Friday 31 January 2020

Graf Zeppelin deasupra Bucurestiului in 1929


Subiect: Graf Zeppelin Autor: .....
Perioada: 1929 Foto: Diverse
Localizare:Bucuresti Contributii:
.

LZ 127 Graf Zeppelin (Deutsches Luftschiff Zeppelin 127) a fost o nava aeriana germana de pasageri de constructie rigida si umpluta cu hidrogen. A fost functionala intre 1928 si 1937. Aceasta nava aeriana se pare ca a fost prima care a oferit zboruri de pasageri transatlantice. De asemenea in jurul lumii.
Nava a fost conceputa si operata de catre Dr Hugo Eckener, directorul companiei Luftschiffbau Zeppelin.
Primul zbor a avut loc pe 18 September 1928 si in total a zburat peste 1.7 milioane de kilometri.

Dupa dezastrul Hindenburg care a avut loc pe 6 May 1937, in Manchester Township, New Jersey, Statele Unite in care a fost implicata "sora geamana"   LZ 129 Hindenburg

D-LZ 127 Graf Zeppelin a pornit într-un tur al lumii în 1929, ajungând și deasupra Bucurestiului in octombrie 1929. Sunt mai multe fotografii din diverse puncte ale Bucureștiului, dar și din țară respectiv Sinaia si Sibiu.



Parcul Carol


Gara de Nord

Din presa vremii

5 LZ 127 Graf Zeppelin Gondola Plan

Piata Victoriei

Din Presa vremii

Universitate

Universitate
 






Sibiu

Sibiu

Sinaia

Sinaia



Wednesday 22 January 2020

Vechile poduri de pe Dambovita


Subiect: Vechi Poduri Autor: Le Meteque
Perioada: Secolul XIX Foto: Diverse
Localizare:Dambovita Contributii: Cornel Dusescu
.


Gravura din prima jumatate a secolului XIX.
Dambovita "salbatica" cu Biserica lui Bucur si Biserica Radu Voda.
Unul dintre vechile poduri se afla imediat la stinga.(afara din cadru)
Râul Dambovita strabate municipiul Bucuresti pe o distanta de aproximativ 22 de km, traversand orasul de la nord-vest la sud-est.
Dambovita a fost si este principala sursa de apa în alimentarea orasului, dar râul a ridicat de-a lungul timpului diverse probleme.
Avea un curs neregulat, afluenti cum ar fi Bucurestioara si Dâmbovicioara, dar si alte raulete mai nici care se transformau in mlastini sau chiar provocau lunecari de teren.
Raul avea numeroase coturi, meandre, balti adiacente, mlastini. Pe ambele maluri erau numeroase gospodari si multe mori boieresti care de multe ori "sufocau" cursul raului
Resturi menajere, dejectii, absolut totul ajungea în apa râului. Animalele, chiar si oamenii se spalau în Dâmbovita.
Toti acesti factori transformau Dâmbovita secolelor de dinainte de secolul 20 intr-un un focar de infectie.

Dupa inundatiile din 1862-1865, domnitorul Alexandru Ioan Cuza initiaza lucrari de canalizare si rectificare a cursului râului. În 1868 se curata albia si se fac mici rectificari ale traseului între Foisor si comuna Manolache. În 1871 începe o campanie oarecum timida de canalizare a râului de la Foisor în amonte, iar între 1870-1872 sunt înlocuite principalele poduri de lemn cu unele metalice.

Între 1879 si 1886 se efectueaza adincirea si indreptarea albiei Dâmbovitei. Se pare ca, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, viitorul rege Carol I a fot implicat indeaproape in realizarea proiectului.
Este prima lucrare edilitara de asemenea proporiii care se realizeaza în Bucuresti. Lucrarile sunt efectuate de antreprenorul francez A. Boisquerin si se întind între Grozavesti si Vitan, dupa planurile arhitectului Grigore Cerchez.
Albia este adâncita pâna la 6 metri în amonte, iar pentru asta se amenajeaza doua caderi de apa: la Grozavesti (în dreptul uzinei electrice) si la Vitan.
Cu aceasta ocazie toate podurile vechi de pe malurile cotite ale Dambovitei dispar, facand loc la poduri noi ca locatie si chiar ca nume.

