Primul Tramvai Electric din Bucuresti

Prima linie de Tramvai Electric din Bucuresti si-a inceput existenta pe 9 decembrie 1894, aviind initial capul de linie la Piata Iancului.
  În 1894, 9 decembrie, tramvaiul începe să circule pe traseul Marele Bulevard, astăzi bulevardele Mihail Kogălniceanu, Carol I şi Pache Protopopescu. În Cronologia Bucureştilor de Gheorghe Parusi se precizează faptul că „este pus în funcţiune primul tramvai electric, cu numărul 14 pe linia Cotroceni-Obor (la Târgul Moşilor). Era alimentat de centrala electrică de la Grozăveşti, pusă în funcţiune în 1889. Pornea din faţa acesteia, străbătea bulevardul deschis de Pache Protopopescu în 1888 (Kogălniceanu–Elisabeta–Carol–Pache) şi întorcea la început în faţa actualei Şcoli a Iancului, apoi la Biserica Iancu Vechi (Agricultori–Mătăsari), după aceea dincolo de Piaţa Iancului, în faţa ţesătoriei de azi (pe strada Sătucu, actuala At. Ionescu). Parcul de tramvaie avea 8 vagoane-motor şi 8 remorci.” Primarul Filipescu și-a continuat proiectul și a înființat noi linii de tramvai în Capitală. Mai mult, s-a asigurat că orașul va fi iluminat cu gaz și electricitate. Totuși, a fost contestat de presa de atunci din cauza prețului practicat pentru un metru cub de gaz. Dacă la Berlin acesta costa 20 de centime, la București pentru fiecare metru cub de gaz erau percepute 28 de centime.

 Realizarea cea mai mare rămâne însă introducerea tramvaiului electric.

Funeraliile cantaretei Maria Tanase - 1963

Funeraliile cantaretei de muzica populara, Maria Tanase.
Fotografi din arhiva Agerpres
Autor : LAZAR SCHINDERMAN
Realizat : 1963-06-22

Maria Tanase (n. 25 septembrie 1913, Bucuresti - d. 22 iunie 1963, Bucuresti) a fost o interpreta româna de muzica populara, usoara, lautareasca, romante si teatru de revista. A fost supranumita Pasarea maiastra de catre Nicolae Iorga în anul 1938.
În primavara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului, afla ca este bolnava de cancer la plamâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Braia sa o înlocuiasca. Pe 2 mai ajunge acasa, în Bucuresti.
Se stinge din viata la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10.

---===///\\\===---

Pe patul de moarte, Maria Tănase i-a scris sotului ei de 13 ani urmatoarea scrisoare:  „Îţi scriu acum, tătuţă, scrisoarea cea mai adevărată pe care am crezut vreodată că am s-o pot scrie. Te rog să mă ierţi de tot, dacă poţi, de tot ce ţi-am putut pricinui. Caută-mă, caută mângâierile mele. Ele n-au murit şi niciodată să nu le socoteşti moarte. Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată. Caută-mi sufletul. Căci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodată. Prinde-mi din aer vorbele, căci nimeni nu le va recunoaşte. Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare. Te voi aştepta, tătuţă, oricât ţi-o place ţie să trăieşti. Voi găsi atâtea flori pe-acolo că nu ştiu dacă-mi va ajunge timpul, până vei veni, să ţi le cos, să fie cum am visat să-ţi fie viaţa. Eu am să plec, şi-ţi mulţumesc pentru viaţa noastră Iar vouă, cele 49 de frunze verzi din primavară şi galbene în toamnă pe care mi-am plimbat anii, vă las câte o lacrimă de emoţie : Adio, frunză verde, frunză galbenă, tu mă saltă, tu mă leagană…”.

Funeraliile cantaretei de muzica populara, Maria Tanase.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Chișinău 1940

Fotografii unice ale Chișinăului, făcute cu un an înainte de război și bombardamente.

 
Aceste fotografii au fost publicate în revista Life. Margaret Burke-White a fost prima femeie-jurnalistă militară și prima femeie care i sa permis să lucreze în față. Margaret Burke-White este un nume mare cu un anumit sens în lumea fotografiei. A murit la vârsta de 67 de ani, mult timp bolnav de boala Parkinson . Printre lucrările sale se numără mai multe fotografii pe care le-a făcut în 1940 la Chișinău .

