| Subiect: |
Dâmbovița |
|
Autor: |
Cornel D. |
| Perioada: |
-1882 |
|
Foto: |
Diverse |
| Localizare: | Bucuresti |
|
Contributii: |
|
| . |
|
|
|
|
Albia Dambovitei, care traversa orasul, trecea de cele mai multe ori aproape de locuinte, se "prelungea pe langa ele" dar de multe ori primavera si toamna venea umflata si inunda curtile, beciuri si chiar locuinte, mai ales prin cartierele aflate in vale, cum ar fi cartierul Izvor.
Podurile peste rau erau aproape inexistente. Poduri de piatra nu existau, foarte putine erau din lemn, majoritatea erau niste podiste improvizate. De fapt nu podurile nu erau o necesitate deoarece "garla" in stare obisnuita nu avea o adancime mai mare de 0.60 m, iar pe vreme de seceta ni macar atata. Trasurile puteau trece pe o ingraditura de lemne si carutele direct prin apa. Iarna era si mai usor raul fiind aproape inghetat.
 |
| 1852 Planul Rudolf Arthur Borroczyn |
Strazile din vecinatatea raului erau intortochiate si nu urmau nici un palan, intrand si iesind din albia Dambovitei.
Pe Dâmbovita erau instalate si câteva bäi reci de rau, care puteau fi combínate cu bai de aburi din stabilimentele de pe mal. Cea mai cuncscuta baie de acest fel, era a Baia lui Mitrasewski, care a disparut odata cu canalizarea Dâmbovitei.
Pe Dambovita in apropriere de Biserica Zlatari de pe Calea Victoriei, se desfasura Parada Bobotezei. Dupa sistematizarea albiei ceremoniile se desfasurau in apropiere de podul de langa Opereta.
Dambovita veche si-a schimbat de mai multe ori cursul si cand se umfla de la ploi se latea sepre malul drept, acopreind depresiunile aflate acolo si formand o salba de lacuri. Unele dintre ele au ramas pana in zilele noastre, cum ar fi cel de la
Gradina Botanica. Un alt lac se afla in jurul bisericii Sf. Elefterie. Pe rau in jos se aflau Lacul lui Dura Negutatorul(
Cismigiul de azi),lac alimentat de numeroase izvoare, legat printr'un canal cu Dambovita pe la 1852, si in care, pe vremea lui Matei Basarah, pescuiau calugarii din Manastirea Sarindar si cei din Schitu Mnagureanu. Un alt lac era la Tigania Mitropoliei
(pe unde este biserica Sf. Niculae din Prund).
Alt lac era intre
Biserica Antim si Schitul Maicilor, iar mai departe era Helesteul lui Serban Voda(
Filaret/Parcul Carol) si in sfarsit era lacul din Valea Plangerei.
De cate ori Dambovita isi iesea din matca rupea podete si poduri distrugea morile care erau numeroase la acea vreme, si inunda cartiere intregi. Pe de alta parte, alteori, vara, seca atat de mult incat nu ajungea nici pana la glezne cand o traversai.
Raul Dambovita era in vremurile vechi principala sursa de apa, necesara orasului, Avand in vedere ca apa din puturi nu era de buna calitate si multa vreme nu a existat nici o sursa alternativa.
Chiar si dupa aparitia cismelelor (22 de fantani imprastiate in oras) apa nu exista din abundenta, Dambovita fiind sursa principala.
Sfatul aclministrativ extraordinar insarcineaza pe inginerul hidrotehnic Jean Baptiste Marsillon, directorul asezamantului fantinilor, sa cerceteze problema alimentarii cu spa a orasului. Acesta prezinta,chiar in cursul anului 1844, doua proiecte:
*Primul, prevedea aducerea apei din izvoarele din jurul Capitalei si necesita o cheltuiala de 80.160 galbeni, debitul fiind de 1.200.000.litri in 24 ore.
*Al doilea proiect prevedea luarea apei din raul Dambovita cu ajutorul pompelor miscate de o masina cu foc si necesita o cheltuiala de 41.286 galbeni, debitul fiind de 3 milioane litri in 24 ore.
