Turnul Colţei

Subiect:	Turnul Colţei		Autor:	Cornel D.
Perioada:	1714(15)-1888		Foto:	Diverse
Adresa:	Uliţa Colţei		Contributii:
.

 

Colțea, Colței, sau Colții.

Numele de Colțea a fost folosit intensiv in vorbirea bucureșteană, fiind purtat de boierii din neamul Doiceștilor încă din secolul XVI. Menționat pe 5 mai 1779 intr-un hrisov a lui Mihnea Voda. Pe 15 septembrie 1653 exista un Colțea Vornicul la curtea lui Constantin-Voda Șerban. La 11 mai 1655in marele hrisov al Dudescilor este menționat Colțea Vel Pitar mai târziu in 1660 Colțea Comisul, si Colțea Clucerul la 1661. Un Radu Colțea la 1707.

Pentru o lunga perioada de timp, aproximativ 153 de ani, construcția cunoscuta sub numele de Turnul Colței(sau Colții) a fost cea mai înalta clădire a Bucureștiului.

Despre ridicarea Turnului Colței exista mai multe versiuni. Cea mai viabila este aceea găsita in descrierea pisaniei turnului. Spătarul Mihai Cantacuzino este considerat inițiatorul construirii turnului.

..."In anul Domnului 1715, Spătarul Mihai Cantacuzino,...a făcut pe locul fericitului intru pomenire Radu Colțea,....biserica, bolnița(spital).... înconjurare de zid si turn.."   "La ridicarea acestui măreț turn al Colței, au pus umărul, si priceperea si soldații nefericitului rege suedez Carol XII-lea"..."...astfel glăsuia inscripția dărâmată odată cu turnul la 1888....." (Bucureștii și vremurile de odinioară : [conferință ținută în Sala Ateneului Român în ziua de Duminică 6 Octombrie 1946] P.36-37)

O descriere asemănătoare găsim si in articolul lui Constantin Moisil, publicat in revista "Boabe de grâu  revistă de cultură, 3, nr. 09, septembrie 1932"

"...Nou in legătură cu piața si apoi cu instituțiile întemeiate de spătarul Mihail Cantacuzino la mânăstirea Colțea din apropiere: spitalul și școala de slavonește și de românește."

„Tot la această mănăstire sa ridicat deasupra porții de intrare Turnul Colței, atât de mult admirat de localnici și de străini pentru forma și înălțimea lui neobișnuite la noi, pentru ceasornicul său și pentru cele două figuri de soldați in uniformă germană și cu pușcaș pe umeri, zugrăvite, ca și cum ar sta de sentinelă, de o parte si de cealaltă deasupra porții."

"Ținând seamă că un Sandu Colțea a fost colonel in armata lui Carol XII regele Suediei, luând parte cu un regiment de Români la luptele ce le-a purtat acesta în Polonia se explica de ce tradiția atribuie soldaților suedezi ridicarea acestui turn." 1) Cf. descrierea lui Sulzer, o.c. p. 293, 2) Caragea in Revista Istorica a. 1929, p.35

 Pisania montată deasupra intrării boltite a turnului, cuprindea următorul text:

        "Această înconjurare de zid, cu toată cuprinderea din temelie, s-au zidit de dumnealui jupân Mihai Spătarul Cantacuzino, carele fiind cuprins de dumnezeiască râvnă, toate acestea foarte înfrumusețate a făcut precum se vede, pentru mărirea și slava lui Dumnezeu și pentru veșnica pomenire a dumnealui și a tot neamul dumnealui și s-au săvârșit în zilele luminatului Domn a toată Țara Românească, Io Ștefan Vodă Cantacuzino, fiind Arhiereu - Mitropolit prea sfințitul părinte Antim în anul 1715".

O alta versiune vehiculata de istorici dar fără nici o documentare concreta ne pomenește ca ....Radu Colțea si Sandu Colțea ofițeri in armata suedeza au înălțat turnul cu ajutorul soldaților suedezi. Construcția începuta in 1707. (Românii în străinătate de-a lungul timpurilor lecții la Școala superioară de Războiu)(Menționat si de N. Iorga intr-un studiu din 1912).

 Si o a treia versiune:

"Acest turn fusese construit de soldații lui Carol al XII-Iea, regele Suediei, când acest rege se întorcea din Basarabia prin Tara Românească, in urma infrangerei ce încercase la Pultav." (Bucharest(București) Notes Historiques Et Estampes - Georges Olszewsk)

 In alta ordine de idei,  se pare ca biserica inițială, din lemn, a fost ridicata in prima jumătate a sec. al XVII-lea de către Clucerul Colțea Doicescu (pe la 1667 - N. Iorga). Mai târziu terenurile intra in posesia mitropoliei.

Turnul Colței a servit drept clopotniță pentru Biserica(mănăstirea) Colțea, foișor de foc și turn pază pentru oraș si in același timp poarta de intrare a mânăstirii Colțea. La o înălțime de aprox. 54 de metri turnul a fost la vremea lui cea mai înaltă clădire din București.

