| Subiect: | Casa de Economie, Credit si Ajutor P. T. T. | Autor: | Cornel D. |
|
| Perioada: | 1912-1948 | Foto: | Diverse | |
| Adresa: | Str. Poștei nr. 2 | Contributii: | ||
| . |
In anul 1905 a luat ființă "Casa de Economie, Credit si Ajutor a Corpului P. T. T.". Aceasta a fost recunoscuta persoana morala si juridica prin legea din 28 Mai 1905. Scopul înființării acestei "societăți" a fost de a veni in ajutorul membrilor săi prin orișice mijloace având ca prima directiva dezvoltarea spiritului de economie si ajutorare.
"Casa" a fost condusa de un consiliu de administrație numit de Directorul general al Regiei Autonome P.T.T. cu aprobarea Ministerului de Comunicații si Lucrări Publice, având ca organe de execuție un Director, un subdirector, un casier, un șef contabil plus personalul ajutător.
"Casa de Economie, Credit si Ajutor a Corpului P. T. T." a fost la data înființării una dintre cele mai mari instituții funcționărești de acest fel din Romania, la începutul secolului XX. Inițial a funcționat in incinta palatului poștelor având un număr de 2.586 membri. Cu timpul numărul membrilor a crescut vertiginos, iar in același timp investițiile au adus un venit impresionant. Ca urmare in anul 1912 "casa" cumpără terenul de lângă biserica sfântul Dumitru vis-a-vis de palatul poștelor pentru a își construi un "palat" propriu. Terenul se afla intre bisericile Stavropoleos si Sf. Dumitru Posta si aparținea in cea mai mare parte acesteia din urma.
Cumpărarea terenului a costat la vremea respectiva 2.570.588.25 lei. Așa după cum vedem pe harta din 1911(mai jos) Strada Sfântul Dumitru nu ajungea pana in strada Poștei. Strada a fost prelungita odată cu construirea noului sediu.
Clădirea in sine a fost ridicata intre anii 1913 si 1916, arhitect fiind Petre Antonescu. Proiectul executat din beton armat, a fost încredințat inginerului Emil Prager.
Adresa a fost si este Str. Poștei nr.2 , Pe colt cu strada Sf. Dumitru. Aceasta din urma își va schimba numele spre sfârșitul anilor 1930 in Str. Bălăceanu, o parte din strada luând vechiul nume de Str. Brâncoveanu(Ulița Brîncoveanu). In anii 1960 își schimba din nou numele in Str. Mandinesti. Revine la numele de Sf. Dumitru după 1990.
Petre Antonescu (1873–1965) a fost una dintre cele mai influențiale figuri in arhitectura română a secolului XX. A fost profesor la Școala de Arhitectura din București intre 1900 si 1938. Este membru al Academiei Romane din 1945. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără Ministerul Lucrărilor Publice(Primăria de astăzi), banca Marmorosch‑Blank, Palatul Kretzulescu, clădirea Facultății de Drept.
Tot lui Petre Antonescu i se datorează realizarea Arcului de Triumf de la Șosea, construit provizoriu din lemn și stucatură, în anul 1922, și ridicat în forma de azi, pe o structură de beton armat, în anul 1936.
In primul an după înființare bilanțul casei atât la venituri cat si la cheltuieli a fost de lei 200.000.
Datorita faptului ca statutul intern al acestei organizații prevedea ca toți funcționarii P. T. T. sunt obligatoriu membrii ai susnumitei organizații, numărul membrilor, care in anul înființării a fost de 2.586 a crescut in mod vertiginos mai ales după Primul Război Mondial, moment in care toți funcționarii din noile teritorii alipite au fost înscriși ca membri; spre sfârșitul anului 1930 numărul acestora ajunge la 21.580.
"Casa" împrumuta membrilor săi sume echivalente a trei salarii lunare(brut) cu o dobândă de 7%, si acorda aconturi lunare asupra salariului pana la jumătate din salariul net pe o luna, cu o dobândă de 1%; in acest fel membrii cotizanți ai acestei case găseau oricând bani cu o dobândă convenabila, si nu erau nevoiți a se împrumuta pe piața bancara, unde dobânzile erau astronomice.
