Once Upon A Time in Bucharest: September 2019

Subiect:	Ultimul strajer al capitalei	Autor:	Cornel Dusescu
Perioada:	1921-prezent	Foto:	Diverse
Localizare:	Soseaua Bucuresti - Ploiesti	Contributii:
.

Noiembrie 1916. Guvernul Romaniei, Curtea Regala, Armata Romana erau in plina retragere in drum spre Iasi.
Trupele germane si austro-ungare,(si bulgare) inaintaufurtunos spre capitale.
Pentru a asigura retragerea guvernului la Iasi au fost lasate in urma trupe ale armatei romane care trebuiau sa tina piept inaintarii trupelor inamice.
In ziua de 22 noiembrie 1916 sergentului cavalerist Nicolae Paianu, originar din Calarasi, cade pe cimpul de lupta, blocind inaintarea trupelor inamice, fiind declarat erou dupa terminarea razboiului.
In memoria sergentului cavalerist Nicolae Paianu, cazut la datorie în luptele pentru apararea Capitalei a fost înaltat Monumentul „Ultimul strajer al capitalei”
Monumentul care i-a fost strajer la capatâi a fost ridicat in 1921 de Societatea „Mormintele Eroilor Cazuti în Razboi” dupa proiectul arhitectului francez Ernest Doneaud. El simbolizeaza rezistenta Bucurestiului în fata inamicului în timpul Primului Razboi Mondial.

Amplasamentul original al monumentului, pâna în 2007, a fost la intersectia dintre Bulevardul Aerogarii si Drumul National 1, pe un mic teren viran aflat lânga casa situata pe b-dul Aerogarii nr. 1

În 2007, cu ocazia lucrarilor de extindere a DN1, care necesitau reamplasarea monumentului, cercetarorii au avut surpriza sa descopere, sub statuie, osemintele sergentului, sicriul si parti din uniforma. Pâna acum se credea ca osemintele au fost îndepartate de comunisti. Osemintele eroului au fost reînhumate sub noul amplasament al monumentului.

Noul amplasament este pe Drumul National 1, chiar în fata Aeroportului „Aurel Vlaicu” – Baneasa.

Compozitorul roman Sebastian Tuna a compus in anul 2017 o lucrare cu acelasi nume „Ultimul strajer al capitalei”, lucrare care a fost scrisa pentru un ansamblu instrumental, un cvintet mixt alcatuit din flaut, vioara, violonce, vibrafon si pian.

Inaugurarea noului amplasament al monumentului 'Ultimul strajer al Capitalei' si reinhumarea osemintelor sergentului erou Nicolae Paianu, organizata de Oficiul National pentru Cultul Eroilor; slujba religioasa, ceremonial militar, depunere de coroane si jerbe de flori.

Realizat: 2007-11-21

Amplasamentul initial al monumentului

Amlasamentul actual

Subiect:	Lupoaica	Autor:	Cornel Dusescu
Perioada:	1906-prezent	Foto:	Diverse
Localizare:	Diverse	Contributii:
.

In 1906 in Parcul Carol a fost organizata o expozitie dedicată jubileului regelui Carol I la 40 de ani de domnie şi 25 de ani de la încoronarea ca Rege.

Pentru a omagia originea latina a poporului roman statul italian a facut cadou României citeva copii ale statuii Lupa capitolina din Roma. Prima dintre ele a fost initial expusa in Parcul Carol in cadrul expozitiei dedicată jubileului regelui Carol I in 1906. ( Simboliza de asemenea si 1800 ani de la cucerirea romana a Daciei)
In 1908 statuia este mutata pe locul ei "definitiv" in Piata Romei (numita Piata Sfântul Gheorghe in ziua de astazi)

Statuia lupoaicei a fost una dintre cele mai "umblate" statui din Bucuresti fiind mutata de nu mai putin de sase ori.(în 1906, 1908, 1931, 1965, 1997 si 2010).
A fost de multe ori furata fie in totalitate fie partial (Romulus sau Remus) pentru a fi mai tirziu recuperata.

Statuia a fost mutata dupa cum urmeaza:
1906, 7 septembrie în incinta „Arenelor Romane” din „Parcul Carol I”(ceremonia de prezentare si dezvelirea statuii)
1906-1908 în incinta „Palatului Artelor” din „Parcul Carol I”
1908 în Piata Sfântul Gheorghe (care atunci se numea Piata Romei)
1931 a fost mutata pe Dealul Mitropoliei
1965 în mijlocul parculetului din Piata Dorobanti
1997 în Piata Romana
2010 Bd. I.C. Bratianu (Piata Romei)

++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Citeva informatii despre "Lupa Capitolina" in parte preluate de la Wikipedia.

Lupa Capitolina (în italiana Lupoaica de pe Capitol), denumita si Lupa romana, este o statuie de bronz etrusca, turnata probabil în secolul al V-lea undeva pe valea fluviului Tibru. Originalul este pastrat în „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusa în aer liber în Piazza Del Campidoglio, alte copii fiind plasate în mai mute ?ari din lume.

Statuia a fost amplasata la Roma înca din antichitate. Monumentul reprezinta o lupoaica de dimensiuni aproximativ reale (75 cm înaltime si 114 cm lungime), la care sug cei doi copii, ce îi reprezinta pe fratii gemeni Romulus si Remus, întemeietorii legendari ai Romei, concepuii, conform tradiiiei, în urma unei legaturi dintre zeul Marte si o vestala virgina, Rhea Silvia.

