Locatia prezenta: Bd. Ferdinand nr. 33, sector 2
Anul este 1890 si turnul Coltei fusese demolat cu doi ani mai inainte (1888). Administratia orasului era presata de necesitatea unui nou turn de supraveghere şi alarmării pompierilor în caz de incendiu. A doua mare problema a stapinirii era modernizarea alimentării cu apă a zonei de est a oraşului. Asa s-a nascut idea unui rezervor de compensare care, prin înălţimea lui să fie adecvat şi ca Foisor de Foc.
Foisorul de Foc v-a fii o cladire de 42 metri înaltime aflata între Calea Mosilor si Nerva-Traian, mai precis: la intersectia strazii Traian cu bulevardul Regele Ferdinand, în imediata apropiere a bisericii Oborul-Vechi (monumentul ocupa centrul unei piatete care îi poarta numele si catre care mai converg si alte artere, respectiv strazile Vasile Stroescu, Iancu, cavaler de Flondor, Zece Mese si Popp de Basesti).
Proiectul clădirii a fost incredintat arhitectului şef al Primăriei, George Mandrea (absolvent al Institutului de Arhitectură de la Dresda - Germania), profesor la Şcoala de Arhitectură din Bucureşti. Au fost mai multe variante unele mai greoaie. Ultimul proiect reprezentind clădirea suplă şi impunătoare cu elevatie de 42 metri a fost aprobat. Primul etaj, era destinat inginerului şi lucrătorilor reţelei de apă iar la etajul doi era cazarma soldaţilor pompieri care executau supravegherea oraşului. Constructia a inceput la 17 septembrie 1890.
La 28 februarie 1892, Primăria a primit clădirea pentru receptie, sprobind calitatea execuţiei.
 |
| 1911 |
Un singur fapt nu era in concordanta cu planurile facute: faptul că Uzina de Apă nu primise noile pompe, cu capacitate sporită, care să poată ridica apa la înălţimea rezervorului. (O nouă uzină de apă a fost inagurată în 1924, dar la acel moment reţeaua de apă oraşului era destul de dezvoltată pentru a putea fi folosită pentru stingerea incendiilor.)
Pentru acest motiv, la 22 aprilie 1892, Primăria a cedat Companiei de Pompieri întreaga clădire. Parterul a fost amenajat pentru trăsurile de incendiu şi caii acestora. Etajul 1 a devenit cazarma soldaţilor iar etajul 2 a fost destinat pentru comandant. Asa cum a fost proiectat supravegherea oraşului de la înălţimea turnului s-a făcut până în anul 1910. Foișorul de Foc a fost folosit de către pompieri până în 1935, când și-a pierdut rolul, întrucât în București se ridicau tot mai multe clădiri înalte, iar introducerea telefoniei făcea inutilă existența unui turn de veghe.
Deci, începând din anul 1892, clădirea a intrat în conştiinţa bucureştenilor ca POSTUL DE POMPIERI Nr. 5 - FOIŞORUL DE FOC, devenind un punct de reper în peisajul citadin şi în zilele noastre.
În anul 1935, pompierii s-au mutat într-o cazarmă nouă, clădirea aviind mai multe destinaţii până în
anul 1963 când a devenit FOIŞORUL DE FOC - MUZEUL POMPIERILOR ROMÂNI.
Sectiunea transversala (foto de aici) prin cladirea Foisorului de foc ne prezinta proiectul realizat de Mandrea.
Fiecare etaj avea o functiune diferita, spatii pentru inginerii care se ocupa de reteaua de apa, spatii pentru
garnizoana de pompieri, iar rezervorul de apa era amplasat in partea de sus. O scara conducea pompierii catre
spatiul de observare, situat in exterior. Puteti vedea mai multe informatii detaliate, planuri, sectiuni si fatade, ale intregului proiect in articolul lui
armyuser.
 |
| 1894 Pare sa fie cea mai veche fotografie. |
 |
| 1895 |
 |
| 1900-1910 Carte Postala, cu Foisorul de foc privit de pe strada Traian |
 |
| 1906 Frederic Dame |
 |
| 1910 |
 |
| 1910 luata din actuala strada Iancu Cavaler de Flondor, fosta Putului. |
 |
| 1918 Se observa pasarela de observatie era la acea data dezafectata |
 |
| 1925 O imagine dinspre strada Traian |
 |
| 1929 Foisorul (vedere dinspre strada Vasile Stroescu) |
 |
| 1933 |
 |
| 1944 |
 |
| 1954 Traian, "Foişorul de Foc" colț cu Pake Protopopescu |
 |
| 1957 |
 |
| 1966 Foisorul de foc de pe Iancu Cavaler de Flondor. In 1963 cladirea devine Muzeul National al Pompierilor |
 |
| 1974-1975, dinspre strada Zece Mese |
 |
| 1989 |
 |
| 2015 Imagine aeriana dinspre strada Zece Mese; Spitalul |
 |
| 2016 |
 |
| 2016 |
 |
| 2016 De pe Foisor |
Muzeul National al Pompierilor – Foisorul de Foc
Dupa 1936, cladirea a avut diverse destinatii, iar in perioada 1961-1963
Foisorul de Foc este consolidat, restaurat si amenajat ca muzeu. In
locul rezervorului de apa dezafectat au fost construite trei etaje,
lanternoul din sticla, s-au realizat doua balcoane circulare la etajele 5
si 6 si o supanta (etajul 4). Scara de acces in spirala - initial facea
legatura intre parter si etajul 3 - a fost prelungita pana la ultimul
etaj. Tot atunci in cladire a fost instalat si ascensorul.