 În 2007 săpăturile arheologice conduse de către dl. arh. G. Mănucu Adameșteanu au descoperit temelia, din cărămidă, a unei mici biserici, la est de actuala Biserica Colțea. Este foarte posibil ca aceasta sa fi fost biserica ctitorita de Clucerul Colțea Doicescu și se bănuiește ca cele doua biserici au coexistat pentru un timp.

Turnul cu o înălțime (speculativ) de 54 de metri, a fost conceput și realizat ca o componentă a ansamblului Mănăstirii Colțea, căreia îi servea inițial drept clopotniță. Clopotul din turn, a fost turnat în 1775, si cântărea aproximativ 1.700 de kg.

Săpăturile arheologice au arătat ca baza turnului avea forma literei H cu o suprafața totala de 100mp.

"S-a constatat că fundațiile au fost realizate din piatră, folosindu-se bolovani de râu, prinși într-un mortar alcătuit din var, pietriș cu mici bucăți de cărbune și fragmente de cărămizi. De la nivelul de calcare, turnul a fost înălțat numai din cărămidă."

Natura,
Revistă ştiinţifică
de popularizare, 30,  
nr. 06, iunie 1941

Turnul Colței poarta principala de intrare în curtea bisericii Colțea, care după 1715 a fost înconjurată de ziduri. Gangul de acces se încheia cu o boltă semicilindrică ce avea înălțimea de aproximativ 3,50 m.

"Partea superioară a turnului era mai suplă și de inspirație germană și suedeză. Avea o decorație bogată, de tip brâncovenesc, cu o spectaculoasă balustradă sculptată și ieșită pe console ornamentate cu figuri de lei și o înălțime ce depășea orice alt turn-clopotniță din Muntenia."

De la nivelul de calcare, turnul a fost înălțat numai din cărămidă. Turnul avea acoperișul terminat cu o streașină înălțată de care erau prinse patru turnulețe.

Deasupra intrării se afla o piatră dreptunghiulară, împodobită cu decor floral, ce înscria două suprafețe patrulatere, dintre care una păstra însemne heraldice. Intre etajul 1 si 2 se aflau brâu de cărămidă.

"Fațada vestică a etajului doi era dominată de un trafor și de pisania sprijinită pe două colonete adosate ce încadrau o fereastră. Pe latura de sud se aflau un trafor și o fereastră. Catul trei, mai scund, avea un balcon închis cu balustradă, alcătuită din parapete de piatră pe suprafețele cărora alternau trei motive: acvila cantacuzină, un ornament floral și altul cu un vas cu flori. Balustrada se susținea pe console, terminate cu capete de lei, sculptate în piatră. Pe fiecare latură existau grupuri de câte două ferestre prelungi. Pe o latură se afla ceasornicul. Acoperișul, executat în stil baroc cu foișor deschis, era flancat la colțuri de patru turnulețe. Peste acoperișul foișorului se găseau doi bulbi cu o cruce deasupra ultimului."

Pe Turnul Colței existase și o inscripție în alfabetul chirilic cu conținutul „Siliaște, oame, că te rămâne vremiia”." (Wikipedia)

Spitalul avea  60 de paturi, si in incinta se afla o scoală pentru doctori si una de felceri. In incinta se afla o scoale de "românește si slavonește" întemeiată de Mihail Cantacuzino.

Câteva cuvinte despre originea numelui de "Colțea". Contrar opiniei generale terenurile pe care se afla biserica si spitalul si se aflau turnul si mânăstirea(incluzând si Ulița Colței) nu erau in stăpânirea unui "Colțea" la data construcției. Terenurile aparțineau Mitropoliei si au fost cumpărate de către Spătarul Mihail Cantacuzinul pentru a ridica așezămintele. Acesta le-a dat numele de "Colțea".

"Spătarului Mihail Cantacuzinul, ctitorul tuturor acelor așezăminte, si ca denumirea "Colțea" este data din hotărârea aceluiași, de la numele lui Colțea Doicescu(sau Dicescu), fostul proprietar de teren pe care au fost ridicate acolo așezăminte."(*1)

 (*1)  "Pe locurile acestea Colțea Dicescu ctitorise pe la 1667 o bisericuță de lemn (pe locul celei de azi a Colței), pentru ușurarea sufletului lui de apăsarea ca, patruzeci de ani mai înainte, împlinise cu sila porunca lui Mihnea-Voda cel rău de-a merge la Constantinopol sa indemne pe marele Vizir sa ucidă pe Cantacuzino postelnicul, tatăl spătarului Mihail. La moartea lui, Dicescu a lăsat acele locuri Sfintei Mitropolii. De la aceasta le-a cumpărat apoi spătarul(Mihail Cantacuzinul), pe 800 de taleri, si a ridicat acele așezăminte pentru sufletul tatălui sau, rânduind sa poarte numele lui Colțea, si pentru virea aceluia."