Acest lucru se vede in foarte bine in Planul lui Rudolf Artur Borroczyn din 1846 si 1852. Este singurul document care ne arata cum arata cursul Dambovitei in acele vremuri si multe dintre podurile existente atunci.
Exista fotografii din epoca, luate de fotografii timpului, dar nu multe.
In principiu dupa cite am putut descoperi, toate podurile care traversau Dambovita la acea vreme nu mai exista sau erau asezate in locuri diferite decit cele moderne.

Singurul pod care ramane pe acelasi loc este Podul spre Drumul Craiovei sau Podul Calicilor, mai tarziu Calea Rahovei. Podul a legat Str. Selari pe malul stang de Calea Rahovei pe malul drept, si a fost numit succesiv Podul Calicilor, Podul de Piatra, Podul Justitiei si Podul Rahova.

Exista câteva planuri si harți ale Bucureștiului care ne arata cursul Dâmboviței si multe dintre podurile care o traversau, 1846 si 1852 Planul Rudolf Artur Borroczyn, 1856 Frederik Jung, 1980 Planul Papazoglu si 1895-1899 Noul Plan al Orașului București (cu Dâmbovița revitalizata). Mai jos o sa încerc sa explic așezarea vechilor poduri peste vechia albie si pe cit posibil sa le dau un nume. De cele mai multe ori podul purta numele străzii principale care il traversa.

Podul Brâncoveanu

Undeva in zona bisericii Sf. Spiridon Vechi, biserica demolata fără remușcări in anii 1980 râul Dâmbovița făcea un cot, o bucla mare spre dreapta. In acest fel biserica care se afla după sistematizare pe malul drept, in acea perioada era pe malul stâng.
Proprietatea din zona se numea pe la 1852 si 1856, conform harților, Brinkoveanka. Spre sfârșitul secolului intra in posesia printului C. Bibescu si aici va începe mai târziu construcția noii clădiri a senatului.
Dar revenind la proprietatea Brâncovenilor. Pe mijlocul ei se afla o  ulița principala care ii purta numele, Ulița Brâncoveanu. Această strada pornea din Maidanul Dudescu, continua pe Ulița Dudescu, traversa podul peste Dâmbovița se continua cu Ulița Brâncoveanu care mergea pian la Ulița Franțuzeasca (viitoare Carol I). In capătul străzii se afla Biserica Sf. Dumitru(in spatele viitorului Palat al Poștelor) lingă Hanul Konstantin Voda.
După sistematizare Ulița Dudescu si Ulița Brâncoveanu au devenit Strada Apolodor. Porțiunea dintre Dâmbovița si Strada Carol I a rămas sub același nume, Strada Brâncoveanu, nume schimbat mai târziu de comuniști in Strada Nicolae Tonitza.
Fosta Ulița Brâncoveanu a devenit mai târziu Strada Apolodor. Splaiul Independentei de astăzi sa numit pentru un timp in acea porțiune Splaiul Brâncoveanu.
Revenind la Podul Brâncoveanu, acesta se găsea cam la intersecția de mai târziu a Străzii Apolodor cu Sfinții Apostoli. Exact, Sfinții Apostoli se afla chiar sub albia Dâmboviței de atunci.