In urma referatului Sfatului administrativ extraordinar, domnitorul, in ianuarie 1845, aproba proiectul al doilea, deoarece costa mai ieftin si in acelasi timp dadea un debit mai mare de apa. Chiar si in aceasta situatie, din cauza lipsei de bani, se hotareste ca proiectul sa fie executat partial la inceput. Initial este folosita suma de 12.468 galbeni suma care ramasese din banii strinsi pentru ridicarea unui monument dedicat generalului Kiseleff. Acesta, generalul, a renuntat la construirea monumentului in favoarea lucrarilor publice.
Din acesti bani se cumpara primele doua masini hidraulice care s-au adus din Paris. Aceste "pompe cu aburi" vor servi initial numai Podul Mogosoaiei.
In 1845 si 1846 s-au instalat filtrele, tevile si fantanile necesare pentru a scoate apa din Dambovita.
Terenul ales pentru construirea acestor pompe era situat pe locul unde se va construi mai tarziu
Palatul Vama Postei. (
Din Bucureştii de altădată-George Potra)
Asezarea pietrei de temelie la "Uzina de apa" sau
"Casei apelor", cum i se spunea popular a fost facuta intr-un cadru maret, motiv de mare sarbatoare.
Pompele au fost inaugurate de Domnitorul Gh. Bibescu in 1846, cu care ocazie s-a batut si o medalie comemorativä.
Ultimele fantani construite au fost pe Soseaua Kiseleff. Acestea din urma au fost inaugurate la 21 septembrie 1847.
Dambovita avea nenumarate tributare, majoritatea cu un volum mic. Principalele parauri care o alimentau au fost Dambovicioara si Bucurestioara, amandoua de mult disparute, cel putin la suprafata.
Avem documente care pomenesc Bucurestioara incepand cu 7 iunie 1675, 77 aprilie 1681, 1 iulie 1685. Numele folosit in aceste documente este Bucurestioara si Cacaina, cunoscindu-se inca de atunci rolul de canal colector al acestei ape. Un alt document, din vremea voievodului Constantin Brincoveanu, la 16 august 1699, ne aminteste din nou numele pariului.
Pornea din balta Icoanei, Bucurestioara trecea actuala strada din fata gradinii si pe unde se intretaie str. Maria Rosetti cu str. Dionisie Lupu facea o mica balta. De aici isi continua cursul pe ulita Scaune, trecind prin spatele bisericii Batiste unde, facea o alta balta "Batelistea" sau "Batistea".
In continuare, curgea pe str. Alexandru Sahia (fosta str. Gogu Cantacuzino si mai inainte str. Polona),traversa actualul Bulevard Carol, trecea prin spatele spitalului Coltea unde facea un lac mai mare numit "Balta cucului", dupa numele tirgului din apropiere, mai apoi cunoscuta sub denumirea de "Balta de la carvasara", adica balta de linga vama, iar mai tirziu "Lacul Sutului" dupa numele proprietarului acelui teren. Pornita din nou din acest lac, Bucurestioara traversa str. Sfintilor, apucind pe ulita Pescaria Veche(careia i s-aschimbat numele, la sfirsitul secolului trecut, in str. General Florescu)si prin spatele bisericii Razvan, trecind Podul Tirgului de Afara(Calea Mosilor), de-a curmezisul pe linga "cismeaua veche" numita si "cismeaua cea seaca", se pogora prin curtea Hanului Neculescu si intra in ulicioara Radu Calomfirescu, unde curgea pe toata intinderea ei, trecind prin curtea stolnicului Gligorascu, prin locurile bisericii Stelea, prin fata caselor si a proprietatii marelui negutator Stefan Baltaretu si prin gradina polcovnicului Zamfir iesea in Ulita Vergului (Calea Calarasi). De aici fiind "locul la vale" curgea prin mahalalele Lucaci si Udricani pe dinaintea caselor sardarului Marco care au fost ale raposatului dvornic Gradisteanu, apoi la vale pe linga casele spatarului Mimacaru si "pe dinaintea caselor raposatului Costea" si prin mahalaua Olteni si str. Labirint (fosta "ulita lui Vasilachi") se indrepta spre Jitnita Domneasca (depozitul de cereale al Curtii domnesti). In continuare trecea ulita ce vine din mahalaua Tabaci si la vale pe linga casele raposatului paharnic Nicolache se versa in DImbovita, nu departe de fostul Institut medico-legal(Morga),avind in fata, de partea cealalta, mantistirea Radu Voda parcurgind, in linie dreapta, o lungime de circa 2 km si jumatate.
