Once Upon A Time in Bucharest

Subiect:	Biserica si Hanul Sf. Gheorghe nou	Autor:	Cornel D.
Perioada:	1669-Prezent	Foto:	Diverse
Localizare:	Bulevardul Ion C. Brătianu 49	Contributii:
Adresa alternativa:	..........	Google Maps

"Una dintre cele mai vechi mărturii despre această sfânta biserică, cea anterioară ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu, a rămas de la francezul Pierre Lescalopier, care, trecând prin București în anul 1574, consemnează existența Bisericii Sfântul Gheorghe, construită din lemn, pe o temelie din pietre de râu. Referitor la vechea biserică, anterioară ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu, cronicarul Radu Greceanu relatează că în anul 1599 voievodul Mihai Viteazul și soția lui, doamna Stanca, au dăruit acestei biserici moaștele Sfântului Ierarh Nicolae".

În anul 1625, la îndemnul patriarhului Dositei al Ierusalimului, un bogat dregător grec al Porții Otomane, pe nume Panaiotis Nikusios Mamona, a refăcut biserica, după modelul celei aflate pe dealul Stenimachos, din insula Halki. Același Panaiotis Mamona a construit și o serie de clădiri anexe, în jurul bisericii. Apoi, în timpul domniei lui Antonie Vodă (1669-1672), Biserica Sfântul Gheorghe a fost închinată Bisericii Sfântului Mormânt, din Ierusalim.

Constantin Brâncoveanu doreste sa o transforme într-o Mitropolie asa ca o reconstruieste începand cu anul 1705 iar alaturi de biserica ridica un han cu 200 camere.

La realizarea acestui lacas au contribuit arhitectul Veseleil, însărcinat cu proiectarea şi construcţia edificiului, marele aga Enache Văcărescu, drept ispravnic, împreună cu vestitul pictor bisericesc Pârvu Mutu. Este foarte probabil să-şi fi adus contribuţia şi cei trei meşteri pictaţi în pridvorul bisericii de la Hurezi (Horezu), cealaltă ctitorie importantă a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu.
Lucrările au început cu definitivarea hanului neterminat de catre Nikusios şi care avea să înconjoare, pe toate cele patru laturi mănăstirea, înglobând aproape 200 de bolţi, distribuite în parter şi etaj. Această centură formidabilă de zid, foarte solidă, era neîntrecută de alte construcţii din acea vreme.
Între anii 1696-1698 au fost ridicate casele egumeneşti, paraclisul şi palatul patriarhal.

În 1707 sfântul locaş era gata zugrăvit (pictat), înfrumuseţat şi înzestrat cu nenumarate odoare şi mobilier bisericesc de mare preţ precum si multe moşii. Biserica era atât de măreaţă şi impresionantă

Incendiul din 1718 distruge manastirea si hanul dar acestea au fost reparate de domnitorul Ioan Mavrocordat care in final va fi înmormântat langa aceasta Biserica.

În urma cutremurului din anul 1802, biserica a fost grav avariată. Potrivit desenelor şi gravurilor realizate de către Bouquet şi Raffet, bisericii i-au căzut turlele păstrându-se numai postamentul de la turla cea mare. Doi ani mai tarziu, în 1804, în ziua de 28 august, cetatea Bucureştilor este devastată din nou de un cutremur şi de un incendiu, iar biserica a avut din nou de suferit.

În curtea bisericii a funcționat, din anul 1830, prima librărie românească deschisă de Iosif Romanov.
Un alt seism, din 11 ianuarie 1838, a pus încă odată la încercare vechea ctitorie brâncovenească, iar la 23 martie 1847 un incendiu devastator, care a distrus o mare parte a capitalei, a adus mari pagube și ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu. Au ars atunci toate clădirile din incinta mănăstirii, fiind distruse multe documente importante și obiecte de patrimoniu.

În curtea bisericii a funcționat, din anul 1830, prima librărie românească deschisă de Iosif Romanov.