-----=== //\\===-----

Februarie 1940. Magazinele evreiești despre Alexandru cel Bun ( Lenin , Ștefan cel Mare) între armeni și bulgari. Foto: Margaret Burke-White

Hotelul Londra din Chișinău, "cel mai bun hotel din oraș". Elita de afaceri a Europei a venit în acest hotel în februarie 1940 Foto: Margaret Burke-White

Arcul de Triumf din Chișinău în februarie 1940.
Foto: Margaret Burke-White

Facultatea de Agronomie 
Foto: Margaret Burke-White

Călugăr în fața icoanei Fecioarei cu copilul din catedrala din Chișinău 
Foto: Margaret Burke-White

Monument al lui Carol al XII-lea 
Foto: Margaret Burke-White

Și această fotografie este de asemenea din aceeași serie de lucrări; acesta este un monument al lui Carol al XII-lea. Și încă mai rămâne in picioare in zilele noastre. Este adevărat, nu chiar în Chișinău , ci în Bendery , unde Karl al XII-lea a trăit pentru un timp.

Coloana cu Vultur 1874-1977

O data cu inscaunarea Regalitatii in Romania, a aparut o invigorare artistica, reflectata si in sculptura. Pina spre sfirsitul secolului deja incepusera sa apara statui si monumente de care ne bucuram si in ziua de astazi (doar unele).
Coloana cu Vultur, a fost al treilea monument Bucurestean major inaugurat in 1874 la cateva luni dupa Mihai Viteazul, realizata tot de Karl Storck ( el a realizat statuia spatarului Mihail Cantacuzino din fata Spitalului Coltea in 1869 si dezvelit-o in 1870)
Coloana cu Vultur, a fost amplasata initial in Gradina Episcopiei (devenita mai tarziu Gradina Ateneului). Monumentul reprezenta un vultur cu aripile desfacute purtand un glob terestru pe spate si o coroana deasupra. In 1890, "chibritul lui Pache" (cum a fost numit popular: Pache Protopopescu a fost primarul care a comisionat monumentul)( Multumesc lui Sorin Mircea Vasilescu  pentru a imi aduce aminte) monumentul a fost mutat in actuala Piata Rosetti, unde a ramas pana in 1903, dupa care a fost mutat din nou in Piata Principesa Maria (azi Regina Maria), unde a stat pana in 1977, cand a fost distrus de cutremur.
(In umila mea opinie monumentul a fost "cutremutat". de autoritati. A fost unul din ultimele simboluri etalate in public ale Regalitatii Romane; Vulturul, coroana.....)

Cu multumiri

Hoppie Pittis "Monumentul a fost acolo, in centrul Rondului Cosbuc (in fatas Cinema Modern, intre strazile Gramont si C Bozianu) pana cand Cutremurul din 1977 l-a dat jos. A ramas baza, un bloc masiv , cub cu latura de cca 1 m, de marmura. Acesta a stat acolo pana cand Basescu a refacut linia de tramvai (ca Primar general) si a decis sa sparga Rondul si sa indrepte linia de tramvai. Sub monument era un fel de camera din barne de stejar. Au stricat-o cu buldozerele. Mult mai jos este canalizarea magistrala ( la cam 6m sub Bd Cosbuc) Am copilarit in Cartierul Demolat, stiu bine zona...
PPS. In anii 70, acvila nu avea acea coroana pe cap, Sunt 90 % sigur, as vrea sa imi confirme cineva daca isi mai amintreste sau dc exista poze din anii 70 cu acvila de la Rond."

Carte postala circulata in 1901 Atheneu - Coloana cu vultur

Aceasta carte postala arata starea de publicare a cartilor postale ale vremii. Coloana cu vultur a fost mutata de la Ateneu in Piata Rosetti in 1890. Cartile postale sint inca reproduse dupa 11 ani. Aceasta practica a fost proliferata pina tirziu. In anii '60 au fost publicate vederi cu "Muzeul Simu" Desi demolat in 1964 vederile au fost retiparite pina la finele anilor '60.

1901 Piata C.A. ROSETTI,

1901-2016 Piata C.A. ROSETTI,

Piata Regina Maria. (Piata Cosbuc)