1852 Planul Rudolf Artur Borroczyn. Se vad bisericile Sf. Spiridon si Sf. Dumitru in capatul strazii de la Ulita Franceza.
1856 Frederik Jung Se vede clar numele strazii si de asemenea un pod mai minc putin mai sus
1879 Planul Papazoglu. Se poate vedea numele Ulitei Dudescu se transforma in Str. Apolodor. Dupa pod mergand spre nord  Brancoveanu.
Mai jos locul in care sa aflat podul(Google Maps)




Podul Calicilor

Podul Calicilor sau Calitiei, se afla intre Strada Șelari si Calea Rahovei de mai târziu, si se va numi spre sfârșitul sec. al XIX lea Podul Justiției(1895-1899 si 1931) iar mai târziu Podul Rahova. Acest pod a fost singurul care si-a păstrat așezarea exacta peste Dâmbovița, chiar si după sistematizare in 1886. Un alt nume pe care l-a purtat a fost Podul de Piatra. Motivul? A fost primul pod de piatra construit peste Dâmbovița.
Denumirea a fost atât de populara încât se reflecta si in numele unui restaurant de pe coltul Străzii Șelari vis-a-vis de Hotel Regina care mai funcționa sub acest nume chiar si in 1917: "Restaurantul Podul de Piatra"


Podul Calicilor

"Restaurantul Podul de Piatra"
Planul lui Frederik Jung din 1856
1. Podul Calicilor(Rahova)











































Thursday 16 January 2020

Podurile Dâmboviței, un scurt istoric, Partea a V-a


Subiect: ...... Autor: .....
Perioada: 19.. Foto:
Localizare:...... Contributii:
.






Partea I-a Partea II-a Partea III-a Partea IV-a Partea V-a
01 - Podul Grozavesti 06 - Podul Izvor 11 - Podul Serban Voda 15 - Pasajul Mihai Bravu Sistematizare 1
02 - Podul Cotroceni 07 - Podul Mihai Voda 12 - Podul Marasesti 16 - Podul Sos Vitan Acoperire
03 - Podul Eroilor 08 - Podul Opereta 13 - Podul LeMaitre 17 - Podul Str. Hateganu Sistematizare 2
04 - Podul Elefterie 09 - Podul Rahova 14 - Podul Abatorului 18 - Podul Str. Libertatii
05 - Podul Hasdeu 10 - Podul Halelor
01a - Podul Arterelor


Sistematizare 1

 Râul Dambovita strabate municipiul Bucuresti pe o distanta de aproximativ 22 de km, traversand orasul de la nord-vest la sud-est.
Dambovita a fost si este principala sursa de apa în alimentarea orasului, dar râul a ridicat de-a lungul timpului diverse probleme.
Avea un curs neregulat, afluenti cum ar fi Bucurestioara si Dâmbovicioara, dar si alte raulete mai nici care se transformau in mlastini sau chiar provocau lunecari de teren.
Raul avea numeroase coturi, meandre, balti adiacente, mlastini. Pe ambele maluri erau numeroase gospodari si multe mori boieresti care de multe ori "sufocau" cursul raului
Resturi menajere, dejectii, absolut totul ajungea în apa râului. Animalele, chiar si oamenii se spalau în Dâmbovita.
Toti acesti factori transformau Dâmbovita secolelor de dinainte de secolul 20 intr-un un focar de infectie.

Dupa inundatiile din 1862-1865, domnitorul Alexandru Ioan Cuza initiaza lucrari de canalizare si rectificare a cursului râului. În 1868 se curata albia si se fac mici rectificari ale traseului între Foisor si comuna Manolache. În 1871 începe o campanie oarecum timida de canalizare a râului de la Foisor în amonte, iar între 1870-1872 sunt înlocuite principalele poduri de lemn cu unele metalice.

Între 1879 si 1886 se efectueaza adincirea si indreptarea albiei Dâmbovitei. Se pare ca, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, viitorul rege Carol I a fot implicat indeaproape in realizarea proiectului.
Este prima lucrare edilitara de asemenea proporiii care se realizeaza în Bucuresti. Lucrarile sunt efectuate de antreprenorul francez A. Boisquerin si se întind între Grozavesti si Vitan, dupa planurile arhitectului Grigore Cerchez.
Albia este adâncita pâna la 6 metri în amonte, iar pentru asta se amenajeaza doua caderi de apa: la Grozavesti (în dreptul uzinei electrice) si la Vitan.