Bugetul "casei" a crescut de la un an la altul așa încât la finele anului 1930 a fost atât la venituri cat si la cheltuieli de 307.558.830 lei, fata de 200.000 cât a fost In primul an al înființării.
Casa de Credit nu a fost o instituție financiara, drept care veniturile uriașe pe care le avea veneau din alte surse. Toți membrii asociației erau obligați sa facă depuneri lunare de 2% din salariul brut. Aceste depuneri sunt proprietatea celui ce le-a făcut si casa plătește o dobândă de 3%. Aceste fonduri nu se pot ridica sau retrage decât atunci când funcționarul a ieșit la pensie sau părăsește serviciul din cadrul P.T.T.
Pentru a educa spiritul de economie al membrilor, se încurajau depunerile benevole cărora li se acorda o dobândă de 6%.
Una dintre legile interne ale asociației prevedea ca personalul P. T. T. să depună si o garanție la casa, egala cu salariul pe un an.
Începând din luna August 1928, casa a Început sa oprească lunar din salariul funcționarilor P. T. T. câte o sumă proporțională cu salariul, pentru formarea acestor garanții, așa ca la finele anului 1930 suma acestor garanții a fost de 150.472.187 de lei.
Aceste garanții erau un fel de economii forțate impuse funcționarilor, dar aceste sume le vor fi returnate la ieșirea la pensie.
In afara de avansuri si aconturi asupra salariilor despre cari am vorbit mai sus, casa acorda membrilor săi: a)Împrumuturi pentru cumpărare, construire sau degrevare de locuințe. b) Împrumuturi pe gaj de efecte.
Împrumuturile pentru locuințe au fost date cu o dobândă de 5.1/2% plus 1% fond de asigurare pe viată.
Acest fel de împrumuturi, au început in anul 1912. De la aceasta data si pana spre sfârșitul anilor 1930 casa a investit in acest fel de operațiuni peste 200.000.000 lei, construind, cumpărând sau degrevând circa 900 de clădiri.
Casa a mai formulat si alte metode prin care sa ofere ajutor membrilor cotizanți.
*A înființat un sanatoriu la Techirghiol care a costat 30.000.000 lei, având 129 de camere de locuit si o instalație modernă de bai cu 16 cabine si 32 de cazi cu o sala de cataplasme si sudații.
O baie pentru un membru casta 56,50 lei care cuprindea cearceaful si taxa către Stat de lei 1,50.
O baie pentru un funcționar de stat care nu era membru, prețul era de lei 66,50, iar pentru un particular, lei 76,50.
*A mai înființat un sanatoriu la Predeal cu 31 camere si o cantina unde membrii pot lua masa cu un preț convenabil.
*Un sanatoriu la Budache cu 13 camere.
*Un sanatoriu la Băile Herculane cu 14 camere.
*O cantină in București unde iau zilnic masa sute de funcționari.
*Un magazin de consum in București unde se puteau procura alimente la un preț mult mai scăzut decât pe piața, etc.
*O sala de spectacole care se afla in incinta sediului(Sala Excelsior de mai tarziu).
Toate cele descrise mai sus dovedesc ca această casa a fost instituție model care venea pe toate căile in ajutorul membrilor săi; datorita progresului făcut a fost imitata si de către alte instituții funcționărești.
Așa cum s-a întâmplat cu toate instituțiile de acest gen, funcțiile sale a fost preluate de către noul regim după 1948, dispărând in ceata timpului.
==
In 1936 Teatrul Alhambra se stabilește in sala de spectacole a "Palatului Casei de Credit si Economie a funcționarilor P.T.T." care se afla in Str. Bălăceanu, actuală Sf. Dumitru, sala numita Excelsior.
Cu aceasta ocazie își schimba numele in „Alhambra–Excelsior”. Teatrul își încetează activitatea în anul 1940.
"Casa" a fost condusa de un consiliu de administrație numit de Directorul general al Regiei Autonome P.T.T. cu aprobarea Ministerului de Comunicații si Lucrări Publice, având ca organe de execuție un Director, un subdirector, un casier, un șef contabil plus personalul ajutător.
