Wednesday, 14 October 2026

Hipodromul Băneasa


Subiect: Hipodromul Băneasa
Autor: Cornel D.
Perioada: 1876-1953
Foto: Diverse
Localizare:............
Contributii:  
Adresa alternativa: ..........
Google Maps

În anul 1874 se înfiinteazã in Bucuresti Jockey Club, asociatia crescãtorilor de cai Pur sânge englez. Aproape imediat a fost luata initiatva construirii unui hipodrom propriu dar datorita evenimentelor timpului, in speta Razboiul de independenta, proiectul a fost amanat. Din acest motiv Jockey-Club Român organiza alergările fie pe câmpul de la Floreasca fie pe platoul Cotroceni.

Initiativa este luata din nou in 1879 si sarcina de a proiecta noul hipordom este data arhitectului Ion Mincu. Hipodromul se va construi pe un teren din Comuna Baneasa, de aici si numele, Hipodromul Baneasa. Initial aici se desfasurau curse de galop sub patronajul protipendadei bucurestene; generalul Gheorghe Manu, generalul Ioan Emanoil Florescu, Grigore C. Cantacuzino și Alexandru Marghiloman printre altii. Regele Carol I era președintele de onoare al organizației, acesta fiind totodată un pasionat al curselor de galop.

La mai putin de un an de la inaugurare alergãrile sunt extinse în douã sesiuni, de primãvara si de toamnã, si aveau caracter sãptãmânal.

Primul Derby din România a avut loc în anul 1896 și a fost organizat pe distanța clasică de Derby, de 2.400 de metri. Câștigătorul cursei a fost roibul "Paradox" al lui Alexandru Marghiloman, supranumit „părintele hipismului românesc”.

In timp pasiunea pentru hipism a luat amploare. Numarul proprietari de "pursange" creste exponential cu cai de curse aduși tocmai din Anglia sau Franța, în special de la celebrii crescători din jurul Parisului. Datorita acestui fapt membrii Jockey-Club Român, în frunte cu Alexandru Marghiloman, generalul Manu, generalul Florescu, G.C. Cantacuzino, Moruzi, Brătianu, Stirbey, Negropontes, Lahovary, Ghika, Sturdza, Suțu, Kogălniceanu, Steriadi, Balș, Argetoianu, Catargi, Cămărășescu, Chrissoveloni, Filliti, Bălăceanu, Bibescu și mulți alții au finanțat constuirea noului hipodrom, sub susținerea regelui Carol I și a Primăriei Capitalei.

In vara anului 1905 începe construirea noului hipodrom, după planurile arhitectului Ion D. Berindey. Acesta studiase hipodromurile de la Paris, în special Hipodromul Longchamp. Terenul initial nu a fost suficient pentru noul hipodrom astfel incat

autoritățile au alocat un teren mult mai intins pentru Hipodromul Băneasa. Pe data de 14 decembrie 1905 apare și un decret oficial, prin care se alocă o nouă suprafață de teren Jockey-Clubului, ajungându-se la începutul lui 1906 la o suprafață de 52 ha. Ulterior, în 1915, datorită tot Jockey-Clubului, suprafața totală a terenului va ajunge la 62 de ha.

Berindey, avand suportul puternic al lui Alexandru Marghiloman – vicepreședintele Jockey-Club, a reușit să încheie lucrarea la doar 15 luni de la începere și să inaugureze noua tribună în data de 8 octombrie 1906. La inaugurarea hipodromului a participat toată lumea bună a Bucureștiului și a lumii hipismului, cat și Familia Regală a României.

"Construcția avea să fie unică, era de o eleganță aparte, regală. Hipodromul Băneasa ajunge în scurt timp să fie considerat unul dintre cele mai frumoase hipodromuri din Europa, concurând de la egal la egal cu celebrul Longchamp de la Paris, cel care l-ar fi inspirat cel mai mult pe arhitectul Berindey."

Terenul de alergări cuprindea două piste concentrice, una de 2.000 m cu o lățime de 24 m, respectiv cea exterioară de 2.200 m și cu o lățime de 30 m. Pistele erau legate între ele cu bretele, ulterior, în 1925, ajungându-se să se amenajeze o pistă de 2.400 m pe care se alerga în special Derby-ul (Pista de Derby).[1]

Dupa venirea la putere a regimului comunist hipodromul isi shimba numele in "Hipodromul Republican". cursele continua cu intreruperi pana spre sfarsitul anilor '50 cand pe acest teren se construieste Casa scanteii si mai tarziu un pavilion expositional.

Cursele de cai au continuat pentru un timp la Ploiesti.