Se pare ca in incinta interioara exista pe la 1745 si o tipografie. "Din aceste notițe reiese însă ca a mai existat o tipografie la Colțea, numita "domneasca". La 6 Oct. 1745, teascurile acestei tipografii, împreună cu 230 oca de slova, o tigaie de fier, 2 căldărușe, o pereche pirostrii mici, 8 cârti, au fost trecute la tipografia Mitropoliei, pentru refacerea ei." C. Erbiceanu - Biserica Ortodoxa Romana, XXIII

Istoriograful german Franț-Iosif Sulzer, care a colindat prin Romania,  menționează in 1781 ca "Mânăstirea Spitalului Colțea este singura in Muntenia care are la intrare, peste poarta cea mare a zidurilor împrejmuitoare o clopotniță foarte înaltă, clădită in patru colturi, după sistemul de construcție nemțesc". Mai adaugă ca "la catul de jos, chiar deasupra porții, pe fiecare parte, e pictat cate un soldat care sta de straja cu arma la umăr. Ei poarta uniforma nemțească, așa cum se mai obișnuia de nemți la începutul acestui secol (al 18-lea) si chiar pana in ultimul război turco-austriac".

"O alta cronica manuscrisa a unei doamne numita Tartasescu ne da un desen al Turnului Colțea foarte puțin, sau deloc cunoscut. Acest desen se deosibește întrucâtva de cel al slugerului Otetelisanul prin acea ca alăturea de turn se vede  si biserica Colței cu cele patru paradise cum si acea împrejurare de zid, de care vorbește pisania dumnealui jupan Mihai Cantacuzino marele spătar din 1715."(Fig. 001)

"In primul etaj al acestui turn, chiar deasupra portei de intrare, se afla pictați doi soldați in uniforma germana, așa cum au fost soldații germani echipați in ultimele rasboae cu turci, având arma pe umăr, ca si cum ar fi de sentinela." (Bucureștii Vechi,  Buletinul Societății Istorico-Arheologice Bucureștii -Vechi . Anii I–V, 1930-1934)

Numele mahalalei in care se găsea Turnul era, bineînțeles "Mahalaua Colței". Nu era o mahala foarte întinsă dar avea o mare densitate a populației. Se întindea de la Ulița Colței la vest pana la Scaune la est si de la podul lui "Ceamur"("Un podeț peste apa Bucurestioarei care venea de la Icoana prin Batiste si care pod se afla cam pe locul răspântiei din spatele fostei Primarii.") pana prin blănarii de lângă Sf. Gheorghe-Nou.

Pe 26 octombrie 1802 in jurul orei 12.55 a avut loc un cutremur de pământ care a ținut 2 minute si jumătate. Cutremurul a fost simțit din Rusia pana la "marea greceasca", cuprinzând întreaga Tara Românească. "Cutremurul cel mare" a provocat prăbușirea a jumătate din Turnul Colței.

Istoriograful Dionisie Eclesiarhul in Cronograful sau spune: "S'au cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București si clopotnița cea vestita (adică turnul Colței), care era podoaba orașului cu ceasornic, au căzut si s'au sfărâmat si era atunci mare frica."

...si manuscrisul dascălului Radu Zugravu: "S'au cutremurat pământul in ziua de Vinerea mare la 6 ceasuri din zi, pe la prânz, foarte rău, caci s'au surpat sfintele biserici si Colțea din București. Octombrie 14, anul 1802"

In anul 1838, luna februarie, ziarul "Museul National" tipărește un articol despre "Turnul Colței" descriind cu amănunte caracteristicele turnului. Articolul este însoțit de un desen al turnului atribuit Slugerului Nicolae Oteteleseanul (Fig. 002).

"Un desen de acest turn, înainte de căderea sa prin cutremur, făcut de Slugerul Nicolae Oteteliseanul si care ni s'a împărtășit si noua, ne-a înlesnit ca sa-l punem in litografie si sa-l dam afara spre vedere si cunoștința acelora cari si-au uitat sau n'au apucat sa-l vaza." "Socotim asemenea ca nu va fi de prisos a da si oarecari deslușiri asupra acestui desemn. Crucea, bășica si pana subt stâlpii foișorului erau acoperite cu tinichea, iar celălalt acoperiș era de țiglă. La bășică, in tavanul Foișorului era taraba cu lacăt. Foișorul pe dinăuntru era roșu; pardoseala lui era de scânduri si avea laviță împrejur." (Cum au fost Bucureștii odinioară, Cu chipuri și icoane - Caselli, Domenico)

Un număr special al revistei "L'llustration" din 24 Septembrie 1848, reda un desen al turnului Colțea dărâmat de cutremur, opera a artistului francez Doussault. Desenul este însoțit de următoarele rânduri: "Un groaznic cutremur a dărâmat in anul 1802 toata partea de sus la Turnul Colței; dar Dumnezeu l-a lăsat sa stea in picioare si încă mai sta(la 1848) ) o mare parte din el. Astăzi servește de foișor pentru a vesti incendiile din oraș si a feri Capitala de nenorocirea distrugerii." (Fig. 005)

Locotenent-colonel Dimitrie Papazoglu in "Istoria fundării orașului București" descrie următoarele: "Când turnul a fost gata, inginerii suedezi s'au rugat sa li se dea voe sa zugrăvească jos la temelia lui, in dreapta si in stânga intrării gangului de sub turn, doi soldați suedezi unul de infanterie si celălalt de cavalerie. Soldații aceștia au stat zugrăviți acolo numai un an. Aflându-se la Constantinopole de acest lucru Vizirul turcesc a poruncit sa fie șterși de acolo prin tencuială".

