Once Upon A Time in Bucharest: Biserica și strada Sf. Ionică

Subiect:	Strada si biserica Sf. Ionică	Autor:	Cornel Dusescu
Perioada:	1646-1934	Foto:	Diverse
Adresa:	Sectorul 1, Bucuresti	Contributii:	.

░ ░ Biserici Disparute - Biserica Sf. Ionica ░ ░

Strada Sf. Ionică începea din strada Brezoianu si mergând in direcția nord-est se intersecta pe dreapta cu Ulița (mai târziu Strada)Teatrului, devenita Str. Matei Millo. In continuare se intersecta pe stânga cu Str. Zorilor devenita mai târziu Str. Aristide Demetriad(e). Următoarea intersecție era cu Str. Știrbei Voievod, devenita Câmpineanu, 13 Decembrie, si din nou Ion Câmpineanu. Strada se sfârșea la Calea Victoriei intre Palatul Regal si Hanul Kretzulescu, aproximativ unde începe strada Valter Mărăcineanu in zilele noastre.

Pe la jumătatea secolului al XVII-lea o "colonie" de romani moldoveni ia ființa in București. Data exacta nu este cunoscuta dar exista mențiuni in diferite documente ale vremii (3 martie 1646, 23 mai si 18 iunie 1650). In același timp, Mihai Cantacuzino, in operele sale, amintește printe alte biserici bucureștene de o biserica de lemn numita Moldoveni, aceiași biserica care purta si numele de Sf. Ionica (sau Sf. Ion cel Mic) (sau Sf. Ioan Moldoveni) (1768). A purtat acest nume fie din cauza ca acești moldoveni veneau aici la slujba, sau poate pentru ca au construit-o. Alte ipoteze menționează o icoana care "făcea minuni" adus din Moldova si de aici numele.

1856 - Foto Ludwig Angerer,
De pe Teatrul Mare spre strada Campineanu(stanga).
1.Biserica Sf. Ionica,
2. Biserica Stejarul,
3. Intrarea(in constructie) spre viitorul Pasaj Roman.

Pe la 1795 biserica a fost reconstruita din piatra, totul pe cheltuiala unui anume Dumitrache Dărăscu, mare medelnicer, si a soției sale Safta.

Cu aceasta ocazie Nicolae Dărăscu a donat fratelui lui, Dumitrache un potir de argint, potir care s-a aflat in biserica pana la demolare. Acest potir a fost mutat la Biserica Amzei.

Fragment din "Istoricul a 40 de biserici din România. Volumul 4"

„Sfânta biserica Amza (numita așa după numele executorului zidirii ei), e întemeiată de Nicolae Dărăscu, frate cu Dimitrie Dărăscu, care a zidit biserica sf. Ioan (Moldoveni) si a cărui avere a moștenit-o. Nicolae Dărăscu pe când proiecta a întemeia si el o biserica in București, pe locul său, ca si fratele său, încetează din viată. A lăsat însă testament amicului sau, boierul Amza, sa execute planul sau dorit. Si pentru întreținerea ei si a bisericii sf. Ioan (Moldoveni), ii lasă moșia Crețu Vizurești”.

Nu există documente de referință, dar se știe ca biserica a fost afectata de cutremurul din 1838 si restaurata ulterior. (Probabil pana in 1854). Noua biserica purta o asemănare izbitoare cu bisericile catolico-ortodoxe din Banatul habsburgic, probabil arhitectul fiind din acea zona.

Ludwig Angerer surprinde biserica într-o fotografie la câțiva ani de la restaurare(1856).

Planul Friedrich Jung 1856. 1.Biserica Sf. Ionic

Biserica a mai fost reparata în 1875 si 1893.

Zona din jurul bisericii a devenit in timp cunoscuta drept Mahalaua Sf. Ionica Moldoveni. Era una dintre zonele de mare densitate de populație in București. Se pare ca, inițial Mahalaua Moldoveni avea 12 case, dar nu exista documente oficiale care sa ateste acest fapt.

