Casa Faca-Trubetzkoi-Nenciu

Subiect:	Casa Trubetzkoi-Nenciu		Autor:	Cornel D.
Perioada:	Sec. XIX-prezent..		Foto:	Diverse
Adresa:	Calea Victoriei 194		Contributii:
.

Casa care astazi se afla pe calea Victoriei  Nr. 194 si este cunoscuta sub numele de Casa Nenciu este una dintre cele mai vechi locuinte din Bucuresti. Cunoscuta de asemene drept Casa Faca-Trubetzkoi-Nenciu.

Prima mentiune despre aceasta casa o avem in anul 1840 an in care Printesa Cleopatra Trubetzkoi se intoartce de la Paris si isi ia rezidenta in aceasta casa. Anul constructiei nu este cunoscut dar cel mai probabil inceput de secom XIX.

Exista aricole care mentioneaza faptul ca aceasta casa a apartinut paharnicului Manolache Faca care probabil a vandut-o printesei in 1840. Istoricul George Potra mentioneaza in lucrarea sa "Din Bucureştii de ieri. Volumul 1" mentioneaza ca "Casa boiereasca, lipsita de ornamentatii arhitecturale, situata intre casa generalului George Manu si Casa Faca (inchiriata multa vreme Legatiei Italiei), care face coltul cu strada numita azi Lt. Lemnea, fosta George Manu si mai inainte Strada Verde, e casa renumitei Printese Cleopatra Trubetzkoi".

Este mai mult decat posibil ca Printesa sa fi cumparat o parte din proprietatea Faca si si-a construit propria resedinta pe acest teren.

Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1800-1848) GEORGE POTRA

394. 1840 aprilie 12.[Bucuresti]. Manolache Faca paharnic vinde printesei Cleopatra Trubetzkoi(nascuta Ghica) casele cu locul lor mostenesc situate pe Podul Mogosoaiei, In mahalaua Sf. Vasile, care se "razoreste" pe o parte cu casele si locul stolnicului Iacovache Prejbeanu, pentru 3500 galbeni imparatesti, adica austrieci. 

418. 1842 iunie15.[Bucuresti]. Manolache Faca da In scris la mina logofatului Alexandru Florescu ca imprejmuirea de zid ce vrea sa faca lalocul ce i-a dat In schimb
trebuie sa se faca "dupa glasuirea zapisului" Cleopatrei Trubetzkoi.

436. 1843-1845.[Bucuresti]. Cleopatra Trubetzkoi se Intelege cu logofatul Alecu Florescu In legatura cu locul pe care are o casa ce-a cumparat-o de la paharnicul Manolache Faca, pe Podul Mogosoaiei.

Istoria Bucurescilor G.I. IONNESCU-GION 1899

Casa Ión Faca, despartita in doua mai târziu, adica in casa Alecuta Florescu (adica casa Generalului Manu) si casa Trubetzkoi.

Cleopatra, se naste in jur de 1786 facand parte din numeroasa familie Ghica. Cleopatra Trubetzkoi, fica lui Constantin Dim. Ghica, mare ban, (fratele lui Grigore Ghica si Alexandru Ghica, domnitori romani) si a Ruxandrei Raducanu-Cantacuzino.

Cleopatra Trubetzkoi

In timpul ocupatiei rusesti din 1806-1812, terminata prin Pacea de la Bucuresti, incheiata intre turci si rusi, Cleopatra Ghica, se casătoreste cu printul Sergiu Trubetzkoi. Cleopatra se muta in Rusia cu noul sot. Se pare ca aceasta casatorie nu a durat foarte mult, printul fiind mult mai in varsta decat Cleopatra, a decedat nu dupa multi ani, data decesului nefiind cunoscuta. Tanara vaduva isi muta resedinta la Paris unde ramane pana in 1840 cand, indemnata de unchiul ei, Domnitorul Alexandru Dim. Ghica se muta in noua resedinta din calea Victoriei.
A locuit in aceasa casa pana la moarte, adică până in anul 1876(sau 1878) (tot atunci a murit şi Faca). A fost inmormintata la cimitirul Bellu din Bucuresti.

Dupa moartea ei, casa a fost cumparata de negutatorul si mosierul Alexandru Nenciu, de origine bulgara, casatorit cu Lucsita Nenciu. Acesta, in vanitatea lui, a schimbat vechea monograma a fostei proprietarese cu a lui "N".

