Once Upon A Time in Bucharest: Hipodromul Floreasca

Tribunele Hipodromului Floreasca

Incercind sa aflu amanunte despre de mult disparutul Hipodrom Floreasca cautarile pe Internet nu au dus la foarte multe rezultate solide. Multe articole incomplete sau substantial lipsite de adevar, care de multe ori se contrazic. Am incercat sa pun cap la cap citeva informatii folosind ca sursa documente ale vremii. Articolul nu este nici pe departe complet (Voit am incercat sa introduc doar informatia necesara). Deci ..........

In afara de cunoscutul Hipodrom de la Baneasa un alt hipodrom celebru al Capitalei a fost Hipodromul Floreasca. Era amplasat pe locul unde astazi se afla cartierul Floreasca. Constructia, care apartinea, partial Societatii Nationale pentru Îngrijirea Cailor de Rasa, a fost realizata între anii 1922-1923, pe linga malurile lacului Floreasca. Proiectul Hipodromului a fost realizat de catre arhitectul Paul Smarandescu. Trbunele cuprindeau trei cladiri diferite, care erau legate între ele prin coridoare si pasaje de trecere: pavilionul regal, pavilionul oficial si pavilionul public.
Hipodromul „Floreasca” nu a avut o istorie foarte lunga. În urma unui proiect de sistematizare a zonei, care dateaza din anii 1938-1940, s-a propus lotizarea hipodromului Floreasca. Proiectul a fost amânat din cauza începerii celui de-al Doilea Razboi Mondial si reluat câtiva ani mai târziu. Dupa 1955, în locul hipodromului Floreasca, s-a început construirea cartierului cu 100 de blocuri de câte 4 etaje, dezvoltat în jurul unui parc central, care avea policlinica, gradinita, scoala, liceu, cinematograf si diverse spatii comerciale. Singurul spatiu verde ramas pe locul vechiului hipodrom Floreasca este actualul parc „Verdi“.

Intre 1923 si 1936, trapul cunoscuse o puternica dezvoltare pe Hipodromul de la Floreasca, parasit la reluarea curselor pe Baneasa.
Furnicarul de oameni si animatia exagerata erau caracteristice celor patru zile de curse:
-duminica si joi pentru galop
-miercuri si sambata pentru trap
La hipodromul de galop era specifica moda aristrocratiei si a marii burghezii. Doamnele Bucurestiului isi etalau ultimele tinute si nelipsitul lornion. Domnii se imbracau clasic, uneori chiar in redingota cu joben.

Lumea era pestrit imbracata la hipodromul de trap, exceptand premiile principale (Derby-ul si Kilometrul lansat), acolo unde veneau membrii Casei Regale, ai guvernului si ai corpului diplomatic.

Accesul era si el diferentiat. La galop lumea venea cu trasuri si automobile, in timp ce in zilele curselor trap se venea mai ales cu tramvaiul si autobuzul.

O scurta istorie.

Cele mai vechi mentiuni scrise priviind cursele de cai din Romania este un program oficial al alergarilor de pe Hipodromul Baneasa datat 17/29 Mai 1887.

Almanahul Trapului 1937

Pina inainte de primul razboi cursele de trap erau foarte putine din cauza faptului ca Hipodromul Baneasa nu era amenajat pentru cursele de trap. Hipodromul Jockey Clubului a fost organizat in citeva rinduri sa sustina cursele de trap dar fara un rezultat satisfacator.
In 1912 "Clubul Calaretilor" obtine terenul de la Baneasa linga Jockey Club. in idea de a organiza curse; acest teren va deveni mai tirziu Baneasa-Trap. O data cu venirea razboiului prograsul a ajuns la un stop.

In urma revolutiei bolsevice un mare numar de cai de rasa cu antrenori si alergatori. Pasiunea pentru sport a revenit in forta. Numarul de proprietari de cai de rasa care vroiau sa isi vada caii concurind era mare dar nu exista un loc potrivit pentru curse.
In iarna anului 1921-22 a inceput organizarea (foarte costisitoare) a Hipodromului Clubul Calaretilor(viitor Baneasa-Trap). Dupa cite se pare propietarii de cai, grajdarii, calaretii si in general toata lumea a contribuit prin munca la organizarea hipodromului. Asa a avut loc prima cursa oficiala de dupa razboi.
In primavara a fost organizat primul campionat cu o cupa, oferita de Alexandru Marghiloman, mare iubitor al sportului.
In ciuda faptului ca organizarea a avut un succes rasunator pierderile banesti au fost de aproape 400.000 de lei, suma suportata de organizatori, care oricum nu o facusera pentru cistiguri banesti.