Clopotul cel mare a căzut la cutremur, s-a știrbit la o margine si a rămas in curtea spitalului pana in anul 1843. (după unele rapoarte clopotul a căzut chiar peste un vânzător care se afla atunci în gangul clopotniței.) Cu ocazia încoronării Domnitorului George D. Bibescu a poruncit ridicarea clopotului pe vechiul turn, știrbit cum era.

Unele surse, neconfirmate, descriu faptul ca guvernul a colectat bani prin donați de la populație, pentru repararea turnului si ridicarea clopotului. O acuarela de C. Begenaua datată 1845 si aflata in colecția Prof. I. Cantacuzino, ne arata turnul, de o înălțime mai modesta, dar reparat.(Fig. 007)

"Au pus bucureștenii mana de la mâna, ban lângă ban, si dragul lor turn a fost refăcut pe la 1843 (domn fiind George D. Bibescu), dar clopotul tot in curtea spitalului a rămas."

 După demolarea turnului din 1888 clopotul a fost dus la Mănăstirea Sinaia și si eventual instalat în clopotnița ridicată în 1892 pe latura sudică a incintei.

In perioada 1835-1846 vechia mănăstire in care funcționase primul spital din București a fost demolata si reconstruita in forma de potcoava.(Map. 001) Probabil ca in aceiași perioada a fost reparat si turnul. Un anume "meșter Dobre" a fost cel care a reconstruit clădirile.

"În perioada 1835-1846 s-a demolat vechea mănăstire (unde funcționase un spital, primul din București) si s-a construit al doilea spital din București, în forma de potcoava. In spatele amândouă au fost clădite, de către meșterul Dobre, (asupra căruia ne vom opri mai mult in alt capitol) așezămintele spitalicești pe cari le vedem si azi."

In incinta asezamintelor se afla si o tipografie. Bizantinologul Porfine Uspensk care a vizitat Tara Românească in 1846 s-a întâlnit cu personalități ale vremii, printre alții, Ioan Eliade Rădulescu, care l-a invitat sa viziteze tipografia si a rămas impresionat de unele dintre așezămintele  monahale, ca de pilda mânăstirea Colțea unde pe lângă spitalul, organizat bine si întreținut "curat", se afla si o scoală care pregătea felceri.

Vreau sa fac o paranteza, in care sa descriu influenta cutremurelor asupra Turnului Colței. Orașul București a trecut de-a lungul timpului prin numeroase cutremure, unele dintre ele cu caracter devastator. Mai jos sunt câteva dintre cutremurele care au afectat probabil Turnul Colței:

6 aprilie 1730, magnitudine 6.1(distructiv)
11 iunie 1738, magnitudine 7.7(intens)
5 aprilie 1740, magnitudine 7.3(intens)
7 decembrie 1746, magnitudine 5.9(distructiv)
18 ianuarie 1778, magnitudine 6.5(distructiv)
18 ianuarie 1787, magnitudine 6.5(distructiv)
6 aprilie 1790, magnitudine 7.1(intens)
8 decembrie 1793, magnitudine 6.2(distructiv)
26 octombrie 1802, magnitudine 7.9 - 8.2(Catastrofic)
1 ianuarie 1848, magnitudine 6.5(distructiv)
28 octombrie 1854, magnitudine 6.5(distructiv)
1862, 1868, 1880.(distructiv)

După cu vedem intre 1715, data construcției, si 1802, data prăbușirii parțiale, Turnul Colței a trecut prin 8 cutremure de mare intensitate. Nu exista multe mențiuni despre soarta turnului in urma cutremurelor din sec. al XVIII-lea, dar pare puțin probabil ca acesta sa nu fi fost afectat. Probabil mici crăpături si fisuri fără importanta au dus la prăbușirea masiva de la cutremurul din 1802, care se pare a fost cel mai puternic din istoria Bucureștiului cu o magnitudine de 7.9 - 8.2.

"Cutremurul din 31 Mai 1738 dărâmă Turnul Colței si crapă zidurile Curtei Domnești. Cel din 1793 prăbuși toate clădirile vechi din oraș. Iar acela din 14-X-1802, dărâmă case, biserici, pana si ultimele ziduri ale acestei Curți."