Fundul albiei este captusit cu trunchiuri de stejar asezati pe grinzi si piloni de lemn, iar malurile sunt taluzate la partea inferioara si acoperite cu iarba la partea superioara. In acelasi timp cu adâncirea albiei se amenajeaza si malurile si rectifica (indreapta) cursul raului; dispar nenumaratele ostroave si coturi. In acest fel, prin indreptarea albiei unele asezari de pe malul stang ajung pe malul drept, cel mai bun exemplu fiind Biserica Sf. Spiridon Vechi care dupa sistematizare ajunge pe malul drept(impreuna cu podul de pe Dambovita, care va deveni Podul Senatului, azi Piata Natiunile Unite).
Malurile sunt acoperite cu verdeata, iarba si copaci. In acelasi timp se construiesc noi poduri, cele vechi nemaifiind functionale, sau prea departe de albia raului. În 1889 sunt 7 poduri de piatra si 5 de fier. Singurul pod care ramane functional sub noul aranjament este podul care lega Str. Selari de Podul Calicilor(Calea rahovei). Se pare ca a fost primul pod din piatra construit peste Dambovita (finalizat în 1895) si din acest motiv a fost cunoscut pentu un timp sub numele de  "Podul de Piatra". Mai tarziu sa numit Podul Justitiei si apoi Podul Rahova.

Acoperire

Dupa terminarea Primului razboi Mondial in 1918 populatia Bucurestiului este in continua crestere. Orasul cunoaste o dezvoltare fara precedent si se intinde proportional. Se înmultesc unitatile industriale, fabricile si atelierele micilor meseriasi care din necesitate arunca rezidurile industriale direct în albia Dambovitei. Malurile raului devin neîngrijite, vegetatia se imputineaza si saraceste, apa in sine devine murdara iar debitul esteîn continua scadere. Dâmbovita preia toata canalizarea menajera, industriala si pluviala a orasului.
Din acest motiv, pentru a da un aspect mai civilizat centrului orasului si pentru a se ascunde privirii starea mizerabila in care ajunsese Dambovita, se ia decizia, pe la începutul anilor ’30, de a acoperi Dambovita cu un Planseu de beton.
Proiectul se face sub tutela si cu girul lui Carol al II lea.
Se proiecteaza constructia unui planseu de beton între podul Senatului (Podul Natiunile Unite actual) si podul Serban-Voda incluziind Podul Rahova si Podul Halelor. Planseul se va intinde pe o distanta de 610 metri.
Deja in 1934 numarul automobilelor din Bucuresti crescuse (si inca crestea considerabil) acesta fiind un alt motiv pentru care Primaria orasului incearca sa defineasca un spatiu cit mai mare pentru circulatia acestora. Aceasta stare de lucruri a fost un alt motiv major care a dus la inceperea lucrarilor.
Prima faza a lucrarilor implica demolarea Podului Rahova si Podul Halelor(peste care traversa la acea vreme Blvd. Regina Maria).
Societatea Via este aceia care in final incheie contractul de sistematizare cu Primaria Bucurestiului. Lucrarile avanseaza rapid si in a doua jumatate a anului 1935 sunt finalizate. In sfarsit partea estetica, aspectul neingrijit al raului este intr-un fel rezolvata fara insa a rezolva problema de fond.
In acest contest Splaiul Independentei are aspectulunui bulevard incepand din Piata 8 Iunie (actuala Unirii) si Piata Senatului (actuala Natiunile Unite)
Apar tronsoane noi pentru ajutorarea transportului in comun(autobuze si tramvaie), de asemenea trotuare largi bine definite si spatii verzi din belsug.
In fata Palatul Justitiei, cladire care are o fatada monumentala, se construieste o esplanada care descchire verera spre cladire intr-un mod in care în sfârsit cladirea poate fi admirata in intregime.
In ciuda faptului ca proiectul a fost un succes major, apar voci care critica aceasta lucrare edilitara; una dintre voci fiind acea a scritorului Henri Stahl (care comenta in 1935):
„Loc de bulevard este din belsug în acest Bucuresti cu raza mult prea mare, cât a Parisului si de aceea nu vad nevoia de a acoperi Dâmbovita pentru a face un bulevard sub care sa curga, anonima si neagra, Dâmbovita dulce. Un oras fara curs de apa întristeaza. E si o nepioasa ingratitudine sa îngropi de vie Dâmbovita pentru ca a îmbatrânit, pentru ca nu mai ai nevoie de dânsa. Ascundem Dâmbovita asa cum parvenitul îsi ascunde parintii pentru ca poarta straie taranesti.”