Muzeul Pompierilor a fost inaugurat la 16 septembrie 1963, ca sectie a
Muzeului de Istorie a Municipiului Bucuresti functionand fara
intrerupere pana astazi (exceptand perioadele scurte datorate unor
lucrari), tematica fiind axata pe istoria pompierilor Capitalei. In anul
1971, la initiativa comandantului pompierilor, general de divizie
Pamfil Tatu, Ministerul Afacerilor Interne a solicitat transferarea
sectiei „Istoria pompierilor bucuresteni” in structura Comandamentului
Pompierilor. In urma avizului favorabil al Consiliului Culturii si
Educatiei Socialiste din anul 1972, Comitetul Executiv al Consiliului
Popular al Municipiului Bucuresti a aprobat transferul la M.A.I. -
Comandamentul Pompierilor. In prezent, Muzeul National al Pompierilor se
afla in subordinea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta.
Tematica muzeului a fost concretizata prin prezentarea reperelor
importante din istoria pompierilor, a personalitatilor, a marilor
incendii, modul de expunere evidentiind arhitectura interioară deosebita
a cladirii, monument istoric si de arhitectura.
Muzeul adaposteste expozitia permanenta in 7 sali de expunere, amenajate
pe cele 7 nivele (p+6) din Foisor iar vizitarea se face incepand cu
etajul 6 - la care se ajunge cu ascensorul - catre parter. Sunt expuse
numeroase obiecte, documente, fotografii, care dau imaginea evolutiei
organizarii in lupta cu focul, a tehnicii de interventie, a implicarii
pompierilor militari in momentele de referinta ale istoriei nationale.
Colectiile muzeului sunt variate, printre cele mai valoroase fiind
cele de tehnica: masini de interventie la foc (autopompe-cisterna,
autoscari, autospeciale), motopompe, pompe manuale pentru stins incendii
(diverse tipuri si modele), accesorii utilizate la interventii (de
salvare, de protectie, de trecere apa, de taiere, de iluminat, etc.). O
mare parte din aceste obiecte se afla in conservare in depozite intrucat
nu pot fi expuse în Foisor datorita dimensiunilor mari de gabarit.
Alte bunuri culturale incluse in expozitia permanenta, printre care
uniforme, drapele ale pompierilor militari si civili, machete, medalii,
arme, plachete, cupe s.a. fac parte din colectii valoroase detinute de
muzeu.
Muzeul National al Pompierilor
Legendele fantomelor de la Foisorul de Foc
Printre legendele si miturile urbane ale ,,micului Paris” se numara si cea a fantomelor de la Foisorul de Foc. Legenda fantomei din Foisorul de Foc a pornit de la moartea unui pompier care a murit in interiorul cladirii intr-o noapte pe la 1910. Modul cumplit in care a murit barbatul, mai exact prin combustie spontana, a fost motivul legendei cu fantome.
Combustia spontana este un proces prin care o fiinta umana se aprinde instantaneu, arzind partial sau complet, fara a se fi aflat in contact direct cu o sursa externa de combustie. Pozitia majoritatii oamenilor de stiinta este de scepticism asupra combustiei spontane. Fenomenul este catalogat ca apartinand sferei paranormalului.
Asadar, potrivit legendei,in zilele noastre in data de 9 a fiecarei luni, la ora 23.30, locul este strabatut de lumini stranii, care comemoreaza modul cumplit si straniu in care a murit pompierul.
====
Alte legende spun că soția unui pompier provoca incendii în apropiere, convinsă fiind că soțul ei o înseală chiar în Foișorul de Foc. Femeia ar fi căzut de la etajul 2 și și-a pierdut viața, iar acum sufletul ei caută răzbunare.
Proiect Al unui Foisor de foc datat 1838
 |
| Proiect |
Datorita faptului ca Turnul Coltei era in paragina si nereparabil, au aparut la mijlocul secolui (1830-50) citeva proiecte pentru a il ilocui. Multe au fost doar zvonuri sau sint nedocumentate.
Un proiect nedatat si nesemnat al unui Foisor de Foc de culoare rosie, o cladire in stil neoclasic cu parter si etaj, pe mijloc ridicindu-se turnul de observatie avind in partea superioara o pasarela de observatie penrtu patrulare. Conform dosarului nr.108/1938 f.7(A.N.D.M.B. fond P.M.B. general) autorul a fost arhitectul Conrad Schwenk. Evident proiectul nu a ajuns la fruitie. Proiectul era foarte asemanator cu cel al Agiei Capitalei, care se pare ca data din 1839 in apropierea malului Dimbovitei.
 |
| Agia |
Printre legendele si miturile urbane ale ,,micului Paris” se numara si cea a fantomelor de la Foisorul de Foc. Legenda fantomei din Foisorul de Foc a pornit de la moartea unui pompier care a murit in interiorul cladirii intr-o noapte pe la 1910. Modul cumplit in care a murit barbatul, mai exact prin combustie spontana, a fost motivul legendei cu fantome.
