Once Upon A Time in Bucharest: Casa Hagi Moscu

https://ouatib.blogspot.com/2026/03/esplanada-de-pe-maidanul-primariei.html

Subiect:	Casa Ion Hagi Moscu	Autor:	Cornel D.
Perioada:	1810-1912	Foto:	Diverse
Localizare:	Ulita Coltei Nr. 40	Contributii:
.

"Bucurestii" sunt in prefacere continua, si cladirile din trecut se duc, una cate una, doborate de tarnacopul nestiutor, luand cu ele tainele vremii din trecut. Vechiul oras a disparut aproape cu totul, lasand cercetatorilor pasionati sarcina de a reinvia, pe cat va fi posibil, din amintirile putine ce s'au mai pastrat." C. Moisil - Bucurestii Vechi (Boabe de Grau) No. 9 din 1932

La vremea ei una dintre acele mari cladiri ale orasului, veche de peste o suta de ani, a fost casa din Ulita Coltei No. 40, in care, timp de trei decenii s-au adapostit serviciile primariei orasului. Este vorba despre "Casa Hagi Moscu".

Terenul pe care se va construi casa Moscu se pare ca a apartinut initial "Monastirei" Coltei dupa cum reiese din "cetirea unei anaforale din 1810 Decembrie 2". Acelasi document ne arata acel loc "cu casa" era, la 1766, in stapanirea lui Hristea Mihail din Brasov. La 1 Decemvrie al aceluias an casele sunt cumparate de la acesta, de catre medelnicerul Mihalache Stefanescu, care era socrul lui Ion Hagi Mosco, sotul fiicei sale Elena. La data casatoriei ei din 12 Septembrie 1779 primeste "in zestre" pe langa altele si o casa in Bucuresti, care se pare ca era pe terenul viitoarei Case Moscu.

Pe planurile Ernst si Purcel locul unde mai tarziu Hagi Mosco ridica cladirea cea mare, figureaza ca un loc foarte intins "nesadit", inconjurat cu zid si avand pe el doua cladiri asezate la capetele locului, fata in fata.

Ion Mosco isi mareste proprietatea comparand la 1785 Aprilie 1 de la Petre Gheorghiu un loc (nu se pomeneste de casa) in mahalaua Coltei, care nu poate fi asezat decat in spatele gradinii deoarece vecinatatile din laturile perpendiculare ulitei sunt cunoscute.

Un alt document din 1810 ne arata ca vistierul Ion Mosco cumpara cu cu 25.050 taleri o parte din terenul monastirii Coltei, care sunt invecinate cu csele cumparate in decembrie 1766 de Mihalache medelnicerul, socrul lui Mosco, de la Hristea Mihail.

Se pare ca intrega proprietate servea drept "caravansera" loc de popas pentru caravanele de marfuri.

Cat priveste cladirea cea mare zidita de Ion Hagi Mosco, actuala "casa Hagi Moscu", aceasta a fost zidita in jur de 1810.

Dela inceput casa fusese dotata cu mobilier Biedermayer adus din Viena sau Beciu, cum i se mai zicea. Foarte avut proprietarul isi permisese luxul unei cismele particulare in curte. In 1786 Sept. 4 Hagi Moscu primeste o masura din "apele ce s'au adus in Bucuresti" pentru ajutoarele banesti cu care a contribuit la "aducerea apelor". La 4 Oct. 1795 paharnicul Hagi Mosco avea doua cismele in curte.

Cladirea era un dreptunghi regulat cu laturile dinspre ulita si gradina mai lungi. Intrarea se facea pe o prispa la inaltimea solului. In sala de jos, in mijloc, o scara, care la jumatatea ei se desfacea in doua parti, ducea la catul de sus. Spre strada avea patru incaperi mari. Paralel cu ele catre miaza-noapte, spre gradina, alte cinci odai dintre cari cea din mijloc mai incapatoare avea iesire pe o terasa. De aci se intra in gradina, unde era un mare bazin si o vie. La rasarit, intre cele doua camere de la colturile casei, se afla un foarte mare salon. In acest salon se jucau copii si de multe ori se plimbau cu o trasurica trasa de un ponei.