Sistematizare 2

În anii '80, când Dâmbovita a fost "casetata" (apele reziduale, industriale si menajere au fost captate într-un canal paralelipipedic betonat situat sub nivelul apei râului, iar apa naturala a râului a curs într-o albie betonata, de forma trapezoidala...








=====================================


=================================================















Podurile Dâmboviței, un scurt istoric, Partea a IV-a


Subiect: ...... Autor: Cornel Dusescu
Perioada: 19.. Foto:
Localizare:...... Contributii:
.

















=================================================





Podurile Dâmboviței, un scurt istoric, Partea a III-a


Subiect: Poduri Autor: Cornel Dusescu
Perioada: 19.. Foto: Diverse
Localizare:...... Contributii:
.

















=================================================





Podurile Dâmboviței, un scurt istoric, Partea a II-a


Subiect: ...... Autor: .....
Perioada: 19.. Foto:
Localizare:...... Contributii:
.



Între 1879 si 1886 se efectuează adâncirea si îndreptarea albiei Dâmboviței. O data cu aceasta operațiune vechile poduri sunt demolate. Noile poduri au o așezare total diferita de cele de pe vechia albie. Excepție o face Podul Rahova. Paginile următoare descriu aceste „noi” poduri peste Dâmbovița care la rândul lor vor dispare odată cu noua sistematizare a Dâmboviței din anii 1980. 


Partea I-a Partea II-a Partea III-a Partea IV-a Partea V-a
01 - Podul Grozavesti 06 - Podul Izvor 11 - Podul Serban Voda 15 - Pasajul Mihai Bravu Sistematizare
02 - Podul Cotroceni 07 - Podul Mihai Voda 12 - Podul Marasesti 16 - Podul Sos Vitan Acoperire
03 - Podul Eroilor 08 - Podul Opereta 13 - Podul LeMaitre 17 - Podul Str. Hateganu
04 - Podul Elefterie 09 - Podul Rahova 14 - Podul Abatorului 18 - Podul Str. Libertatii
05 - Podul Hasdeu 10 - Podul Halelor

Fotografie aeriana August 1943
1. Podul Izvor
2. Podul Mihai Voda
3. Podul Senatului
4. Podul Rahova
5. Podul Halelor

06 - Podul Izvor

Podul Izvor a purtat mai multe denumiri de-a lungul timpului. Inițial se numea, imediat după deschidere,  pe la 1886 Podul Mihail Kogălniceanu, nume pe care l-a purtat pana in ani ‚30.. Cam pe la începutul anilor 1930 se numea Podul Schitu Măgureanu (1934). De asemenea a purtat si numele de Podul Uranus.









07 - Podul Mihai Voda








08 - Podul Opereta








09 - Podul Rahova








10 - Podul Halelor




























Podurile Dâmboviței, un scurt istoric, Partea I-a


Subiect: Poduri Autor: Cornel Dusescu
Perioada: 1886-1986 Foto: Diverse
Localizare:Dâmbovita Contributii:
.
Între 1879 si 1886 se efectuează adâncirea si îndreptarea albiei Dâmboviței. O data cu aceasta operațiune vechile poduri sunt demolate. Noile poduri au o așezare total diferita de cele de pe vechia albie. O excepție o face Podul Rahova. Paginile următoare descriu aceste „noi” poduri peste Dâmbovița care la rândul lor vor dispare odată cu noua sistematizare a Dâmboviței din anii 1980.  