"Alexandru Nenciu, socrul D-lui A. Giuvara(Djuvara) incetat din viata pe 11 ianuarie 1891". Lupta : Ziar liberal-oposiţionist, 08, nr. 1315, 13 ianuarie 1891

Fiica acestuia Anna Nica "Nyka" a dus o viata aventuroasa si plina delux casatorindu-se de cel putin 3 ori. Prima casatorie cu Petrache Gradisteanu se sfarseste destul de repede. Dupa scurt timp se casatoreste(in 1891) cu Alexandru Djuvara, scriitor si om politic. Si aceasta casatorie a fost de scurta durata. In 1899 vaduva.

"D-na Nika (Anna) Nenciu, fosta Djuvara, vaduva, proprietara, domiciliatä in Bucuresci, calea Victoriei No.212" (Monitorul Oficial al României, 67, nr. 190, 23 noiembrie 1899)

Nyka isi continua viata aventuroasa, in lux, care la acea vreme nu prea era tolerata in societatea bucuresteana.

Dupa catva timp de viata libera, s-a cumintit si, a treia oara, s-a casatorit cu Theodor D. Capitanovici(sau Capittanovici), fost director si viceguvernator al Bancii Nationale. In 1916
acesta a fost insarcinat sa transporte tezaurul Bancii Nationale la Moscova. (Anuarul Bucurescilor pe anul 1906)(Tout-Bucarest. Almanach du high life de l’"Indépendance Roumaine", 1923)

Planul Bucurestiului din 1911 ne arata proprietatea din calea Victoriei Nr. 212(194 de astazi) fiind sub numele Capitanovici.

Nyka Gradisteanu-Djuvara-Capitanovici era femeia cea mai eleganta din Bucurestii sfirsitului veacului trecut. Dintre cele mai luxoase echipaje intilnite In Bucuresti, intre 1880 si 1920, si care atrageau privirile tuturor trecatorilor, erau ale familiilor: Grigore Sutu, Elena Otetelisanu, Mica Nenciu(Capitanovici).

După trecerea din viaţa, casa a adăpostit sediul Asistentei si  Ocrotirilor Sociale. Mai tarziu, casa Trubetzkoi-Nenciu - de pe Calea Victoriei nr. 194, a servit drept camin studentesc, iar din 1954 a fost sediul Institutului de Lingvistica. In 1971 acola a functionat Centrul de Cercetari fonetice si dialectice depinzand de Academia R.S.R.

1846

1911

1856

Multumim pentru vizita!

...::.© CD1Inc !.com ®2017.::...

Farmacia "La Ochiul lui Dumnezeu"

Subiect:	Farmacia "La Ochiul lui Dumnezeu"		Autor:	Cornel D.
Perioada:	1870?-1948		Foto:	Diverse
Adresa:	Calea Victoriei Nr. 138		Contributii:
.

Dezvoltarea farmaciilor din Romania a inceput in a doua jumatate a secolului XIX. Inceputul l-au facut farmacisti de origine germana, adusi o data cu infiintarea Scolii de Medicina de la Mihai-Voda. Printre acestia se numara Rissdorfer, cu sediul langa Piata Sf. Anton, pe Str. Carol; Nierescher, fondatorul farmaciei dela biserica Sfintilor, care mai tarziu sa mutat pe  calea Rahovei langa Asezamintele, Brancovenesti, unde a cladit un sir de case care au devenit Pasajul Nierescher; Bruss, cel din Calea Victoriei, peste drum de biserica Sarindari; Schmettau si Eitel, de peste drum de gradina Episcopiei.

Si sa nu uitam Schuster, cu farmacia "La ochiul lui Dumnezeu" de la coltul Strazii Biserica Amzei cu calea Victoriei.

In timp au inceput sa apara si farmacisti romani cum ar fi Alexandriu, cu farmacia la Cismeaua-Rosie (la coltul Calea Victoriei cu strada Fantanei); Mazarini cu farmacia de pe calea Grivitei, la intersectia cu Strada Stan Taranu (mai tarziu Matache Macelaru) a carui farmacie avea o reputatie impecabila si purta numele de la "Galen"; Niculae Rosu, pe Calea Mosilor; Popini cu farmacia "La Cerb".

Revenind la farmacia "La ochiul lui Dumnezeu", se pare, dupa unele surse ca aceasat era cea mai veche din Bucuresti. Proprietarul a fost Carol Schuster care a a stat la "carma" farmaciei pana in 1880, data la care a venit la conducerea farmaciei Victor Thüringer. 