Spre apus, alte doua camere cuprinse intre cele de la colturile casei. Aici se afla si intrarea de serviciu cu alta scara ducand sus. La catul de sus, aceeasi impartire cu adaogirea unei camere spre ulita deasupra intrarii, cu un balcon si patru coloane ale caror capiteluri sustineau cate un fronton. Salonul cel mare catre rasarit a devenit mai tarziu sala de receptie a primariei.

Deasupra chenarelor care imbracau ferestrele se aflau stucaturi simple si un brau foarte gros si triplu care inconjura intreaga cladire. Acest brau se afla intre cele doua caturi ale casei, si o impodobeau cu gust. In total casa avea 25 de incaperi. In curte de jur imprejur, se aflau cladiri pentru robi si mai tarziu slugi. La rasarit, dupa cum se poate vedea si din planul Borroczyn, un corp de cladiri mai lung decat chiar casa principa adapostind numeroasele slugi ale celor trei generatii, cari traiau in casa. La colt grajdurile.

Dealungul ulitei se aflaun zid inalt, avand lamijloc o poarta marea coperita de un fronton de zid. Din coltul celalt, catre apus, dealungul proprietatii logofetesii Mosco, bucatarii, o casa in care locuiau unele rude, un pavilion cu geamlac, porumbaria, apoi alt corp de cladire pentru slugi si inca o bucatarie. Mai departe, un alt grajd cu o curte deosebita. In mijlocul curtii un singur copac mare. Gradina se intindea pana in strada Scaune, mai tarziu Niculae Filipescu, astazi Tudor Arghezi.

Suprafata proprietatii era imensa. Pentru a ne face o idee de suprafata curtii avem insemnarile colonelului Lacusteanu care spune ca, "la sfarsitul lui 1848, insarcinat de generalul Refeld, comandantul rus al trupelor de ocupatie, sa aresteze mai multe epersoane neplacute Rusilor, intrand in curtea lui Hagi Mosco, unde locuia acel comandant, gaseste insirate in curte:`pe dreapta, 3 coloane de infanterie; pe stanga, 2 coloane de cazaci; in fata portii un escadron de jandarmi. In mijlocul curtii, sub copacul cel mare sedeau o multime de generali cu staburile lor".

Cand la 1828 "batranul vistier" moare la varsta de peste 80 de ani si este ingroapat langa Biserica Coltea, lasa fiului sau, o imensa avere si una din cele mai frumoase case din Bucuresti, in care au locuit neintrerupt inca patru generatii in sir.

Fiiul lui Ioan hagi Moscu, Stefan Hagi Moscu a fost implicat intr-unul dintre cele mai faimoase falimentele din istoria Bucurestiului. A investit imens exploatarea minelor de arama de la Baia de Arama, care nu au adues nici un castig. A imprumutat sume mari pe care nu a reusit sa le plateasca. A imprumut de la casa Armatei de 300.000 piastre, si sumele de 819.000, 925.000 si 326.0009 de la diferite institutii financiare, sume pe care nu a reusit sa le onoreze, astfel incat in 1838 a declarat faliment.

Tot aci, pe aceasta proprietate, in vremea razboiului din 1877, era stabilt sediul Crucii rosii, ultitnul proprietar al casei, fiind secretar-cassier al acelei institutii. Toate trasurile de ambulanta erau revazute aci sub ochii Reginei Elisabeta si porneau din acea curte peste Dunare.

De mentionat ca, odata cu asezarea liniei de tramvai cu cai de pe ulita Coltei dupa 1872, zidul inconjurator al curtii a fost daramat.