Ghid oficial al Bucurestilor 1934

Din cauza faptului ca dezvoltarea nu era posibila datorita spatiului limitat, in Februarie 1923 Dl. Ing. Ion Matak (unul din propietarii de herghelii) a cumparat de la Societatea locuintelor Ieftine un loc pe Sos. Stefan cel Mare cu o intindere de 180.000 M.P.. In acelasi timp a infintat Societatea "TROB" (trap si obstacole) sub presedentia General Coanda.
Cu mari sacrificii s-au construit pistele necesare, o tibuna, grajduri investindu-se fantastica suma (pentru acea vreme) de 6 milioane lei. Proiectul aproape ca nu a fost finalizat din lipsa de fonduri. Din acest motiv a inceput o colaborare "TROB" si Soc. S.N.I.C. In acelasi timp Hipodromul "Clubul

Ghid oficial al Bucurestilor 1934

Calaretilor" a fost inchis.
Sub aceasta colaborare in Octombrie 1923 Hipodromul Floreasca a fost inaugurat.
Organizarea programului a avut un succes rasunator iar numarul cailor participanti a crescut vertiginos.
Multi propietari au inceput sa importe cai de rasa din Germania, Austria Ungaria...
In 1928 se organizeaza alergari de noapte, cu lumina electrica. Dupa Germania a doa tara din lume cate sa introduca iluminarea electrica.
In 1930 incepe declinul curselor de la Floreasca.
Soc. S.N.I.C. a facut numeroase greseli de management arunciind cu bani si bonusuri in dreapta si in stinga. In acelasi timp Criza economica a lovit greu pe propietarii de cai. Ministerul Domeniilor a fost nevoit sa intervina, Soc. S.N.I.C. semnind o conventie mai favorabila crescatorilor.
Situatia se inbunatateste iar in 1935 sub patronajul Majestatii Sale Regele are loc prima cursa cu caracter international, Municipiul Bucuresti oferind un premiu.
In continuare Soc. S.N.I.C. are o comportare dezastruasa si nu isi duce la cap obligatiile printe care reclame plata normala a angajatilor.
Intre timp Hipodromul Baneasa este organizat pentru cursele de trap iar in 1937 totalitatea curselor se muta acolo Hipodromul floreasca fiind dezafectat.
Zona este mai tirziu parcelata cu planuri pentru constructia de locuinte ieftine(nu vile asa cum comenteaza multa lume). Planurile sint oprite o data cu venirea razboiului, iar mai tirziu prin anii '50 sint construite micile blocuri tip rusesc.

Pentru mai mule informatii "Almanahul Trapului" 1937

Tribuna Hipodromului Floreasca (în construcţie)

Tribuna publică

Pavilionul regal 1925

Pavilionul de la intrare 1925

Vedere generală de la intrare 1925

Pavilionul cântarului 1925

Tribunele Hipodromului Floreasca

Fotografii preluate din Revista „ARHITECTVRA”, an IV, 1925

Add caption

Pe terasa restaurant a hipodromului Floreasca ,1936

1871 Planul Maiorului D. Pappasoglu. In zona viitoruluiHipodrom Floreasca se afla o groapa de nisip.

1895 Locul se pare a fii in propietatea unei anume doamne Elena Cornescu.

1911 Nimic schimbat

1914

1922

1928 Hipodromul Floreasca in perioada de glorie.

1934

1938 La nici un an de la inchidere

Asa cum se vede parcelarea a fost facuta in 1938 in idea construirii unor locuinte ieftine. Al II-lea razboi mondial a incetinit si oprit lucrarile de constructie, care au fost reluate in anii '50 de comunisti.

Dupa cum se poate vedeapartea de sud, Velodromul a rezistat pentru o perioada de citiva ani. Stadionul Dinamo a fost construit pe acel teren.

....::::::....

Citeva noi aditii.

Doua fotografii aeriene luate in 1938 de un avion de recunoastere german. Asa cum se vede Hipodromul nu a fost inca dezafectat cum arata harta de mai sus datiind tot din 1938.