Se pare ca in interiorul turnului au funcționat in timp, doua clopote, unul mai mare si altul de dimensiuni reduse. Clopotul cel mare care a căzut si a fost avariat la cutremurul din 1802, avea doua inscripții: una in "vârf", in limba germana, si alta inscripție spre "gura" lui. Clopotul avea incrustate patru imagini: a sfinților Vasile, Grigore si Ion iar in poziția a IV a era o acvila cu doua capete si anul 1715. Clopotul cel mic purta data 1908, deci adăugat după cutremurul din 1802 pentru a înlocui "Clopotul cel mare".

Spitalul Colțea împreună cu toate așezămintele incluzând turnul intra sub tutela Eforiei Spitalelor începând cu anul 1832. Cam in aceiași perioada, 1834,  Ulița din fata turnului a primit felinare pentru iluminarea drumului, o noutate pentru Bucureștiul din acea perioada.

In anul 1847, marele incendiu, distruge foișorul destinat observării incendiilor, care se afla la Biserica Sf. Gheorghe. In același an punctul de observație a fost mutat in Turnul Colței. (Din descrierea lui Al. G. Galesescu in "Eforia spitalelor civile din Bucureșci" apărută in 1900.)

După cum a menționat mai sus turnul a fost reparat in perioada 1835-1846, probabil nu foarte temeinic. Cutremurele din 1 ianuarie 1848 si/sau 28 octombrie 1854 cu o magnitudine de 6.5 bănuiesc ca au stricat din nou structura turnului.

Fotograful Ludwig Angerer care a vizitat si fotografiat Bucureștiul in mai multe ocazii ne-a lăsat cel puțin doua imagini ale turnului (Fig 010 si Fig 011). In aceste imagini turnului ii lipsesc ultimele etaje.

Nu am găsit încă nici o referință, dar se pare ca turnul a fost din nou reparat spre sfârșitul anilor 1850.

In a doua jumătate a sec XIX in vecinatea zidului de nord a așezămintelor Colței s-a aflat pentru un timp "Biblioteca Națională". Era o instituție unica de acest fel in Bucureștiul de atunci. Așezată într-o casa veche cu un cat, instituția nu era foarte bine înzestrată si era rar deschisa publicului. Biblioteca a fost mutata pe la 1890 la Academia Romana in clădirea de pe bulevard a Universității (unde se aflu atunci si Muzeele si de asemenea sediul Senatului)

Bine înțeles clădirea in chestiune era Palatul Alexandru Ghica (de fapt o aripa acestuia) devenit Școala centrala de fete pana in 1890 se afla pe (Ulița  Serafim) Str. Serafim si mai târziu  Str. Pensionatului. Palatul Alexandru Ghica a fost demolat pentru sistematizarea zonei in speța Bd. Carol I.

Pe data de 19 martie 1851, domnitorul Barbu Știrbey a aprobat prin edict domnesc înființarea unui “Pensionat Domnesc de Demoazele”. În 20 noiembrie 1852 școala a fost deschisă oficial. Instituția a funcționat la diferite adrese; Casa lui Manuc, Casa Turnescu, si mai târziu pana in 1890 in Palatul Alexandru Ghica (Ulița  Serafim) Str. Serafim.

"Biblioteca Națională, in niște case ale Pensionatului Central de fete, ce se aflau pe locul aripei drepte a localului Ministerului domeniilor si agriculturei. De la acela se dase numele strazei: "Pensionatului", nume schimbat apoi in: "Vasile Boerescu", ale cărui case erau pe locul tăiat pentru Bulevard."(Bucureștii Vechiului Regat Cu numeroase reproduceri fotografice" - Costescu, George.)

In incinta așezămintelor se afla statuia spătarului Mihai Cantacuzino. Este prima statuie înălțată în București (1865-1869), fiind realizată din marmură de Carrara de sculptorul Karl Storck. Statuia se afla intre turn si biserica si a fost mutata in curtea spitalului, în dreapta bisericii in momentul in care turnul a fost demolat pentru lărgirea bulevardului. (Monumentul Mihai Viteazul si la câteva luni Coloana cu Vultur (Chibritul lui Pache) au fost ridicate in 1874)

Turnul Colței a fost demolat în august 1888, din cauză că structura sa era deja foarte șubredă și exista riscul prăbușirii totale în orice moment. Mai mult, poziția lui în fața Mănăstirii Colțea împiedica lărgirea uliței Colței (actual bulevard I. C. Brătianu).

Demolarea turnului s-a făcut la cererea Eforiei Spitalelor Civile, proprietara complexului de clădiri de la Colțea, cu aprobarea primarului Bucureștiului Emilian Pake-Protopopescu, în pofida unor ample proteste ale bucureștenilor. Academicianul Gheorghe Sion arătând că importanța istorică și artistică a turnului era "nulă",

Au existat nenumărate proteste dar decizia a fost finala.