Datorita popularitatii imense s sportului se simte nevoia unui al doilea hipodrom. Intre anii 1923 si 1936 a functionat in Bucuresti al doilea hipodrom, Hipodromul Floreasca.

În anul 1874 se înfiinteazã in Bucuresti Jockey Club, asociatia crescãtorilor de cai Pur sânge englez, asociatie organizata dupã modelul unor asociatii omoloage existente deja în alte state ale Europei care aveau traditie si experientã în cresterea cailor de galop.

În anul urmator, 1875 la Bucuresti Bãneasa se înfiinteazã hipotromul cu acelasi nume si se desfãsoarã primele curse de galop.

Incepand cu anul 1882 alergãrile sunt extinse în douã sesiuni, de primãvara si de toamnã, si aveau caracter sãptãmânal.

Cursele sunt întrerupte pe perioada primului rãzboi mondial (1916-1918) dar sunt reluate în 1919, cu toate pierderile grele suferite în efectivele de cai de rasã.
În primii ani de dupã rãzboi efectivele cresc numeric si calitativ. Romania importa un numar semnificativ de "pur sange englez". Este o perioada de dezvoltare si adaptare a unui efectiv semnificativ la conditiile de mediu din România.

În a doua jumãtate a perioadei interbelice, importurile aproape cã înceteazã iar România devine exportatoare de Pur sânge englez. În aceastã perioadã matca rasei atingea 600 iepe de reproductie, iar anual erau fãtati între 250 si 300 de mânji. Veniturile obtinute din curse erau semnificative acoperind nu numai costurile de întretinere a infrastructurii destinate alergãrilor.

Al doilea rãzboi mondial afecteazã cea mai mare parte a mãtcii de Pur sânge englez din tarã. Dupã încheierea rãzboiului si aplicarea nationalizãrilor în noile conditii politice, exemplarele de rasã din zona privatã au fost adãugate nucleelor de reproductie din hergheliile de stat de la Cislãu si Slobozia. Cursele sunt reluate pe hipodromul din Baneasa care este numit Hipodromul republican de galop.
Hipodromul este demolat în perioada 1956 -1960, spatiul fiind ocupat de edificiile Casei Scânteii, azi Casa Presei Libere, si complexului expozitional Romexpo.

Caii de rasã Pur sânge englez sunt crescuti mai departe în sistemul hergheliilor de stat la Cislãu si Balc (herghelie devenitã începând cu anul 1999 sectie de productie vegetalã). Chiar si în conditiile lipsei unui Hipodrom, caii de rasã Pur sânge englez nu si-au pierdut din însusirile caracteristice. Datoritã profesionalismului specialistilor numeroase exemplare s-au evidentiat la prestigioase curse internationale desfãsurate pe Hipodroamele din capitalele satelor din spatiul estic al Europei: Berlin, Praga, Varsovia, Budapesta, Moscova.




 
 
 
 
 





 
=== Regele Ferdinand si Regina Maria la Hipodromul Baneasa 1910 ===
 





























 











 
 
 
 
 
 
 
1951

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 










Multumim pentru vizita!










Tuesday, 13 October 2026

Hanul Stavropoleos


Subiect: Hanul Stavropoleos
Autor: Cornel D.
Perioada: 1704?-1871
Foto: Diverse
Localizare:Str. Stavropoleos
Contributii:  
Adresa alternativa:  
Google Maps

 

În peisajul urban al Bucureștiului de altădată, noțiunea de „han” nu desemna simplu un spațiu de cazare, ci un adevărat microcosmos economic și social. Cuvântul în sine vine din persană, a ajuns la noi prin intermediul turcilor și însemna casă de găzduit și ospătat călătorii contra plată (echivalentul de astăzi al unui sistem de tip booking sau Airbnb). Potrivit lui G.I. Ionnescu-Gion, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Bucureștiul număra în jur de 43 de hanuri mari și alte 35 mai mici. Acestea aveau o formă patrulateră, ziduri groase, canaturi grele și o singură poartă zăvorâtă, semănând cu un complex de chilii mănăstirești sau cu o cetate menită să-i apere pe călători și mărfurile acestora de prădăciuni.
1860

Printre cele mai reprezentative ansambluri de acest tip s-a numărat Hanul Stavropoleos, localizat în inima vechiului centru, în dosul palatului Poștelor și peste drum de vechiul Han al Grecilor, pe strada Stavropoleos nr. 4.
 

Geneza și ctitoria arhimandritului Ioanichie Stratonikeas

Hanul și biserica adiacentă sunt opera călugărului grec Ioanichie Stratonikeas (originar din orășelul Ostanița din Epir, devenit ulterior mitropolit la Stavropolis). Misiunea principală a acestuia era să strângă fonduri pentru mănăstirea din Pogonianis.