Victor Thüringer se naste pe data d 28 august 1852 (†10.03.1932, București) fiul farmacistului Wilhelm Thüringer și al Franciscăi. A efectuat practica obligatorie de trei ani în farmacia „Ursul“ din București, a lui Andreas Frank (1868-1871); a susținut examenul de asistent, după care a urmat stagiul de asistent (doi ani) în farmacia „Cerbul“ din Capitală, a lui Friedrich W. Zürner; licențiat al Școlii superioare de farmacie din București și cu libera practică din 1875, a lucrat în farmaciile Frank și Thoiss din București, în cea condusă de Guido Hermann la Vöslau, din apropierea Vienei.

In 1886 a obținut cetățenia română, iar în 1887 a fost înscris în rezervă ca farmacist sublocotenent, repartizat la corpul 2 armată. La 15 iunie 1895 a cumpărat de la farmacistul Alex. Vârlănescu farmacia „Camera Deputaților“ din Bd. Elisabeta nr. 34, București, căreia i-a schimbat numele în „Progresul“, transformând-o într-un adevărat laborator științific, devenind una dintre cele mai frecventate și de vază din Capitală; recunoscut ca diriginte-proprietar al farmaciei (9.05.1900); a mai deținut o farmacie-filială în Slănic-Prahova. a obținut licența în Farmacie la București (1911) și titlul de Doctor în Farmacie la universitatea din Geneva (1914).

 

Farmacia "La Ochiul lui Dumnezeu", a avut mai multe adrese pe Calea Victoriei in perioada 1880-1940. Calea Victoriei Nr. 126 (Anuarul Bucurescilor pe anul 1883-1987), Calea Victoriei Nr. 154 (Anuarul Bucurescilor pe anul 1891-92), Calea Victoriei Nr. 144 (Anuarul Bucurescilor pe anul 1892-93), Calea Victoriei Nr. 154 (Anuarul Bucurescilor pe anul 1893-1906), Calea Victoriei Nr. 138 (Abonatii S.A.R. de telefoane, Bucuresti 1937).De mentionat ca purta numele de "Farmacia Ochiul lui Dumnezeu Schuster" in 1937.

Ochiul lui Dumnezeu, Ochiul Providenței sau Ochiul atotvăzător este o expresie folosită în heraldică pentru a indica un ochi, în general strălucitor, închis într-un triunghi echilateral. Este în general interpretat ca fiind ochiul protector al lui Dumnezeu asupra umanității.

Farmacia a purtat in anii 1930-40 si numele de "Farmacia E. Schuster".

Multumim pentru vizita!

...::.© CD1Inc !.com ®2017.::...

Expozitia Transnistriei

Subiect:	Expozitia Transnistriei		Autor:	Cornel D
Perioada:	1942-1944		Foto:	Diverse
Adresa:	Bd. I. C. Bratianu Nr. 2		Contributii:

Pe data de 16 octombri 1942 are loc inaugurarea “Expozitiei Transnistriei”. Se implinea un an de la victoria trupelor romane care pe 16 octombrie 1941 cucereau Odesa dupa ce eliberasera toate teritoriile anexate de bolsevici la inceputul razboiului: Basarabia, Bucovina si Transnistria.

La orele 11 dimineata, intr-un cadru solemn se deschide Expozitia Transnistriei, cu participarea vice-presedintelui consiliului de ministry Prof. Mihai Antonescu, cu sotia si numerosi membri ai Guvernului si Corpului Diplomatic. De asemenea au participat numeroase personalitati din viata publica a tarii si reprezentanti ai presei romane si straine.

Din Ziarele vremii:

Vineri 16 Octombrie, la orele 11 dimineata pe fostului Maidan Al Primariei la pietei Bratianu din Bucuresti s-a deschis - într-un cadru solemn - expozitia Transnistriei, la care au participat d. vicepresedinte al consiliului de ministri prof. Mihai Antonescu, doamna Maria Maresal Antonescu, membrii guvernului, ai corpului diplomatic, înaltii demnitari civili si militari, membrii misiunii militare germane, reprezentantii presei straine si române si un numeros grup de personalitati din viata publica a tarii.

Expozitia Transnistriei înfatiseaza o dare de seama a activitatii românesti înfaptuita timp de un an de zile pe pamântul transnistrian. E o sincera si sobra icoana a tot ceea ce a gasit distrus administratia româneasca în Transnistria si a refacut; a starilor sociale atât de nedrepte si vatamatoare pentru fiinta umana; a muncii de restabilire a ordinei, a comunicatiilor si a vietii în general, într-o provincie devastata si pustiita nu numai de razboi, dar si de jaful si distrugerile bolsevicilor, alungati de armatele biruitoare germane si române.