"Opinia publica însă pare-se ca se alarmase si voia sa împiedice executarea dorinței Eforiei. Primarul însuși, "fata de zvonul ca nu ar respecta monumentele istorice, ezita de a lua vreo deciziune". Iar pentru a-si descărca răspunderea, numește o comisiune de cinci experți, cari sa dea "cuvântul hotărâtor". Straniu mi se pare ca  in dosarul chestiei nu se găsește decât una din aceste păreri si tocmai cea cu totul nefavorabila turnului. Actul ne interesează astăzi ca un document foarte caracteristic al mentalității acelei epoci. Cu atât mai mult ca e opera academicianului Gheorghe Sion."(Cum au fost Bucureștii odinioară, Cu chipuri și icoane - Caselli, Domenico)

După dărâmarea Turnului Colței, necesitatea de a avea un nou punct de observație a dus la ridicarea unui alt turn, după planurile arhitectului-șef al Bucureștiului, George Mandrea. Cu 42 de metri înălțime, Foișorul de Foc a fost folosit, până în 1935, ca turn de observație pentru apărarea împotriva incendiilor.

Prima ediție a Lunii Bucureștilor, din 1935, a fost găzduită de Parcul Carol I. Una dintre secțiile expoziției era constituită din Cartierul Vechi, proiectat de arhitectul Octav Doicescu, unde s-au reconstruit la scara 1/1 o serie de clădiri istorice, printre care și Turnul Colței(Fig. 000)

In 1970, au fost făcute săpături arheologice care au scos la iveala temelia Turnului Colței. Fundațiile Turnului se afla încă sub carosabilul actualului bulevard Brătianu, în fața Palatului Șuțu pe sensul de mers spre sud, Piața Unirii. Inițial contururile fundațiilor Turnului Colței au fost marcate cu piatră albă, dar au fost acoperite cu asfalt în timp , odată cu lucrările de reasfaltare a bulevardului. (Fig. 000-000-000)

 

Turnul Colței, Subiect de povesti si anecdote.

Turnul Colței care a rezistat 173 de ani in București a intrat in cultura si istoria populara bucureșteana fiind menționat in cele mai imposibile situații; in glumele târgoveților, opere literale, piese de teatru fiind subiect de povesti si anecdote.

*** Nicolae Filimon, în Ciocoii vechi și noi (capitolul Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea), introduce urarea:
    "— Bravo, nene Păturică! Să trăiești cât turnul Colții!"
*** Expresia "înalt cât Turnul Colții"
*** -Ce zestre are Marghiolita lui jupan Costache?
                - Clopotul Colței.
*** -Ei bine! eu te împrumut dar tu ce-mi dai ca amanet?
                - Clopotul Colței.
*** -Ce ti-a lăsat unchiul tău, după moartea lui?
                - Clopotul Colței.
*** -Ce-mi dai tu, daca ti-oi isprăvi afacerea?
                - Clopotul Colței.
*** Palatul lui Voda-Suțu construit in timpul celei de-a doua domnie, se afla la câțiva metri de turn. In timpul balurilor si serbărilor care se țineau la palat multe lume se suia in turn pentru a urmări petrecerile si comentau cu vulgaritate.

Gara centrală din Geneva. Fresca cu Turnul Colței.

 

Gara centrală din Geneva (Gara Cornavin)(https://goo.gl/maps/MgoHAwL6dbA3s7UC9)(Google) are în holul său central o frescă de mari dimensiuni, ce prezintă o hartă a principalelor destinații unde ajungeau Căile Ferate ale Elveției. Printre orașele Europei de Est există și Bucureștiul, identificat prin unul din simbolurile sale din perioada secolului al XIX-lea, și anume Turnul Colței.

 

 

 

 

 

~~~~~... ...~~~~~

Links:

Wikipedia

Povestea Turnului Coltei

Idei urbane

Cutremure in Bucuresti

Art Historia

 

Bibliografie:
Boabe de grâu  revistă de cultură, 3, nr. 09, septembrie 1932
Bucureşti Ghid oficial cu 20 hărţi pentru orientare
Bucureştii Vechi  Buletinul Societăţii Istorico-Arheologice Bucureştii-Vechi . Anii I–V, 1930-1934
Bucureştii vechi schiţă istorică şi urbanistică - Moisil, Constantin C.
Bucureştii Vechiului Regat  Cu numeroase reproduceri fotografice - Costescu, George 1944
Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. Serie nouă. Volumul 4  (1841-1846)
Cum au fost Bucureştii odinioară, Cu chipuri şi icoane - Domenico Caselli
Eforia spitalelor civile din Bucuresci - Al. G. Galesescu 1900
Istoria Bucureştilor Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre - Constantin C. Giurescu
Istoria fondării oraşului Bucureşti - Dimitrie Papazoglu
Urbanism si cultura nationala  - F.T. 1930, P.24 "Cutremure"

 ~~~~~... ...~~~~~

 

Fig. 001 - Sec. XVIII. Turnul Colței, după desenul din Manuscrisul D-nei Tărtășescu.

Fig. 002 - Sec. XVIII. După un desen făcut de slugerul Nicolae Otetelișanu. Reprodus in publicația  "Muzeul National" din 1837. Colecția Prof. N. Ionescu.

Fig. 003 - Sec. XVIII. Gravura, autor necunoscut. Turnul Colței Litografie publicata de Dimitrie Papazoglu in Istoria fondării orașului București.

