București, Șoseaua Kiseleff nr.3
Muzeul Național al Țăranului Român este un Muzeu de Arte și Tradiții Populare.
Pagina de fata se refera la perioada in care cladirea a fost construită si amenajata in forma originala între 1912-1941, după planurile arhitectului N. Ghica-Budești.
Initial la infintare la 1 octombrie 1906 a fost numit "Muzeului de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială"
Din 1912 s-a numit "Muzeul de Etnografie și Artă Națională"
Dupa 1953 s-a numit Muzeul Lenin-Stalin, dupa aceea Muzeul Partidului.
Mai tirziu s-a numit Muzeul de Artă Populară al Republicii. În 1978, muzeul s-a unit cu Muzeul Satului sub denumirea de Muzeul Satului și de Artă Populară.
In prezent dupa 5 februarie 1990 a fost redenumit în Muzeul Țăranului Român.
Construita in stilului neoromânesc inspirat din tradiția brâncovenească,cladirea este dispusă în forma incintelor de tip monastic, si a fost finalizată în anul 1941.
Zidăria aparentă din cărămidă roșie, arcadele și elementele traforate, foișorul amintind de clopotnițele vechilor mănăstiri, conferă clădirii somptuozitatea unui adevărat palat al artei.
Muzeul deține colecții de ceramică, port popular, țesături pentru interior, lemn, mobile, feronerie, scoarțe. În curtea muzeului dinspre bulevardul Ion Mihalache a fost montată o biserică din lemn, monument istoric din secolul al XVIII-lea.
Director fondator al muzeului intre 1906-1948, a fost Alexandru Tzigara-Samurcas, care a publicat "Muzeografie românească" in care descrie inceputurile tumultoase ale Muzeului.
Urmatoarele fotografii sint doar un document despre inceputurile furtunoase ale Muzeului.
Pentru a va forma o parere despre adevarata valoare Va rog vizitati-l, merita osteneala.
Director fondator al muzeului intre 1906-1948, Alexandru Tzigara-Samurcas |
© CD1Inc!.com
® 2017
|
No comments:
Post a Comment