D. profesor Mihai Antonescu, vicepresedintele consiliului de ministri a sosit la pavilionul expozitiei Transnistriei la orele 11 dimineata si-a fost întâmpinat la intrare de d. profesor Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei care a prezentat pe functionarii superiori ai guvernamântului.

În timp ce se faceau prezentarile, corul învatatorilor transnistrieni format din 400 de persoane a intonat „Pe-al nostru steag e scris unire”. În hall-ul expozitiei - frumos pavoazat cu drapele române, germane si italiene si cu chipurile Majestatii Sale Regelui Mihai, al Maresalului Conducator Ion Antonescu, al Fuehrerului Adolf Hitler si al Ducelui Mussolini - asteptau membrii guvernului, ai corpului diplomatic si reprezentantii autoritatilor civile si militare.

Apoi un sobor de preoti a oficiat o slujba religioasa. S-au ridicat rugaciuni la cer pentru sanatatea Majestatii Sale Regelui, a Majestatii Sale Reginei Mame, pentru Maresalul Conducator si Desrobitor de tara si pentru slava ostilor biruitoare române si aliate.

Dupa terminarea serviciului religios, d. prof. Gh. Alexianu guvernatorul Transnistriei, adresându-se d-lui vicepresedinte al Consiliului si înaltilor demnitari prezenti, a rostit urmatoarea cuvântare.

D. prof. Mihai Antonescu, vicepresedintele Consiliului de ministri, a rostit apoi cuvântul de deschidere a expozitiei:

Expozitia aceasta este marturia vie ca razboiul din rasarit nu este numai o fapta militara pentru prabusirea armatei care ameninta Europa, ci este o fapta constructiva de civilizatie pentru apararea institutiilor fundamentale ale Continentului si ale Neamului nostru.

Azi, aceasta Expozitie marturiseste ca alaturi de brava noastra Armata, care a stiut sa raspunda demn chemarii de luptator pentru civilizatia Europei, a lui Adolf Hitler, administratia româneasca, constienta de destinul nostru, a adus fapta ei ziditoare, marturisind prin actele sale ca Neamul Românesc stie sa duca fapta muncii la înaltimea jertfei sângelui.

La deschiderea acestei expozitii, marturisesc:

Regelui nostru credinta; Maresalului desrobirii, recunostinta noastra; Armatei noastre brave, mândria de Români, iar Guvernatorului Transnistriei, functionarilor si tuturor acelora care au slujit datoria româneasca pe aceste pamânturi multumirea Guvernului Tarii.

D. prof. Mihai Antonescu, vicepresedintele Consiliului de Ministri, doamna Maria Maresal Antonescu, precum si membrii guvernului, ai corpului diplomatic si înaltii demnitari au vizitat apoi expozitia, unde d. prof. Gh. Alexianu, Guvernatorul Transnistriei a dat explicatiuni.

Expozitia contine: sectorul agriculturii (cu sectiunea moto-mecanizata), sectorul industriei, precum si un centru de desfacere a produselor din Transnistria.

Panoul decorativ din stânga pavilionului Expozitiei Transnistriei, reprezentându-l pe Duca-Voda, domnitor al Moldovei, Munteniei, dar si hatman al Ucrainei (incluzând Transnistria) - cu resedinta la Nemirova. Duca-Voda este invocat aici spre a sprijini efortul propagadandistic de sprijin pentru actiunile Guvernamântului românesc din Transnistria.

Panoul decorativ din dreapta pavilionului Expozitiei Transnistriei, reprezentându-l pe Sf. Gheorghe, aparator al crestinismului, invocat aici ca ocrotitor al Armatei în asediul asupra Odesei din anul 1941. În Odesa a fost stabilita resedinta Guvernamântului Transnistriei.

Pe data de 6 mai 1944 in urma bombardamentelor aliate  Pavilionul “Expozitia Transnistriei” este complet ruinat. 

Expozita Transnistriei a avut un depozit de materiale situat pe calea Victoriei Nr. 98 in aceiasi cladire care adapostea "Pvilionul Floarea Soarelui". Acesta a fost distrus impreuna cu susnumitul pavilion in vara anului 1944 in urma bombardamentelor. Willy Prager are o serie de fotografii luate in zona la cateva zile dupa eveniment.

In anii urmatori complexul este demolat. Deabea in 1947 aici se ridica noua cladire a Circului Crteyl.

Multumim pentru vizita!

...::.© CD1Inc !.com ®2017.::...