Studiind Planul Rudolf Artur Borroczyn din 1846/52 si Planul Friedrich Jung 1856 putem vedea ca strada Sf. Ionica nu ajungea la acea vreme pana in Modul Mogosoi(Calea Victoriei). Intre Hanul Kretzulescu si Palatul Regal se afla Piața Kretzulescu strada infundandu-se in dreptul pieței.

Pe la 1866-67, Piața Kretzulescu este desființata, o parte a terenului fiind transformata in gradina Palatului Regal, si o parte in Str. Sf. Ionica care acum ajungea pana in Modul Mogosoi(Calea Victoriei). Se spune ca, contemporanii se bucurau de „vederea frumoasa ce se va avea în vale, până la Cișmigiu”.

Dar strada si-a schimbat înfățișarea o data cu ridicarea unei case mari, proprietate a fraților Olbrich.

Frații Olbrich care aveau o afacere cu mobila in fostul cot al străzii Sf. Ionica la nr.17, chiar lângă palatul lui Voda Știrbey, au deschis aici o expoziție de mobila "styl", cu mobila adusa din străinătate sau/si lucrata in tara.

„Boierimea si burghezia noastră s-au pus la curent cu vremea si si-au refăcut interiorurile. Tapițerii au început a se instala la noi. Menționez dintre ei pe cel mai important dintre ei, care a avut atelierul si magazinul in clădirea de Palatul Regal, cunoscuți sub numele de Casa Olbrich(sau Frații Olbrich), casa care este astăzi dărâmata. El era tapițerul lumii bune si a făcut lucrurile de mobilier si draperii pentru expozițiunile din Paris 1867 si Viena 1873.”

Se pare ca afacerea le-a mers suficient de bine, astfel încât au cumpărat mai multe proprietăți in zona, pe care le închiriau. Printre chiriașii săi s-a numărat si politicianul Tache Ionescu care, proaspăt căsătorit sosește de la Paris, împreuna cu soția pe 29 Noiembrie 1881. Neavând prea mulți bani in buzunar locuiește la Hotel Imperial pentru 10 zile iar in decembrie se muta intr-un apartament modest in spatele Palatului Regal pe strada Sf. Ionica in "casele Olbrich".

Fragment din "Din Bucureștii de ieri, Volumul 1" de George Porta

"Gradina Alcazar sau Guenter se afla in spatele Pasajului Roman, in apropiere de biserica Sf. Ion cel Nou (Sf. Ionica), demolata pentru a se clădi noul ansamblu de construcții moderne, un frumos punct urbanistic al orașului nostru. Cu vreo suta de ani in urma, pe o parte a terenului s-a construit o clădire mare care avea restaurant la parter si etaj, iar in spate o întinsă gradina de vara unde publicul era delectat de cele mai bune orchestre ale timpului. Restaurantul si gradina de vara au intrat după aceea In proprietatea întovărășiților negustori D. Enescu si I. Andreescu care, după mulți ani de funcționare, renovând localul si redeschizând, anunță ca "necruțând nici un sacrificiu pentru a mulțumi clientela noastră, i-am pregătit o plăcută surpriza, angajând orchestra distinsului si cunoscutului artist Cristache Ciolac", care, într-adevăr, era un vestit violonist, a cărui faima trecuse de mult granițele tarii. "Deși nu cunoștea o nota muzicala, a fost totuși un fenomen(ca si Barbu Lautaru altădată) al muzicalității romane". A fost apreciat de personalități de seama dintre care amintim: George Enescu, J. Kubelic, Jaques Thibaud, Paderewski, Sarah Bernhardt, Loubet, președintele Republicii franceze, Tarul Rusiei etc. precum si de nenumărați scriitori romani dintre care: Alexandru Vlahuță, Barbu Delavrancea, Radu Rosettici Octavian Goga".

In aceiași zona se afla in acea perioada si celebra gradina "Union" chiar pe coltul străzilor Câmpineanu cu Sf. Ionica deschisa pe la 1875. In gradina puteai întâlni de multe ori vizitatori străini atrași de spectacolele de varieteu ale trupei condusă de I.D. Ionescu. Acesta și-a început reprezentațiile in iunie 1878. Ansamblul artistic era format din români, francezi, germani, italieni și americani. Orchestra din a cărei componentă făceau parte doi renumiți lăutari, Ion Metz și Iorgu Ochi-Albi, îl avea în frunte pe Ionică Dinicu. Pe scena de la Union puteau fi văzute numere de circ executate de americani, dansuri populare românești, patinatori pe rotile.