In 1824, pe vreme domnitorului Grigore Ghica a existat un proiect de largire si asanare a albiei Bucurestioarei dar nu a putut fi dus la capat. In timp o data cu pietruirea strazilor santul raului fiind astupat si aparitiei canalizarii se pare ca Bucurestioara si-a continuat cursul pe sub pamant. In 1832 un acolit al Generalului Kiseleff mentioneaza ca urmele paraului sunt vizibile inca si la acea data. Planurile Maiorului Borroczyn, din 1853 ne arata cateva zone mlastinoase in zona in care se aflase paraul, dar albia acestuia nu mai apare.
Al doilea afluent important al Dambovitei a fost Danbovicioara. Paraul pornea dintr-un mic lac la poalele Dealului unde se afla Curtea Arsa, Langa Biserica Alba, Postavari, isi facea loc prin actuala Str. Colonel Poenaru Bordea(fosta Artei) langa Palatul de Justitie, trecea pe sub Podul Haidam(Haidim) care se afla pe Podul/Ulita Calicilor si se varsa in Dambovita langa podul de langa Primaria Orasului, Podul Turnului din Curtea Veche (viitor Podul Halelor) de langa Piata Mare. Mergea paralel cu Ulita Magistratului, unde se afla Primaria. In anumite instante un brat al Dambovitei se impreuna cu acest parau formand un ostrov.
Este mentionat ca apele Garlitei improspatau Helesteul Dudescului din Mahalaua cu aceiasi nume. Traditia orala ne spunea ca in aceasta zona a fost conacul lui Mihai-Viteazul, si el se afla in acest conac cand a fost arestat de emirul turc. De atunci podul de peste Dambovita din Mahalaua Dudescului se numea "Podul Turcului".
Paraul Danbovicioara inca aparea pe hartile din 1871.
Este interesant de mentionat faptul ca numele dat Bucurestiului in mai multe documente vechi este "Cetatea Dambovita"
Dupa 1882 incep lucrarile de
sistematizare a vechii Dambovite.
De interes:*
Dâmbovița Inundatii *
Dâmbovița Partea a II a *
Podurile Dâmboviței, un scurt istoric, Partea I-a *
Podurile Dâmboviței, un scurt istoric, Partea a II-a *
Podurile Dâmboviței, un scurt istoric, Partea a III-a *
Podurile Dâmboviței, un scurt istoric, Partea a IV-a *
Podurile Dâmboviței, Sistematizare, Partea a V-a *
Podurile Dâmboviței, Vechile poduri, Partea a VI-a *
Podurile Dâmboviței, Vechile poduri, Partea a VII-a
 |
| Constantin C. Giurescu, „Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre” |
,,Pe partea drepta a raului Dambovita au fost cel putin trei afluenti, trei gârlite, dintre care cea mai cunoscuta se numea Dâmbovicioara. Ea izvora,dupa cât se pare, din versanul de est al dealului Spirii, si anume, aproape de extremitatea lui sudica, trecea prin Mahalalele Sfintii Apostoli si Antim, se unea cu pârâul numit gârlita, traversa Podul Calicilor-actualmente Calea Rahovei- în dreptul gradinii din fata strazii Sf. Ilie si apoi, pe lânga fostul Hotel Avram si pe lânga crucea de la poalele Dealului Patriarhiei, se varsa în Dâmboivita pe locul actualei Piete a Unirii. Lungimea ei era, potrivit Regulamentului Organic, de 795 stânjeni. adica 1.563 metri. Alte opinii ne informeaza ca Dâmbovicioara nu ar fi fost un afluent al Dâmbovitei, ci bratul ei care ocolea pe la miazazi ostrovul din fata Curtii domnesti si care, în actele secolului al XVIII-lea, e cunoscuta sub numele de ,,matca veche. Chestiunea nu este înca definitiv lamurita???