Partea I-a Partea II-a Partea III-a Partea IV-a Partea V-a
01 - Podul Grozavesti 06 - Podul Izvor 11 - Podul Serban Voda 15 - Pasajul Mihai Bravu Sistematizare
02 - Podul Cotroceni 07 - Podul Mihai Voda 12 - Podul Marasesti 16 - Podul Sos Vitan Acoperire
03 - Podul Eroilor 08 - Podul Opereta 13 - Podul LeMaitre 17 - Podul Str. Hateganu
04 -  Podul Elefterie 09 - Podul Rahova 14 - Podul Abatorului 18 - Podul Str. Libertatii
05 - Podul Hasdeu 10 - Podul Halelor
01a - Podul Arterelor


1. Podul Grozavesti
2. Pod Cale ferata
3. Podul Arterelor
4. Pod pietonal
5. Podul Cotroceni
6. Podul Eroilor
7. Podul Elefterie
8. Podul Hasdeu

01 - Podul Grozavesti


Între 1879 si 1886 se efectueaza adincirea si indreptarea albiei Dâmbovitei, Se pare ca, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, viitorul rege Carol I a fot implicat indeaproape in realizarea proiectului.
Este prima lucrare edilitara de asemenea proporiii care se realizeaza în Bucuresti. Lucrarile sunt efectuate de antreprenorul francez A. Boisquerin si se întind între Grozavesti si Vitan, dupa planurile arhitectului Grigore Cerchez.
Albia este adâncita pâna la 6 metri în amonte, iar pentru asta se amenajeaza doua caderi de apa: la Grozavesti (în dreptul uzinei electrice) si la Vitan.
Cu aceasta ocazie toate podurile vechi de pe malurile cotite ale Dambovitei dispar, facand loc la poduri noi ca locatie si chiar ca nume.
Podul Grozavesti este primul pod construit aproape de intrarea Dambovitei in Bucuresti.

Podul este asezat in intersectia Spl. Independenti 241   Sos. Basarab 1-2 si Sos.Grozavesti 1-2




1885 Sistematizarea Dambovitei la Grozavesti
1885
Schita (1941) a podului de la Grozavesti.
Podul Grozavesti 24.11.1976 2
Podul Grozăvești provizoriu 18.01.1979
1987




01a - Podul Arterelor

Un pod pe care l-am decoperit intimplator in citeva fotografii aeriene din anii 1927, 1938, 1945, 1966, 1978. Podul a fost demolat la reamenajarea Dambovitei.
Cautind informatii despre originea podului nu am descoperit nici o informatie pertinenta.
Cu ajutorul D-lui Silviu Pescaru am descoperit numele podului si functia ("era pod rutier si mai servea pentru traversarea retelelor de abur si electricitate catre oras")
Podul nu lega nici o artera principala de malul opus, cel putin nu am vazut acest lucru pe fotografiile pe care le am la indemana.
Silviu Pescaru: In anii '70-'80 era pod rutier si mai servea pentru traversarea retelelor de abur si electricitate catre oras;se numea Podul Arterelor

Fotografia urmatoare banuiesc ca este printre putinele care infatiseaza podul(partial).

1930 sau mai tirziu. Multumiri Georges Eneas)

Vedere in amonte din dreptul Pasarelei Pietonale (in fata careia se efectueaza lucrari de amenajare a Dambovitei)
Podul Arterelor este urmatorul (vazut partial). Pe fundal mai in spatew balustradele specifice podului de cale ferata. Podul Grozavesti este putin mai sus in amonte si nu se vede din cauza unui cot pe care il face dambovita.
Georges Eneas: Era Podul de cale ferata de peste Dâmbovița, din fața centralei Grozăvești, cale ferată care pleca de la Gara Basarab, trecea pe la Gara Palatului Cotroceni si, ajungea la Gara Filaret. Podul, desi nu mai era folosit, a existat până la construcția magistralei M1 a metroului, când a fost demolat.