Celebrul restaurant Iprdache la 1910

Union Suisse, căci acesta era numele complet al locului, aparținea unei colonii elvețiene.

Grădina Union a fost dărâmată, locul fiindu-i luat de un somptuos hotel, Simplon. Hotelul Simplon se afla pe Str. Campineanu 15. Este foarte posibil ca numele de Simplon sa fie dat in referință cu localitatea Simplon, Valais, sau posibil trecătoarea Simplon din Alpi.

Putin mai târziu, in 1904 pe strada Sf. Ionica la Nr.15, se va deschide celebrul restaurant "Enescu & Andreescu". Cei doi proprietari aveau experiența, si veneau de la, celebrul, la acea vreme "Iordache", unde își făcuseră ucenicia..

Inițial deschis in curtea caselor(Olbrich), "într-o căsuța de paianta cu geamlâc", restaurantul va deveni în curând vestit atât pentru bucătăria sa cât si pentru muzica lui Cristache Ciolac. După câțiva ani, pe la 1905, clientela devenind tot mai numeroasa, în locul magherniței se înalta un local frumos, doua săli mari si un rând de salonașe înconjurând gradina. Acest aranjament, având o sala de restaurant "splendida si somptuoasa" cu un confort fabulos a dus faima restaurantului dincolo de frontierele tarii.

Restaurantul era recunoscut pentru curățenia deosebita a localului si grija fata de client, si in plus își pregătea cu o grije minuțioasa menu-rile si felul in care erau servite. Clienții restaurantului erau incantați de tratamentul pe care îl primeau, iar restaurantul fiind renumit in București, a devenit locul de întâlnire al protipendadei bucureștene. Datorita standardului ridicat, restaurantul si-a putut păstra faima, lucru rar în București, treizeci de ani în sir.

Restaurantul a dispărut datorita demolărilor efectuate in zona in 1934.

Răsfoind prin lucrarea lui Frederic Dame, "Bucarest en 1906" aflam câteva amănunte interesante despre istoria Străzii Sf. Ionica. Se pare ca zona unde se intersecta cu Str. Teatrului(Matei Millo de mai târziu) era rău famata, cu case de toleranta si proxeneți, cu Hanul Zamfirescu care se găsea in apropiere de sediul ziarului "Universul" având cea mai proasta reputație.

Pe 8 mai 1921 se deschide Congresul general al Partidului socialist, in clădirea sediului ziarului „Socialismul" din Str. Academiei. Congresul își continua lucrările într-o sala din Str. Sf. Ionica, unde, în urma unor discuții vii, majoritatea zdrobitoare a delegaților votează pentru înființarea Partidului Comunist din România si pentru afilierea lui la Internaționala a IlI - a , comunista.

Pe la jumătatea anilor 1920 strada Sf. Ionica este una dintre străzile centrale ale orașului care primește un tratament deosebit. Având un trafic mare strada era supusa frecvent reparațiilor. Din acest motiv Primăria Sectorului 4 Verde decide sa folosească mijloacele cele mai moderne pentru repavarea străzii.

Primăria Sectorului 4 Verde 1926-1936: „Pentru cartierele centrale unde circulația mecanica si marile aglomerații au cerut pavaje de etanșeitate, cât mai perfecta, s-a întrebuințat asfaltul pe un strat de beton sau beton armat; așa s-a făcut străzile: B-dul Banu Manta, Str. Stirbey Voda , Brezoianu , Câmpineanu , Sf. Ionica, Str. Elefterescu , Vlădoianu, Sos. Ciulești, Str. Berzei si multe altele. Pentru arterele cu circulația foarte grea s-a întrebuințat pavaj de granit pe o fundație de beton care da un pavaj mai rezistent.”

La începutul anilor 1930 a avut loc reconstrucția noului Palat Regal care a decurs in mai multe etape.

