porții Otomane, pe nume Panaiotis Nikusios Mamona, a refăcut biserica, după modelul celei aflate pe dealul Stenimachos, din insula Halki. Același Panaiotis Mamona a construit și o serie de clădiri anexe, în jurul bisericii. Apoi, în timpul domniei lui Antonie Vodă (1669-1672), Biserica Sfântul Gheorghe a fost închinată Bisericii Sfântului Mormânt, din Ierusalim.

Constantin Brâncoveanu doreste sa o transforme într-o Mitropolie asa ca o reconstruieste începand cu anul 1705 iar alaturi de biserica ridica un han cu 200 camere.

La realizarea acestui lacas au contribuit arhitectul Veseleil, însărcinat cu proiectarea şi construcţia edificiului, marele aga Enache Văcărescu, drept ispravnic, împreună cu vestitul pictor bisericesc Pârvu Mutu. Este foarte probabil să-şi fi adus contribuţia şi cei trei meşteri pictaţi în pridvorul bisericii de la Hurezi (Horezu), cealaltă ctitorie importantă a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu.
Lucrările au început cu definitivarea hanului neterminat de catre Nikusios şi care avea să înconjoare, pe toate cele patru laturi mănăstirea, înglobând aproape 200 de bolţi, distribuite în parter şi etaj. Această centură formidabilă de zid, foarte solidă, era neîntrecută de alte construcţii din acea vreme.
Între anii 1696-1698 au fost ridicate casele egumeneşti, paraclisul şi palatul patriarhal.

În 1707 sfântul locaş era gata zugrăvit (pictat), înfrumuseţat şi înzestrat cu nenumarate odoare şi mobilier bisericesc de mare preţ precum si multe moşii. Biserica era atât de măreaţă şi impresionantă

Incendiul din 1718 distruge manastirea si hanul dar acestea au fost reparate de domnitorul Ioan Mavrocordat care in final va fi înmormântat langa aceasta Biserica.

În urma cutremurului din anul 1802, biserica a fost grav avariată. Potrivit desenelor şi gravurilor realizate de către Bouquet şi Raffet, bisericii i-au căzut turlele păstrându-se numai postamentul de la turla cea mare. Doi ani mai tarziu, în 1804, în ziua de 28 august, cetatea Bucureştilor este devastată din nou de un cutremur şi de un incendiu, iar biserica a avut din nou de suferit.

În curtea bisericii a funcționat, din anul 1830, prima librărie românească deschisă de Iosif Romanov.
Un alt seism, din 11 ianuarie 1838, a pus încă odată la încercare vechea ctitorie brâncovenească, iar la 23 martie 1847 un incendiu devastator, care a distrus o mare parte a capitalei, a adus mari pagube și ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu. Au ars atunci toate clădirile din incinta mănăstirii, fiind distruse multe documente importante și obiecte de patrimoniu.

În curtea bisericii a funcționat, din anul 1830, prima librărie românească deschisă de Iosif Romanov.

Un document din octombrie 1845 ne da prima descriere succintă a bisericii: “mănăstirea (adică biserica) de zid este peste tot zugrăvită din vechime (în întregime operă a lui Pârvu Mutu), cu şase coloane de piatră (în interior), tâmpla de lemn săpată (adică sculptată) şi poleită din vechime; amvon de lemn zugrăvit şi podit; afară (adică la intrare) cu slon (pridvor) în douăsprezece coloane de piatră (şi alte două, angajate în zid, n.n.), zugrăvite; uşa din lemn, în două canaturi şi o uşă de lemn la altar; pardoseala din lespezi de piatră; pe dinafară este tencuită şi spoită cu alb, învelitoarea cu olane, deasupra patru cruci de fier. Are treisprezece ferestre mari, cu flori de fier, opt mai sus şi mai mici, lucrate în piatră şi patru în turlă. Deasupra porţii, în două canaturi din lemn căptuşite cu tablă de fier, se află o clopotniţă de zid, cu cruce în vârf, învelită cu olane şi înzestrată cu trei clopote”.

In urma marelui incendiu din 1847, biserica Sf. Gheorghe Nou este distrusa. Toate clădirile din incinta mănăstirii, inclusiv hanul şi multe alte documente importante şi obiecte de patrimoniu au disparut. Molozul care a ramas in urma acestor distrugeri a ridicat nivelul solului cu 1.8 metri faţă de nivelul oraşului din anul 1707.

Biserica a fost reparata în anul 1851. Arhitectul Xavier Villacrosse reface biserica creand planuri noi care dau o forma diferita vechiului lacas de cult.

Incendiul din 23 martie 1847 a distrus complet hanul pe locul caruia a existat pentru un timp un loc viran. In 1860 arhitectul Ulrich Hofmanse este angajat sa amenajeze o gradina care se va numi Gradina Sf. Gheorghe.

În ziua de 17 iunie 1889, aici este tinuta slujba de înmormântare a poetului national Mihai Eminescu.

In urma bombardamentelor din 24 aprilie 1944biserica sufera din nou in mare parte acoperisul si turlele.

Cutremurele din 1940 şi 1977 au adus monumentul într-o stare de degradare avansată, fiind necesar un nou proiect de consolidare şi restaurare.

În pronaos, la dreapta sunt mormintele voievodului Ion Mavrocordat si Printului Constantin Brâncoveanu, victima a turcilor, ucis la Constantinopol în 1714. Principesa Maria, sotia lui Brâncoveanu, aduce ramasitele sotului, îngropându-l în cea mai desavârsita taina, chiar lânga mormântul lui Ioan Voda Mavrocordat. Deasupra a fost asezata o piatra întocmai ca a Voevodului, fara nicio inscriptie, pentru a nu atrage furia turcilor. Taina a fost atât de bine pastrata, încât timp de 200 de ani, nimeni nu a stiut ca sub aceasta piatra fara inscriptie, zace corpul marelui Principe.

Virgiliu Draghiceanu, membru în Comisiunea monumentelor istorice, a dezlegat misterul în 1932 când a descoperit o inscrip?ie gravata pe candela de argint de lânga mormânt: Aceasta candela daruita bisericei Sf. Gheorghe, lumineaza de-asupra locului unde odihneste osemintele fericitului intr'u Domnu, Voda Constantin Brancoveanu Basarab si a fost facuta de Doamna sa Maria, care nadajduieste sa odihneasca aci la rândul ei; 12 Julie anul 7228 de la zidirea lumii (1720).
În 2014 au fost efectuate lucrari de cercetare arheologica a zonei mormântului domnitorului din Biserica Sf. Gheorghe Nou.

Aici sunt adapostite moastele Sf. Ierarh Nicolae de la Mira Lichiei. Dupa unele versiuni moastele au fost aduse aduse în tara în veacul al XVI-lea, de catre Mihai Viteazul. Moaștele au fost donate Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București de către Bazilica Sfântul Nicolae din Bari, Italia.
În fata Bisericii se gaseste statuia lui Constantin Brâncoveanu realizata în 1939 de sculptorul Oscar Han, iar lateral, monumentul Km 0 al Capitalei.

Hramul principal este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (prăznuit pe 23 aprilie), alături de alte hramuri: Sfântul Ierarh Nicolae, Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfânta Cuvioasă Parascheva.

1770. Generalul Stoffeln a fost comandantul corpului de armata rusa ce a actionat in Moldova si Tara Romaneasca in perioada Noembrie 1769 Aprilie 1770. Foarte posibil ca planul sa fi fost intocmit de unul din subalternii sai. Biserica si hanul Sf. Gheorghe la nr. 3.