Podul Arterelor cu rosu si Podul Grozavesti in stinga imaginii(multumiri Silviu Pescaru)
1921 Planul Mihai Pantea. Este primul document in care am gasit podul. La nord dupa cum se vede este Cazarma Malmaison iar la sud Depoul STB si Uzina hidraulica.




02 - Podul Cotroceni

Vechiul pod Cotroceni, a fost de asemenea construit odată cu sistematizarea Dâmboviței intre 1879 si 1886.
Se afla aproximativ la Intersecția Splaiul Independentei 191 / Sos. Cotroceni 1  (1941)
Inițial podul a purtat alta denumire si anume Podul Domnita Maria pana pe la 1930-31 când a devenit Podul Cotroceni.
Un amănunt interesant; nu am reușit sa găsesc nici un document fotografic reprezentând acest pod. Singura carte poștala care poarta numele podului este de fapt o poza a podului Șerban Voda

Podul Cotroceni 1927
August 1943 luata dintr-un avion de cercetare american
Podul Cotroceni 2019




03 - Podul Eroilor

Cu ocazia încoronării de la Alba Iulia, în 1922, a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, unul dintre podurile de peste Dâmbovița a primit numele suveranului: „Podul Regele Ferdinand I”. Podul Regele Ferdinand se deosebea de celelalte poduri, relativ modeste ca aspect, prin pilonii masivi ce străjuiau ambele capete ale sale. Tramvaiele care circulau pe Splaiul Regele Carol I (Splaiul Independentei de astăzi) aveau si ele drum pe acest pod. Construcția se găsea într-o zona periferica a Capitalei, zona care a început sa se dezvolte după anii '20 ai secolului trecut, odată cu construcția unor vile foarte frumoase (a se vedea zona Bisericii Sf. Elefterie Nou, pana înspre Stadionul Cotroceni). In anii '30, in zona a apărut clădirea masiva a Scolii Superioare de Război, ulterior Academia Militara, actuala Universitate Naționala de Apărare "Carol I".
 Podul fost rebotezat Podul "Armand Călinescu", pentru ca aici a fost asasinat de către legionari, 21 septembrie 1939, prim-ministrul Armand Călinescu. In momentul in care a trecut podul In fata mașinii acestuia a apărut o căruța din spatele statuii care i-a tăiat calea. Din spate, o camioneta a intrat in mașina acestuia, proiectând-o pe trotuar. Premierul a ieșit din mașina pentru a-l chestiona pe șoferul camionetei dar din mașina au ieșit șase oameni care au declanșat rafale de foc, lăsând-l pe Călinescu într-o balta de sânge. Motivația a fost dorința de  a răzbuna asasinarea în detenție a lui Corneliu Zelea Codreanu, care fusese fondatorul si liderul Gărzii de Fier. De asemenea, strada care traversa podul s-a numit pentru un timp Bulevardul Armand Calinescu.
Podul a purtat si numele de „Podul Eroilor Sanitari”. Dar pentru o perioada scurta de timp.
După venirea comuniștilor la putere, in 1947 podul își pierde toate simbolurile regale de pe piloni. La fel de sigura este redenumirea rapida a podului. Cum Regii României deveniseră dușmani ai poporului, Podul Regele Ferdinand I a devenit Podul Știrbei-Voda. Denumirea se datora străzii care își are unul din capete la acest pod.
Demolat si reconstruit în anii ’80, a fost botezat Podul Eroilor, după grupul statuar „Eroilor Sanitari” aflat în apropiere.


1925 podul Regele Ferdinand I
1929 podul Regele Ferdinand I
1961-05-27 Podul Stirbei Voda

Anii 1960


1984 podul Eroilor
1984 Dambovita vazuta de pe podul Eroilor
2017 Podul Eroilor
2018 Podul Eroilor