A doua etapa a inclus demolarea unor imobile din jurul Palatului Regal. Au fost demolate printre altele imobile din strada Sf. Ionica colt cu strada Ion Câmpineanu acestea incluzând biserica Sf. Ionică Moldoveni cu casele parohiale, tipografia Carmen Sylva si doua imobile aflate in proprietatea arhiducesei Ileana. A fost demolat si restaurantul Enescu fost "Enescu & Andreescu" care se afla la nr. 15(17) puțin mai sus de biserica, aproape de palatul Regal.

Locul unde Str. Ion Câmpineanu si Sf. Ionica se intersectau si unde întorcea tramvaiul 6 a devenit Piața Sf. Ionica, nume pe care si l-a păstrat cel puțin pana in 1952 numita mai târziu Piața Salii Palatului.

Gheorghe Crutzescu in cartea sa "Podul Mogoşoaei povestea unei străzi" descrie astfel evenimentul:

"Îmi aduc aminte de cea din urma seara a birtului, la 31 octombrie 1934. Pe la 11, rămăsesem numai câțiva vechi clienți. Domnul Andrei, patronul, venise sa ne strângă mâna, Grigoraș Dinicu cânta o ultima romanța, apoi lămpile, una câte una, se stinseră. Pe la miezul nopții pleca si ultimul client, obloanele fura lăsate si vechiul restaurant, de acum pustiu, aștepta sosirea dărâmătorilor."

In 1942 Strada Sf. Ionică, cel puțin intre Calea Victoriei si Ion Câmpineanu a fost complet desființată.

In intersecția cu Str. Ion Câmpineanu, in anii 1930 era capătul tramvaiului 6. In perioada 1948-1952 a început o noua perioada de sistematizare iar o parte din casele ramase in intersecție au fost demolate pentru a crea un rond adecvat pentru capătul de linie al tramvaielor 6 si 10. Rezultatul a fost Piața Sf. Ionica numita mai târziu Piața Salii Palatului. Aceasta „remodelare” a avut probabil loc datorita „Festivalului Tineretului” din 1953. In același timp au fost înfrumusețate mai multe locuri din București printre care se numără: ridicarea blocului Palazzo (Bordenache), Magazinul Delta Dunării/Compescaria si parcul amenajat vis-a-vis, pe locul vechii clădiri „Cartea Românească”.

Putin mai jos puteți găsi câteva decupaje din ziarele vremii descriind lărgirea pieței Sf. Ionica. (Cu mulțumiri D-l Belkine Gabriel)

In 1958-1959 au fost demarate lucrările noii Piețe a Palatului, ceea ce a dus la scurtarea liniei la catedrala Sf. Iosif - Nuferilor. Tramvaiele de la Palat au fost scoase în mai 1959.

Piața a fost desființata o data cu construirea Blocului Turn si a celorlalte blocuri din zona si a Salii Palatului.

Porțiunea străzii dintre Ion Câmpineanu si Brezoianu a rămas intacta pana in zilele noastre si chiar si-a păstrat numele pentru un timp, si după 1948.

In lista Lista Abonaților telefonici 1950-51 găsim trei abonați cu adrese pe aceasta strada.

O data cu construire blocurilor din zona intrarea pe strada Sf. Ionica dinspre Ion Câmpineanu a fost închisa prin construirea unui bloc(Strada Ion Câmpineanu 23) rămânând accesibila doar prin strada Ion Brezoianu.

In vara anului 1951 strada incepe sa poarte numele numele lui (Alexandru) Alecu Constantinescu (n. 10 martie 1872, – d. 28 martie 1949), fost sindicalist, jurnalist și militant pacifist român, unul dintre principalii militanți pt. transformarea mișcării socialiste din România într-una comunistă. Harțile din perioada comunistane arata acest nume.

Incepand cu noiembrie 1990 strada se va numi George Vraca.

Pe locul in care se afla vechea biserica Sf. Ionica (Sf. Ion cel Mic) Moldoveni se afla astăzi blocul cu adresa Strada Ion Câmpineanu 26.