In anul 1882, proprietatea este cumparata de catre Primaria orasului si serveste drep sediu al Primariei pana in 1912, an in care cladirea a fost demolata, in idea de a se construi un nou sediu impunator pe aceiasi proprietate. Proiectul nu a fost niciodata finalizat.
Cu toate ca terenul nu a fost folosit pentru ridicarea noii primarii, numele a ramas de "Maidanul Primariei". A fost folosit drept teren de sport in anii '20, iar in anii '30 aici au avut loc diferite expozitii. Mai multe informatii aici:

Istoric, Bucurestiul nu a avut o Primarie. Asa denumitele Rathaus, sau Hotel de ville, n'au existat niciodata in vechiul Bucuresti. Carmuirea mai veche a orasului era incredintata la noi "judetului" si celor "12 pargari". A existat si un Sfat Orasenesc, sau Municipalitate. Conform planului lui Blaremberg din 1842, cladirea in care erau adaposti edilii pe la mijlocul secolului al XIX-lea, era asezata la intretaierea Ulitei Pantelimon (mai tarziu Calea Calarasilor) cu Ulita Dobroteasa (mai tarziu Calea Vacarestilor), cu intrarea prin Dobroteasa. In vecinatatea Bisericii Sf. Vineri.

La un moment dat, sediul era a fost pentru o scurta perioada in incinta Hanului lui Manuc.

In 1842 arhitectul Xavier Vilacrosse ridica o cladire noua pentru "Sfatul Orasenesc". Aceasta se afla pe Str. Bazaca la capaul de vest in apropiere de piata. Din pacate nici aceasta cladire nu a fost folosita pe o durata prea lunga. Marele foc din 1847 o distruge in intregime. Pentru un timp Sfatul este mutat pe latura cealalta a pietei, intr-o cladire care da pe Ulita Maghistratului. La 1852, dupa planul lui Borroczyn, Sfatul orasenesc isi avea sediul langa piata lui Alexandru Voda (Hala Ghica de mai tarziu) pe malul drept al Dambovitei inainte de sistematizare.

Nici aici nu ramane prea mult si este mutat din nou pe Str. Bazaca intr-o cladire mai veche cu etaj aproape de malul Dambovitei.

Deabea sub Cuza Voda administratia orasului si-a schimbat denumirea si s-a numit "primarie", iar Sfatul orasenesc s-a chemat Consiliul comunal.

Pe 3/15 august 1865, cladirea este atacata de precupetii nemultumit, care distrug o mare parte din arhive aruncandu-le pe fereastra direct in Dambovita. Armata intervine pentru a calma spiritele dar totul se termina cu pierderea de vieti omenesti.

In 1882 Pentru sistematizarea Dambovitei, au fost daramate mai multe cladiri, printre care si aceea a Primariei orasului. In acel moment, sub Primarul Dimitrie Cariagdi a fost cumparata casa vistierului Hagi Mosco. Corespondenta dusa cu prilejul vanzarii acelei case in 1882 inca exista.

De atunci, 1882 si pana in 1912, primaria orasului a functionat in aceasta casa, asezata in mijlocul orasului in vechea "Vapseaua de rosu".

In 1912, cind casa a fost dirimata, serviciile au fost mutate in imobilul din Calea Calarasi colt cu Calca Vacaresti, unde, intr-o cladire mai mica, au stat si in 1842, inainte ca Vilacrosse sa fi zidit localul din Bazaca. Dupa primul razboi mondial, cind s-au infiintat primariile de sector, in accst imobil din Calärasi a ramas Primaria de Negru.

Demolarea casei Hagi Moscu a fost criticata in presa vremii, avand in vedere ca nu exista nici un plan si mai ales fonduri pentru inaltarea unei noi Primarii. Au existat numeroase planuri si proiecte care niciodata nu au fost duse la finalizare, fie datorita lipsei de fonduri, fie datorita situatiei istorice.