04 - Podul Elefterie

Denumirea acestui pod a fost initial “Podul Garei Centrale” deoarece in aceasta zona se planifica construirea unei “Gări Centrale” care sa deservească cerințele tot mai acute ale Bucurestiului in domeniul trensportului. Mai tarziu, se pare dupa 1920 podul a luat denumirea si de Podul Sf. Elefterie. Cert este ca, in acordanta cu “Ghidul Bucureștilor” intre 1920 si 1931 ambele denumiri au fost folosite.
Ghidul Bucureștilor - 1920- 1930 (citat):
"Trecând podul Sf. Elefterie, ajungem in noile cartiere de vile: Parcul Regina Maria şi Parcul
Principesa Ileana.
B-dul Elisabeta se sfârșește, de fapt, in fața podului Sf. Elefterie. La dreapta, de-a-lungul malului
Dâmboviței, se deschide Splaiul Gării Centrale, spre Șoseaua Cotroceni, făcând o mare cotitură
intre grădina Palatului Cotroceni și Grădina Botanică (cu muzeul botanic, deschis zilnic intre 8 si 13). Palatul Cotroceni și Parcul nu sunt accesibile publicului. Numai Biserica, unde este înmormântat Voievodul Șerban Cantacuzino (1689), poate fi vizitată, in fiecare Duminecă."

O alta denumire de asemenea folosita. a fost Podul Operei.

Podul Elefterie 1943
Piata si Podul Operei 1971
Vedere a Dambovitei de pe Podul Operei 1971
Podul Operei 1987





05 - Podul Hasdeu

Podul Hașdeu  a purtat numele de Podul Regina Elisabeta începând cu data construcției inițiale in anii 1880 in timpul sistematizării Dâmboviței. Așa cum este „normal” numele podului a fost schimbat de către noul regim comunist si înlocuit cu numele străzii din vecinătate.

1956 Podul Hasdeu. Pe dreapta se vede clădirea fostei Facultăți de Chimie de pe Splai colț cu str. B.P. Hașdeu(Splaiul Independenței 87-89, la aceasta data) dispărută ulterior în urma cutremurului, aflata pe malul drept al Dambovitei
Sensul de curgere al Dâmboviței este înainte. Fotografia este luata din amonte spre aval.
1961 Podul Hasdeu
1961 Podul Hasdeu
1961-05-27 podul Hasdeu
Podul Hasdeu 1962
1962 Podul Hasdeu si Piata Mihail Kogalniceanu
Podul Hasdeu 1966
1975 Podul Haşdeu. Doua fotografii foarte asemanatoare si totusi diferite
Citeva precizari despre fotografiile de mai sus. Comentariul apartine Cartierul Uranus April 4, 2016 FaceBook:
Vechiul pod Hasdeu, înainte de a fi demolat pentru a se putea lucra la Magistrala 1 de metrou. Se poate observa ca si pavajul din dreptul sau era cel original. Circulatia dinspre Piata Operei fusese oprita pe acest segment, în fata Facultatii de Biologie.
Fotografia este cu atât mai interesanta cu cât surprinde coltul zonei demolate a cartierului Izvor, partea stânga a strazii Hasdeu.
Pe colt, invadând vizual intersectia, era masiva cladire a Facultatii de Chimie. Aceasta se numarase printre cladirile avariate grav de bombardamentele din 1944 si cutremurul din în 1977, mijlocul aripii Splai se prabusise si a fost demolata.
În spatele facultatii erau locuintele simple ale cartierului: casa de la nr. 5, urmata de V. A. Ureche nr. 22; dincolo de intersectia cu strada respectiva se vedea blocul interbelic alb, de colt. Dupa arborele de lânga acesta se întrevedeau locuintele din zona "rondului", la intersectia cu str. Soimarestilor, inclusiv imobilul de la 18, prezentat anterior
Imaginea a fost luata din blocul construit în anii '50 între Splai si Bd. Gh. Gheorghiu Dej (azi, Elisabeta), la intersectia cu str. Vasile Pârvan.
foto: Alexandru Bodea (1974)?


2017 Podul Hasdeu










Featured post

Casa Meitani

Subiect: Casa Meitani Autor: Cornel D. Perioada: 1825-1935 Foto: Diverse Adresa: Calea Victor...

Popular Posts

Total Pageviews