O scurta listă, parțială, a celor care in timp au locuit sau au avut afaceri pe aceasta strada:

Laboratorul de analize medicale Dr. Vayas str. Sf. Ionica 4

Casa de Credit Granița str. Sf. Ionica 5

Casa Saraga Max str. Sf. Ionica 7

Blocul Florentin, proprietatea lui Nicolae Hagianoff, str. Sf. Ionica 7, construit 1938-40.

Serviciului Publicități TX str. Sf. Ionica 8 1935

Asociația Turiștii Romani str. Sf. Ionica 9

Societatea Geamul str. Sf. Ionica 9

Societatea Importul str. Sf. Ionica 9

Societatea Muntele de pietate str. Sf. Ionica 9

"Enescu & Andreescu" Restaurant Clasa I-a str. Sf. Ionica 15 (17)

Biserica Sf. Ionică Sf. Ionica 15

Tache Ionescu, politician, Sf. Ionica 17 1881

Stefan Luchian St, Sf. Ionica 12 1904

Mme Marie Filotti, artista dramatica, Teatrul National , Sf. Ionica 5, 1923-24

Cârciuma Constantinescu Ene, Sf. Ionica 1 1895

Tapițer Bertman Jacq, Sf. Ionica 7 1895

Tipografia «Lupta», Al. Lefteriu, Sf. Ionica 11 1895

Avocatura, Eraclide C., Sf. Ionica 17 1895

Miclescu V.,(procuror), Sf. Ionica 17 1895

Frații Olbrich, Sf. Ionica 17

Planul Rudolf Artur Borroczyn din 1846/52 cu biserica Sf Ionica

Planul Friedrich Jung 1856. 1. Biserica Sf. Ionica 2. Hanul si biserica Kretzulescu 3. Pia?a Kretzulescu 4. PalatulDomnesc 5.Teatrul National

1856 - Foto Ludwig Angerer, De pe Teatrul Mare spre strada Campineanu, pe stanga Parcul Cismigiu si casele Ghica, devenite Teatrul Liric, apoi Opera. 1.Biserica Sf. Ionica, 2. Biserica Brezoianu, 3. Intrarea(in constructie) spre viitorul Pasaj Roman

1856 - Foto Ludwig Angerer, De pe Teatrul Mare spre strada Campineanu(stanga). 1.Biserica Sf. Ionica, 2. Biserica Stejarul, 3. Intrarea(in constructie) spre viitorul Pasaj Roman. Acesta se afla intre Calea Victoriei si strada Ion Campineanu, intrarea fiind pe locul unde se afla magazinul Muzica.

1859 Foto, Moritz Benedict Baer. Vedere din Pasajul Român spre biserica Sf. Ionică(dreapta)

1871 Planul Papasoglu

1895 Harta Bucurestiului

Fotografie aeriana din 1916, via muzeuldefotografie.ro 1.Biserica Sf. Ionica, 2.Casa Olbricht, 3.Restaurant "Enescu", 4.Hotel Simplon, 5.Teatrul National, 6.Biserica si Hanul Kretzulescu, 7.Biserica Brezoianu, 8.Biserica Stejarul, 9.Palatul Regal, 10.Hotel Metropole, 11.Pasajul Roman.

1922 Planul Bucurestiului

Fotografie aeriana cc 1927, 1.Casa Olbricht, 2.Restaurant "Enescu", 3.Biserica si Hanul Kretzulescu, 4.Palatul Regal

1929. Hanul Kretzulescu la intersectia strazii Sf. Ionica(stanga) cu Calea Victoriei (dreapta)

1931 Harta Bucurestiului. Tramvaiul 6 are capat de linie la intersectia Strazilor Ion Campineanu si Sf. Ionica

1932 Intersectia Strazilor Ion Campineanu si Sf. Ionica. Pe colt, Tipografia Carmen Sylva, imediat in spate Hotel Simplon si turla bisericii Sf. Ionica

1934 Gidul Bucurestiului cu centrul orasului

Calea Victoriei in prima jumatate a anilor 1930. In dreapta imaginii se afla intrarea pe strada Sf. Ionica. Cladirea centrala este Hanul Kretzulescu. Pe fundal stanga se vede o parte din cladirea care adapostea Pasajul Roman.