În cartea a 8-a din Eneida, Publius Vergilius Maro (70 î.Hr.-19 î.Hr.) a descris cum un fulger a lovit si deteriorat picioarele din spate ale statuii lupoaicei.

Intrata în colectiile Vaticanului, statuia lupoaicei a fost restituita orasului Roma în 1471 de Papa Sixtus al IV-lea.

Prima datare a turnarii lupoaicei, presupusa în anii 500-480 î.e.n., a fost facuta dupa analize stilistice. S-a emis si ipoteza ca turnarea s-a facut în secolul al VI-lea e.n. de sculptorul etrusc Vulca din Veii. Cei doi copii sugând sunt însa mult mai recenii, desi Lupoaica cu cei doi copii a fost si simbolul Legiunii a VI-a romane (Legio VI Ferrata Fidelas Constans, înfiintata de Iulius Cezar în anul 52 î.e.n. si despre care ultima meniiune dateaza din anul 215 e.n.[3]). Se presupune ca cei doi prunci originali au disparut, actualii Romulus si Remus fiind probabil o opera a sculptorului Antonio del Pollaiuolo (1429 - 1498). Procedeul de turnare a copiilor este similar cu cel de turnare a armurilor, folosit într-un atelier din Ferrara faimos la sfârsitul secolului al 15-lea.

În anul 2006, istoricul de arta italian Anna Maria Carruba si etruscologul Adriano La Regina au contestat datarea tradiiionala a Lupoaicei si, pe baza analizei tehnicii turnarii, au emis ipoteza ca statuia a fost turnata, de fapt, în Evul Mediu târziu. S-au bazat pe faptul ca în figurile antice (bazoreliefuri, mozaicuri, monede) lupoaica apare totdeauna cu botul întors spre cei doi copii, si pe lucrarile de restaurare din 1997 executate de Anna Maria Carruba, când acesta a constatat ca pentru turnarea actualei statui s-a folosit procedeul în ceara pierduta, aplicat în Evul Mediu pentru turnarea dintr-o singura bucata, în timp ce în antichitate se folosea metoda turnarii pe bucati, urmata de asamblarea acestora. Este asadar posibil ca statuia originala estrusca sa fi fost în totalitate pierduta, Lupoaica fiind refacuta în Evul Mediu iar Romulus si Remus fiind adaugati în timpul Renasterii, spre a ilustra legenda întemeierii Romei.

Pentru a omagia originea latina a poporului român, între anii 1906 si 1926 statul italian a facut cadou României urmatoarele copii ale statuii Lupa capitolina din Roma (ordonare cronologica):

*Orasul Bucuresti, 7 septembrie 1906
Motivul politic: 25 ani de domnie a Regelui Carol I si 1800 ani de la cucerirea romana a Daciei.
Mutata de mai multe ori în interiorul municipiului Bucuresti; situata acum pe amplasamentul initial din Piata Sf. Gheorghe.

*Orasul Cluj, 28 septembrie 1921
Motivul politic: Unirea Transilvaniei cu România
Mutata de pe locul original. În timpul Cedarii Ardealului de Nord (1940-1944) transferata temporar (din motive de siguranta) la Sibiu.

*Orasul Chisinau, 1921
Comunitatea etnica latina
Statuia Lupoaicei din Chisinau, topita de sovietici în 1940, a fost ulterior înlocuita de replici oferite de „Liga Culturala pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni”. Cea de-a doua copie a statuii a fost instalata în fata “Muzeului de Istorie a Republicii Moldova” din Chisinau la 1 decembrie 2009.

*Orasul Timisoara, 23 aprilie 1926
Comunitatea etnica latina
Este amplasata în centrul orasului, în piata dintre Opera si Catedrala ortodoxa.

*Orasul Turda (inițial amplasată la Targu Mures)

Cu multumiri D-lui Mircea Monu
Eroare în privința ”Lupoaicei” de la Turda (aflată inițial la Tg. Mureș) - instalată în Tg. Mureș în 1924, aceasta nu este cadoul statului italian, ci o copie, executată în România, după ”Lupoaica” din București; această contradicție o găsiți chiar pe Wikipedia:: în articolul ”Lupa Capitolina”, la capitolul ”România”, este un tabel în care apare că în 1924, statul italian ar fi donat orașului Târgu Mureș o statuie a ”Lupoaice”, menționându-se că în 1940 a fost mutată la Turda, unde se află și acum, iar la Târgu Mureș a fost instalată o copie!...Dar, în subcapitolul ”Primite de la Roma”, pe ultimul rând, apare (scrisă cu albastru, deci, ca link al unui articol) ”Statuia Lupa Capitolina din Turda (inițial amplasată la Târgu Mureș)”, iar când dăm clic pe acest link, în articolul ”Lupa Capitolina din Turda”, aflăm cu stupoare că ceea ce se evacuase în 1940 din Târgu Mureș nu era o Lupoaică donată de statul italian în 1924 orașului Târgu Mureș, ci o copie a Lupoaicei din București, realizată în 1924, la cererea Primăriei din Târgu Mureș!... În 1991, Târgu Mureș a cerut Turdei retrocedarea Lupoaicei, copie, cum era, iar târgmureșenii, amabili, au făcut pentru Turda, în 1992, o copie după copia ce tocmai le fusese retrocadată - deci, acum în Turda este o copie din 1992, făcută după copia din 1924, deci Târgu Mureș și Turda nu au avut vreodată o Lupoaică donată de Italia!

O parte dintre urmatoarele fotografii sunt datate cu aproximatie.