 |
Planul primitiv al Capitalei din 1328, cu text introductiv despre familia Grădiștenilor. În registrul stâng sunt trecute 78 de biserici, împreună cu fondatorii și secolul ctitoririi. În registrul drept este o listă a caselor și proprietarilor boieri. Pe plan sunt incluse imagini cu busturi în fiecare colț: banu Dan, Com. Henr. Năsturel, Spătaru Balauru, Zavisie Negru. În registrul superior sunt două busturi ale lui Mihail V Bassar. VV și Doamna Marga, separate de o coroană, în partea stângă este marca județului Ilfov. În registrul inferior, în exteriorul chenarului, este un text ce aparține realizatorului.
|
 |
| Un fragment din "Planul primitiv al Capitalei din 1328" |
 |
| Gravura in lemn, Leipzig in 1717. |
 |
| Garlita/Dambovicioara la 1770 |
 |
| Manastirea Mihai Voda si podul de lemn inalt, cu rampe de acces, ce traversa catre manastire dinspre Gorgan (cam unde este azi Podul Izvor) (acuarela din 1794 de W.Watts, dupa un desen de Luigi Mayer, prima imagine cunoscuta si realista a Bucurestilor). |
 |
O reproducere a unei harti de la 1904 cu partea centrala a Bucurestiului, la acea vreme.
O mare parte a proprietatilor din zona au apartinut familiei Brancoveanu.
1. Faimoasa Garlisoara, afluent al Dambovitei de mult disparuta. Se varsa in Dambovita cam pe unde este astazi Hanu' Berarilor spre Bd. Unirii.
2. Podul Calicilor(viitoare Calea Rahovei) si podul cu acelasi nume.
3. Se numea Ulita Brancoveneasca(trecea prin proprietatea acestora) Mai tarziu a devenit o parte strada Antim. O parte a strazii a ramas pana astazi si este str. Nicolae Tonitza. In capatul ulitei podul Turcului.
4. Ulita si podul Mihai Voda.
5. Ulita Frantuzeasca si Curtea Veche.
|
 |
| Balta Cismigiului 1842 |
 |
| 1847 Planul Ing Schweder. varsarea Dambovicioarei si un ostrov al Dambovitei. |
 |
| Dambovicioara 1852 |
 |
| Cursul paraului Bucurestioara suprapus pe planul Rudolf Arthur Borroczyn, 1852. Izvora din lacul aflat cam pe locul unde este astazi Gradina Icoanei. Coborand spre sud forma o alta balta in spatele Spitalului Coltea. De aici se desfacea in doua brate, unul se varsa aproximativ in zona strazii Bazaca(azi disparuta) iar celalalt vis-a-vis de Manastirea Radu Vodă. |
 |
| 1856 - Balta Cismigiului - Ludwig Angerer |
 |
| Dambovita si Casa Istrate Kretzulescu pe stanga in 1856. Podul Calicilor sau Drumul Mehedinţilor viitor Rahova. Podul preia numele de Podul Calicilor sau Calitiei si mai tarziu Justitiei sau Rahova. Foto Ludwig Angerer, 1856. |
 |
| Podul de la Strada Caldarari. Pe stanga Hanul Manuc/Hotel dacia. |
 |
| 1856 - Uzina de apă a Bucureştiului - Ludwig Angerer |
 |
| 1856 - Uzina de apă a Bucureştiului - Ludwig Angerer |
 |
| 1856 - Uzina de apă a Bucureştiului - Carol Popp de Szathmary |
 |
| 1860 Carol Popp de Szathmary |
 |
| Podul Radu Voda 1874. Duschek |