"Casa de Economie, Credit si Ajutor a Corpului P. T. T." a fost la data înființării una dintre cele mai mari instituții funcționărești de acest fel din Romania, la începutul secolului XX. Inițial a funcționat in incinta palatului poștelor având un număr de 2.586 membri. Cu timpul numărul membrilor a crescut vertiginos, iar in același timp investițiile au adus un venit impresionant. Ca urmare in anul 1912 "casa" cumpără terenul de lângă biserica sfântul Dumitru vis-a-vis de palatul poștelor pentru a își construi un "palat" propriu. Terenul se afla intre bisericile Stavropoleos si Sf. Dumitru Posta si aparținea in cea mai mare parte acesteia din urma.
Cumpărarea terenului a costat la vremea respectiva 2.570.588.25 lei. Așa după cum vedem pe harta din 1911(mai jos) Strada Sfântul Dumitru nu ajungea pana in strada Poștei. Strada a fost prelungita odată cu construirea noului sediu.
Clădirea in sine a fost ridicata intre anii 1913 si 1916, arhitect fiind Petre Antonescu. Proiectul executat din beton armat, a fost încredințat inginerului Emil Prager.
Adresa a fost si este Str. Poștei nr.2 , Pe colt cu strada Sf. Dumitru. Aceasta din urma își va schimba numele spre sfârșitul anilor 1930 in Str. Bălăceanu, o parte din strada luând vechiul nume de Str. Brâncoveanu(Ulița Brîncoveanu). In anii 1960 își schimba din nou numele in Str. Mandinesti. Revine la numele de Sf. Dumitru după 1990.
Petre Antonescu (1873–1965) a fost una dintre cele mai influențiale figuri in arhitectura română a secolului XX. A fost profesor la Școala de Arhitectura din București intre 1900 si 1938. Este membru al Academiei Romane din 1945. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără Ministerul Lucrărilor Publice(Primăria de astăzi), banca Marmorosch‑Blank, Palatul Kretzulescu, clădirea Facultății de Drept.
Tot lui Petre Antonescu i se datorează realizarea Arcului de Triumf de la Șosea, construit provizoriu din lemn și stucatură, în anul 1922, și ridicat în forma de azi, pe o structură de beton armat, în anul 1936.
In primul an după înființare bilanțul casei atât la venituri cat si la cheltuieli a fost de lei 200.000.
Datorita faptului ca statutul intern al acestei organizații prevedea ca toți funcționarii P. T. T. sunt obligatoriu membrii ai susnumitei organizații, numărul membrilor, care in anul înființării a fost de 2.586 a crescut in mod vertiginos mai ales după Primul Război Mondial, moment in care toți funcționarii din noile teritorii alipite au fost înscriși ca membri; spre sfârșitul anului 1930 numărul acestora ajunge la 21.580.
"Casa" împrumuta membrilor săi sume echivalente a trei salarii lunare(brut) cu o dobândă de 7%, si acorda aconturi lunare asupra salariului pana la jumătate din salariul net pe o luna, cu o dobândă de 1%; in acest fel membrii cotizanți ai acestei case găseau oricând bani cu o dobândă convenabila, si nu erau nevoiți a se împrumuta pe piața bancara, unde dobânzile erau astronomice.
Bugetul "casei" a crescut de la un an la altul așa încât la finele anului 1930 a fost atât la venituri cat si la cheltuieli de 307.558.830 lei, fata de 200.000 cât a fost In primul an al înființării.
Casa de Credit nu a fost o instituție financiara, drept care veniturile uriașe pe care le avea veneau din alte surse. Toți membrii asociației erau obligați sa facă depuneri lunare de 2% din salariul brut. Aceste depuneri sunt proprietatea celui ce le-a făcut si casa plătește o dobândă de 3%. Aceste fonduri nu se pot ridica sau retrage decât atunci când funcționarul a ieșit la pensie sau părăsește serviciul din cadrul P.T.T.
Pentru a educa spiritul de economie al membrilor, se încurajau depunerile benevole cărora li se acorda o dobândă de 6%.
Una dintre legile interne ale asociației prevedea ca personalul P. T. T. să depună si o garanție la casa, egala cu salariul pe un an.