 

Fig. 004 - Sec. XVIII. Gravura, autor necunoscut. Turnul Colței in fundal pe stanga.

Fig. 004a - Reconstituirea făcută de Radu Oltean, bazată pe desenul slugerului N. Otetelișanu si si desenul din Manuscrisul D-nei Tărtăsescu, de la sf. sec. al 18-lea. Reprodusă în lucrarea "Bucureștii la 1847-1854"

Fig. 005 - 1842 Gravura in lemn 9x13 cm după desenul după natura de M. Doussault.. apărută in L'Ilustration. Colecția Dl. A.C. Corbea

Fig. 006

Fig. 007 - 1845 Hanul, spitalul si Turnul Coltei la 1845

 

Fig. 008 - Acuarela cu Hanul Coltei pe la 1847. Autor Necunoscut

Fig. 009 - Turnul si strada Colței, pe la mijlocul sec. XIX. Convoi cu soldați ruși spre Spitalul Sf. Gheorghe. Gravura in lemn, 15X20 cm, după desenul de Ch. Doussault; publicata in "L'Ilustration" la 1853. La tour et la rue de "Coltzea" au milieu du XIX-e siecle. Gravure sur bois d'apres Ch.Doussault. Apărută si in 1882 Minerva Publishing House - Colței str in XIX Century (Colecția Academiei Romane)

Fig. 010 - 1856 Ludwig Angerer, Turnul Coltei înainte de supraînaltare.

Fig. 011 - 1856 Ludwig Angerer. Fotografie luata de pe acoperișul Teatrului National. Turnul si Biserica Colței pe fundal stânga.

Fig. 012 - Turnul Colței la mijlocul secolului al XIX-lea, autor necunoscut

 

Fig. 012a - Turnul Coltei, gravura, sec. XIX

Fig. 013 - 1860 – Mănăstirea si spitalul, vedere din Turnul Colţei

Fig. 014 - 1864 Vedere din Turnul Coltei spre sud. Biserica şi Turnul Bărăţia. Foto: Carol Popp de Szathmari.

 

Fig. 015 - 1864 Vedere din Turnul Coltei spre nord/nord-est. Universitatea. Foto: Carol Popp de Szathmari.

Fig. 016 - 1864 Vedere din Turnul Coltei spre sud/sud-est. Vedere spre zona Târgul Cucului. Foto: Carol Popp de Szathmari. 

Fig. 016 - 1867 Carol Popp de Szathmari - Biserica Colţa 1867

Fig. 017 - 1867 Carol Popp de Szathmari - Turnul Colţa

 

Fig. 018 - 1867 Carol Popp de Szathmari - Turnul Colţasi Palatul Sutu

 

Fig. 019 - 1867 Carol Popp de Szathmari - Turnul si Biserica Colţa

Fig. 020 - 1867 Carol Popp de Szathmari - Turnul si Biserica Colţa. Colorizare.

Fig. 020a - 1867 Carol Popp de Szathmari - Turnul si Biserica Colţa. Colorizare.

Fig. 021 - 1868, Vederea Bucurestilor din Turnul Coltei.. Acuarela Carol Popp de Szathmari. Pictata dupa o fotografie a lui Carol Popp de Szathmari din 1864. Foarte asemanatoare cu aquarela lui Preziosi (Fig. 022 - 1869) Se observa insa diferente.
(descriere preluata din Vechi vederi bucurestene - Victor Bratulescu, 1935)
Primul plan: in stanga biserica Sf. Gheorghe-Nou, in mijloc Baratia, in dreapta biserica Sf. Durnitru din dosul Postei
In planul al II-lea: in dreapta Mitropolia. La mijloc biserica Sf. Spiridon-Nou. In stanga Sf. Gheorghe-Vechiu.
In zare Radu-Voda si biserica Vacaresti.

Fig. 022 - 1869, Vederea Bucurestilor din Turnul Coltei.. Acuarela  Preziozi. Pictata dupa o fotografie a lui Carol Popp de Szathmari din 1864.  (descriere preluata din Vechi vederi bucurestene - Victor Bratulescu, 1935) Primul plan: in stanga biserica Sf. Gheorghe-Nou, in mijloc Baratia, in dreapta biserica Sf. Durnitru din dosul Postei Inplanul al II-lea: in dreapta Mitropolia. La mijloc biserica Sf. Spiridon-Nou. In stanga Sf. Gheorghe-Vechiu. Inzare Radu-Voda si biserica Vacaresti (Acuarela de Preziosi, 1869.)

Fig. 023 - 1870

 

Fig. 024 - 1870 Intrarea de sub turn, statuia Spatarului Cantacuzino si intrarea in Biserica

 

Fig. 025 - 1870 Strada Coltei

Fig. 026 - 1872 Universitatea vazuta din Turnul Coltei, surprinzând si un colt din Palatul Sutu

Fig. 027 - 1874 Foto: Andreas Daniel Reiser (1840–1898) Turnul Colţei.

Fig. 028 - 1878 Biserica Coltei.