1924 Piata Regina Maria

1889

Din Presa Vremii - Realitatea ilustrata 22-Nov-1927

 Un dar pretios: „Muzeul Simu“ a fost donat Statului

„Inspirat si cârmuit de ideia Frumosului, principiu salutar, etern,— m'am hotarât si devotat cu totul la fondarea Templului din strada Mercur, colectionând si îmbogatindn-1, ani dearândul, cu opere de arta, in masura mijloacelor de care am putnt dispune.
Considerând ziua de azi ca una din cele mai fericite ale vietii mele, declar în mod solemn, ca atât terenul ce am cumparat în anul 1904,cât si cladirea „Muzeului Simn“ ce -am construit pe el, precum si toate operele de arta aflate în el — a caror evaluare fata de preturile actuale extraordinare ma abtin a o face — declar ca le închin, cu dragoste, României-Mari, si le fac danie de veci Natiunei, prin Ministerul Artelor si Cultelor".
Si daca la început am scris pe frontispiciul mnzeului „Nu numai pentru noi dar si pentru al|ii“ azi sunt cel mai fericit a zice: „Nimic pentru noi totul pentru Tara".
Aceste cuvinte rostite de d. Anastase Simu, donatorul Muzeului, lamuresc mai bine decât orice, frumusetea gestului pe care dânsul, împreuna cu sotia sa Elena Simu l-au facut.
La cuvântarea d-lui Simu, a raspuns Ion I. C. Brartianu — a fost ultima manifestare publica a defunctului barbat de Stat — oferind donatorului insignele maréi cruci a Ordinului Coroana României, cu care a fost distins de înalta Regenta.
La solemnitatea predarei au mai vorbit d. Tzigara S.amurcasi, directorul Muzeului National, Jalea presedintele sindicatului artistilor plastici, Oscar Czizec, din partea criticilor de arta plastica si cu totii au adus omagii donatorului.
In Parlament d. Alexandru Lapedatu a cerut Camerei — ca reprezentanta a natiunei sa exprime recunostinta d-lui Simu pentru generoasa donatie.
La propunerea d-lui N. N. Saveanu, presedintele Camerei, o delegatie a adunarii, a prejentat d-lui Simu, sentimentele de gratitudine ale Camerei, pentru donatia facuta.
Ion I. C. Bratianu a felicitat pe d. Simu, spunându-i:
„Ne-a legat in vremuri o prieteniei în mijlocul unei vijelioase stepe Ia Tecuci. îmi amintesc si acum noaptea grea când ne-am cunoscut într’o lupta politica. Atunci am constatat ca ai suflet capabil sa creezi ceva bun in tara.
De atnnci si-a schimbat directiva si în loc sa-l gasesc adversar pe tarâmul politic l-am gasit lucrând la ridicarea neamului sau.
Posteritatea te va privi, ca n’ai lucrat numai pentru frumos, dar pentru cultura: pentru frumos, bine si adevar."

CLISEUL NOSTRU REPREZINTA: MUZEUL SIMU, EXTERIOR SI INTERIOR; DONATORII ANASTASE SI ELENA SIMU SI SOLEMNITATEA PREDAREI.

Muzeul Țăranului Român - Origini

București, Șoseaua Kiseleff nr.3

Muzeul Național al Țăranului Român este un Muzeu de Arte și Tradiții Populare.
Pagina de fata se refera la perioada in care cladirea a fost construită si amenajata in forma originala între 1912-1941, după planurile arhitectului N. Ghica-Budești.

Initial la infintare la 1 octombrie 1906 a fost numit "Muzeului de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială"

Din 1912 s-a numit "Muzeul de Etnografie și Artă Națională"
Dupa 1953 s-a numit Muzeul Lenin-Stalin, dupa aceea Muzeul Partidului.
Mai tirziu s-a numit Muzeul de Artă Populară al Republicii. În 1978, muzeul s-a unit cu Muzeul Satului sub denumirea de Muzeul Satului și de Artă Populară.
In prezent dupa 5 februarie 1990 a fost redenumit în Muzeul Țăranului Român.

Construita in stilului neoromânesc inspirat din tradiția brâncovenească,cladirea este dispusă în forma incintelor de tip monastic, si a fost finalizată în anul 1941.
Zidăria aparentă din cărămidă roșie, arcadele și elementele traforate, foișorul amintind de clopotnițele vechilor mănăstiri, conferă clădirii somptuozitatea unui adevărat palat al artei.

Muzeul deține colecții de ceramică, port popular, țesături pentru interior, lemn, mobile, feronerie, scoarțe. În curtea muzeului dinspre bulevardul Ion Mihalache a fost montată o biserică din lemn, monument istoric din secolul al XVIII-lea.

Director fondator al muzeului intre 1906-1948, a fost Alexandru Tzigara-Samurcas, care a publicat "Muzeografie românească" in care descrie inceputurile tumultoase ale Muzeului.

Urmatoarele fotografii sint doar un document despre inceputurile furtunoase ale Muzeului.
Pentru a va forma o parere despre adevarata valoare Va rog vizitati-l, merita osteneala.

Director fondator al muzeului intre 1906-1948, Alexandru Tzigara-Samurcas

© CD1Inc!.com ® 2017