Începând din luna August 1928, casa a Început sa oprească lunar din salariul funcționarilor P. T. T. câte o sumă proporțională cu salariul, pentru formarea acestor garanții, așa ca la finele anului 1930 suma acestor garanții a fost de 150.472.187 de lei.
Aceste garanții erau un fel de economii forțate impuse funcționarilor, dar aceste sume le vor fi returnate la ieșirea la pensie.
In afara de avansuri si aconturi asupra salariilor despre cari am vorbit mai sus, casa acorda membrilor săi: a)Împrumuturi pentru cumpărare, construire sau degrevare de locuințe. b) Împrumuturi pe gaj de efecte.
Împrumuturile pentru locuințe au fost date cu o dobândă de 5.1/2% plus 1% fond de asigurare pe viată.
Acest fel de împrumuturi, au început in anul 1912. De la aceasta data si pana spre sfârșitul anilor 1930 casa a investit in acest fel de operațiuni peste 200.000.000 lei, construind, cumpărând sau degrevând circa 900 de clădiri.
Casa a mai formulat si alte metode prin care sa ofere ajutor membrilor cotizanți.
*A înființat un sanatoriu la Techirghiol care a costat 30.000.000 lei, având 129 de camere de locuit si o instalație modernă de bai cu 16 cabine si 32 de cazi cu o sala de cataplasme si sudații.
 |
| Sanatoriul de la Techirghiol |
O baie pentru un membru casta 56,50 lei care cuprindea cearceaful si taxa către Stat de lei 1,50.
O baie pentru un funcționar de stat care nu era membru, prețul era de lei 66,50, iar pentru un particular, lei 76,50.
*A mai înființat un sanatoriu la Predeal cu 31 camere si o cantina unde membrii pot lua masa cu un preț convenabil.
*Un sanatoriu la Budache cu 13 camere.
*Un sanatoriu la Băile Herculane cu 14 camere.
*O cantină in București unde iau zilnic masa sute de funcționari.
*Un magazin de consum in București unde se puteau procura alimente la un preț mult mai scăzut decât pe piața, etc.
*O sala de spectacole care se afla in incinta sediului(Sala Excelsior de mai tarziu).
Toate cele descrise mai sus dovedesc ca această casa a fost instituție model care venea pe toate căile in ajutorul membrilor săi; datorita progresului făcut a fost imitata si de către alte instituții funcționărești.
Așa cum s-a întâmplat cu toate instituțiile de acest gen, funcțiile sale a fost preluate de către noul regim după 1948, dispărând in ceata timpului.
==
In 1936 Teatrul Alhambra se stabilește in sala de spectacole a "Palatului Casei de Credit si Economie a funcționarilor P.T.T." care se afla in Str. Bălăceanu, actuală Sf. Dumitru, sala numita Excelsior.
In anii 1950 sala Excelsior folosește drept sediu "Teatrului Tineretului".
In 1961 Teatrul de Comedie din București își începe activitatea pe data de 5 ianuarie, in sala Excelsior . La conducerea teatrului se afla Radu Beligan, care a fost directorul acestui teatru timp de opt ani.
In zilele noastre clădirea proprie adăpostește "Institutul National de Recuperare Medicina Fizica si Paleoclimatologie".
Se pare ca aceasta cladire a fost de curand renovata.
 |
| Palatul Casei de Economie, Credit si Ajutor P. T. T. din Str. Poștei nr. 2 |
 |
| Bucataria Cantinei |
 |
| Magazinul de vanzare |
 |
| Birourile contabilitatii |
 |
| Restaurantul Cantinei |
 |
| Techirghiol - Clădirile Sanatoriul P. T. T. 1951 |
 |
| Techirghiol - Clădirile P. T. T. 1933 |
 |
| Techirghiol - Clădirile P. T. T. 1932 |
 |
| Techirghiol - Clădirile P. T. T. |
 |
| Techirghiol - Clădirile P. T. T. |
 |
| Harta din anul 1911 cu proprietatile bisericii Sf, Dumitru loc under se va construi Palatul Casei de Credit. De remarcat partea vestica a strazii Sf. Dumitru nu exista inca. O parte din aceasta strada se numeste astazi Nicolaie Tonitza. |
 |
Planul Pantea 1921  |