 

Fig. 029 - 1880 Turnul Coltei

Fig. 030 - 1880 Turnul Coltei

Fig. 030a - 1880 Turnul Coltei

 

Fig. 031 - 1880 Turnul Coltei, colorizare.

Fig. 032 - 1880-81 Turnul Coltei, foto: E. Pesky.

 

Fig. 033 - 1881 Str. Coltei privind spre nord din Turnul Coltei. Colorizare

 

Fig. 034 - 1881 Str. Coltei privind spre nord din Turnul Coltei.

Fig. 035 - 1881 Carol Popp de Szathmari - Băuturile gazoase. Pe fundal se vede statuia Mihai Viteazul si Turnul Coltei

 

Fig. 036 - 1881 Str. Coltei privind spre nord din Turnul Coltei. Pe dreapta se vede vechia primarie.

Fig. 037 - 1884 Foto: Eduard Pesky - Vedere din Turnul Coltei. Uliţa Colţei spre sud cu Bisericile Sf. Gheorghe Nou si Vechi si Turnul Baratiei.

 

Fig. 038 - 1887 Foto: Edward Pesky. Vedere generală spre est, din Turnul Colţei. Se vede o parte din Palatul Sutu(dreapta, jos)

Fig. 039 - 1887 Turnul Colţei, cu un an inaintea demolarii.

Fig. 040 - 1887 Turnul Colţei.

 

Fig. 041 - 1888 Turnul Colţei, inainte de daramare.
Gravura 14x21 cm (Gravure sur culore), autor necunoscut.

 

Fig. 042 - 1899 Carte postala; Salutări din Bucuresci, Turnul Colţei

Fig. 043 - 1899 Carte postala; Turnul Colţei

 

Fig. 044 - 1899 Carte postala; Turnul Colţei

 

Fig. 045 - 1899 Carte postala; Salutări din Bucuresci, Turnul Colţei

Fig. 046 - 1933 Un articol despre Turnul Coltei aparut in Ilustraţiunea română, 05, nr. 45, 1 noiembrie 1933

Fig. 047 - 1935 Turnul Coltei replica, in constructie, de la Luna Bucureștilor din Parcul Carol I

Fig. 048 - 1935 Turnul Coltei replica, in constructie, de la Luna Bucureștilor din Parcul Carol I
(Realitatea ilustrată (sau Lucrurile aşa cum le vedem cu ochii), 09, nr. 431, 24 aprilie 1935)

 

Fig. 049 - 1935 Turnul Coltei replica, in constructie, de la Luna Bucureștilor din Parcul Carol I

Fig. 050 - 1935 Turnul Coltei replica, de la Luna Bucureștilor din Parcul Carol I

Fig. 051 - 1937 Reproducere a Turnului Coltei aparuta in albumul "Bucuresti Pitoresc". Autor A. Poltevin Scheletti

Fig. 052 - 1970 Fundatia turnului, descoperita la sapaturile din 1970.

Fig. 053 - 1970 Fundatia turnului, descoperita la sapaturile din 1970 pe Bd. 1848.

 

Fig. 054 - 1971 Bd. 1848  Locul marcat pe caldaram, unde s-a aflat Turnul Coltei.

Fig. 055 - 1971 Marcajul care evidentiaza amprenta la sol a Turnului Coltei

Fig. 056 - 1972 Marcaj cu locul unde se aflaTurnul Coltei inainte de demolare. Bd. 1848.

Fig. 057 - 1999 Inscriptia care se afla pe frontispiciul Turnului Coltei.

Fig. 058 - 2013 Unul din capetele de leu, ramasite ale Turnului Coltei aflate in curtea Bisericii Stavropoleos

Fig. 059 - 2022 Unul din capetele de leu, ramasite ale Turnului Coltei aflate in curtea Bisericii Stavropoleos

Fig. 060 - 2022 Unul din capetele de leu, ramasite ale Turnului Coltei aflate in curtea Bisericii Stavropoleos

Fig. 061 - 2022 Gara Cornavin, Geneva, Elvetia

Fig. 062 - 2022 Fresca reprezentand Turnul Coltei, aflata in incinta Garii Cornavin, Geneva, Elvetia.

Unde era turnul Colţei?

Cateva fotografii interesante aflate pe pagina ideiurbane.ro. Va rog vizitati.

 

Map. 000 - Planul Orașului București întocmit la 1770 de către un cartograf necunoscut, rus. 

In imagine este vizibil Turnul Colței.  Este cel mai vechi document care ne arata turnul înainte de cutremurul din 1802.

Map. 001 - 1846, Planul Rudolf Artur Borroczyn. Biserica si Turnul Colței.

Map. 002 - 1852, Planul Rudolf Artur Borroczyn Biserica si Turnul Colței.

Map. 003 - 1856,  Plan der Stadt Bukurest Biserica si Turnul Colței.

Map. 004 - 2012

Map. 005 - 2023, Turnul Colței. Localizarea moderna.

Multumim pentru vizita!

...::.© CD1Inc !.com ®2017.::...