Deși o crezuse mult timp că hanul fusese construit odată cu biserica, în anii 1722–1724, documentele istorice demonstrează că hanul a fost ridicat înainte de biserică, documentele atestându-l încă din anul 1704. Istoricul Constantin C. Giurescu menționa în „Istoria Bucureștilor”:
    „Ioanichie a clădit la început un han, îl constatăm documentar în anul 1704, apoi a făcut biserica Stavropoleos”.
Locurile pe care au fost construite hanul și biserica fuseseră cumpărate de Ioanichie Stratonikeas de la Despa Popeasca (soția lui Cârstea, fiica lui Cârstea vistierul Popescu) și de la Grigorie Greceanul. Hanul nu avea proporții maxime, fiind din contra mic, însă se remarca prin faptul că era extrem de îngrijit și cel mai curat dintre toate cele existente în București – o condiție naturală, având în vedere că se afla în juru unei biserici atât de frumoase și cu atâta artă construită.

Arhitectură, decadență și demolare

Biserica Stavropoleos, terminată la 30 octombrie 1724, servea drept capelă a hanului. Remarcabilă prin pridvorul său cu elegante coloane sculptate, prin chenarele de piatră ale ferestrelor și ușii, prin brâul bogat din ghirlande de frunze și flori și prin tâmpla de lemn, biserica a fost o adevărată podoabă a orașului. În jurul ei se aflau cele două corpuri ale hanului cu etaj, care o înconjurau din toate părțile.

Odată cu începutul secolului al XIX-lea, ansamblul a intrat într-un faza de declin. Atât biserica, cât și clădirile hanului cu etaj ajunseseră să se dărâme din cauza faptului că nu mai erau reparate de călugării greci. În anul 1860, primăria a dispus dărâmarea clădirii din față, deoarece prezenta pericol pentru trecători. Peste câțiva ani au fost dărâmate și celelalte clădiri ale hanului, rămânând numai biserica, prin curtea căreia s-a deschis o stradă nouă. Demolarea definitivă a vechiului han a avut loc în anii 1871.

Moștenirea urbană: Noul ansamblu de la începutul secolului XX

La începutul secolului al XX-lea (între 1900 și 1904), pe locul fostului han, renumitul arhitect Ion Mincu a proiectat o nouă incintă în stil neo-românesc, prevăzută cu un portico pe piloni pe trei laturi ale bisericii. Astăzi, acest spațiu găzduiește o curte cu lapidariu (unde sunt expuse fragmente de piatră sculptată provenind de la biserici bucureștene demolate), o bibliotecă și chiliile mănăstirești, păstrând vie memoria unui loc marcat de istorie, comerț și spiritualitate.



1852

1852 Rudolf Arthur Borroczyn

1856 Plan der Stadt Bukurest

1850 Mănăstirea Stavropoleos, cu hanul. Col. Muzeului de artă religioasa

 
 Biserica si hanul StavropoleosAcuarela de Henric Trenk anul 1852

 
1856 Biserica si hanul  Stavropoleos, Ludwig Angerer
 

1856 Biserica si hanul  Stavropoleos, Ludwig Angerer

1856 Biserica si hanul  Stavropoleos, Ludwig Angerer

1856 Biserica si hanul  Stavropoleos, Ludwig Angerer

1856 Biserica si hanul  Stavropoleos, Ludwig Angerer


1856 Biserica si hanul  Stavropoleos, Ludwig Angerer


 

 







 
 
1861Prima restaurare a bisericii Stavropoleos

 
1865 Carol Popp de Szathmary - Biserica Stavropoleos

 
1867 Carol Popp de Szathmary

1867 Carol Popp de Szathmary

1867 Carol Popp de Szathmary

1867 Carol Popp de Szathmary

1867 Carol Popp de Szathmary

1867 Carol Popp de Szathmary

1870 Hanul şi Biserica Stavropoleos  

1870 Hanul şi Biserica Stavropoleos 

 
 
1876 Biserica Stavropoleos Franz Duschek

1876 Biserica Stavropoleos Franz Duschek


1876 Biserica Stavropoleos Franz Duschek
 

1878 Presozi

1878 Presozi

1879
 











 
 
  
Multumim pentru vizita!






Featured post

Hipodromul Băneasa

Subiect: Hipodromul Băneasa Autor: Cornel D. Perioada: 1876-1953 Foto: Diverse Localizare: .....

Popular Posts

Total Pageviews