Un document din octombrie 1845 ne da prima descriere succintă a bisericii: “mănăstirea (adică biserica) de zid este peste tot zugrăvită din vechime (în întregime operă a lui Pârvu Mutu), cu şase coloane de piatră (în interior), tâmpla de lemn săpată (adică sculptată) şi poleită din vechime; amvon de lemn zugrăvit şi podit; afară (adică la intrare) cu slon (pridvor) în douăsprezece coloane de piatră (şi alte două, angajate în zid, n.n.), zugrăvite; uşa din lemn, în două canaturi şi o uşă de lemn la altar; pardoseala din lespezi de piatră; pe dinafară este tencuită şi spoită cu alb, învelitoarea cu olane, deasupra patru cruci de fier. Are treisprezece ferestre mari, cu flori de fier, opt mai sus şi mai mici, lucrate în piatră şi patru în turlă. Deasupra porţii, în două canaturi din lemn căptuşite cu tablă de fier, se află o clopotniţă de zid, cu cruce în vârf, învelită cu olane şi înzestrată cu trei clopote”.

In urma marelui incendiu din 1847, biserica Sf. Gheorghe Nou este distrusa. Toate clădirile din incinta mănăstirii, inclusiv hanul şi multe alte documente importante şi obiecte de patrimoniu au disparut. Molozul care a ramas in urma acestor distrugeri a ridicat nivelul solului cu 1.8 metri faţă de nivelul oraşului din anul 1707.

Biserica a fost reparata în anul 1851. Arhitectul Xavier Villacrosse reface biserica creand planuri noi care dau o forma diferita vechiului lacas de cult.

Incendiul din 23 martie 1847 a distrus complet hanul pe locul caruia a existat pentru un timp un loc viran. In 1860 arhitectul Ulrich Hofmanse este angajat sa amenajeze o gradina care se va numi Gradina Sf. Gheorghe.

În ziua de 17 iunie 1889, aici este tinuta slujba de înmormântare a poetului national Mihai Eminescu.

In urma bombardamentelor din 24 aprilie 1944biserica sufera din nou in mare parte acoperisul si turlele.

Cutremurele din 1940 şi 1977 au adus monumentul într-o stare de degradare avansată, fiind necesar un nou proiect de consolidare şi restaurare.

În pronaos, la dreapta sunt mormintele voievodului Ion Mavrocordat si Printului Constantin Brâncoveanu, victima a turcilor, ucis la Constantinopol în 1714. Principesa Maria, sotia lui Brâncoveanu, aduce ramasitele sotului, îngropându-l în cea mai desavârsita taina, chiar lânga mormântul lui Ioan Voda Mavrocordat. Deasupra a fost asezata o piatra întocmai ca a Voevodului, fara nicio inscriptie, pentru a nu atrage furia turcilor. Taina a fost atât de bine pastrata, încât timp de 200 de ani, nimeni nu a stiut ca sub aceasta piatra fara inscriptie, zace corpul marelui Principe.

Virgiliu Draghiceanu, membru în Comisiunea monumentelor istorice, a dezlegat misterul în 1932 când a descoperit o inscrip?ie gravata pe candela de argint de lânga mormânt: Aceasta candela daruita bisericei Sf. Gheorghe, lumineaza de-asupra locului unde odihneste osemintele fericitului intr'u Domnu, Voda Constantin Brancoveanu Basarab si a fost facuta de Doamna sa Maria, care nadajduieste sa odihneasca aci la rândul ei; 12 Julie anul 7228 de la zidirea lumii (1720).
În 2014 au fost efectuate lucrari de cercetare arheologica a zonei mormântului domnitorului din Biserica Sf. Gheorghe Nou.

Aici sunt adapostite moastele Sf. Ierarh Nicolae de la Mira Lichiei. Dupa unele versiuni moastele au fost aduse aduse în tara în veacul al XVI-lea, de catre Mihai Viteazul. Moaștele au fost donate Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București de către Bazilica Sfântul Nicolae din Bari, Italia.
În fata Bisericii se gaseste statuia lui Constantin Brâncoveanu realizata în 1939 de sculptorul Oscar Han, iar lateral, monumentul Km 0 al Capitalei.

Hramul principal este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (prăznuit pe 23 aprilie), alături de alte hramuri: Sfântul Ierarh Nicolae, Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfânta Cuvioasă Parascheva.

1770. Generalul Stoffeln a fost comandantul corpului de armata rusa ce a actionat in Moldova si Tara Romaneasca in perioada Noembrie 1769 Aprilie 1770. Foarte posibil ca planul sa fi fost intocmit de unul din subalternii sai. Biserica si hanul Sf. Gheorghe la nr. 3.