Palatul Societatii Functionarilor Publici

Subiect:	Palatul Societatii Functionarilor Publici		Autor:	Cornel Dusescu
Perioada:	1900-1944		Foto:	Diverse
Localizare:	Piata Victoriei		Contributii:
.

Palatul Societatii Functionarilor Publici se afla in Piata Victoriei intre Calea Victoriei si Str. Buzesti.
Adresa actuala ar fi Calea Victoriei Nr. 155. (fost Calea Victoriei Nr. 177 in 1934) (fost Calea Victoriei Nr. 203 in 1911)
Cladirea a fost construita in stil romanesc, cu ornamentatii de teracota si faianta, cu stresini mari care acopereau frumoase balcoane sustinute pe stilpi de cerdac. A fost ridicata in anul 1900 dupa planurile arhitectului N. C. Mihaescu (1863-1934).
*In aceasta cladire a functionat si Autogara Centrala. Proabil primul sediu…
*Conform Anuarului Bucurestiului Alexandru Vlahuta a locuit in aceasta cladire pe la 1910.
*Capatul de linie Tramvaiul 10 care mergea pina la Cimitirul Belu.
*Spatiu de locuit pentru diversi functionari publiciinclusiv armata.
*Atelier si depozit de biciclete german in 1917.
(Cu multumiri Theodor Stanescu)
“În acest imobil erau locuinte de serviciu pentru înalti functionari publici. Între altii, aici a locuit Alexandru Vlahuta, în perioada când era director în Ministerul Educatiei Publice. În apartament avea o mare colectie de tablouri de Nicolae Grigorescu, primite cadou de la cuscrul sau.
Incendiul imobilului l-am marcat foarte puternic pe Vlahuta, care a vazut ca nu poate face nimic pentru a salva tablourile. Dupa ce acestea au fost scoase din cladirea avariata, Vlahuta le-a donat pinacotecii nationale, unde pot fi vazute si astazi.”

Cladirea a fost grav avariata de bombardamentele din 24-25 august 1944 si nu a mai fost reconstruita.
Ruinele cladirii au fost vizibile pina in 1956-1957 cind Piata Victoriei a fost reamenajata.
Prin demolarea Palatului functionarilor publici avariat in urma bombardamentului aerian din 24-25 august 1944 a rezultat un spatiu verde.
In anii ’80, ambitia lui Ceausescu de a sistematiza intreg orasul a plantat cam pe acelasi loc un bloc mamut care adaposteste, printre altele, Comitetul Olimpic Roman.

1911

1945

...::.© CD1Inc !.com ®2017.::...

Palatul Academiei Comerciale

Subiect:	Piata Palatului		Autor:	Georges Eneas
Perioada:	1913-1914		Foto:
Localizare:	Calea Victoriei 94		Contributii:
.

Piața Palatului Regal pe vremea când în aceasta se construia, nu se demola. Imaginea este probabil de prin anii 1911-1913. Sursa imaginii: www.delcampe.net
În stânga se construiește Palatul Academiei Comerciale, iar în dreapta se extine Fundația Universitară Regală Carol I (arh. Paul Gottereau). Fundaţia Regală a început să fie construită în 1891 (arh. Paul Gottereau), a fost terminată în 1893, în următorii doi ani a fost amenajată și dotată, iar in 14 Martie 1895 a fost inaugurată. Clădirea fiind relativ mică, Regele Carol I cumpără, în mai 1911, casa lui Grigore Păucescu (689 mp) şi primeşte din partea Primăriei un teren de 180 mp, iar între anii 1911-1914, Fundația Regală a fost extinsă (arh. Paul Gottereau), inaugurarea având loc la 9 mai 1914.
În partea stângă a imaginii se vede Hotelul Imperial, flancat la stânga de Str. Imperială, care îl despărțea de Palatul Regal (care nu se vede, fiind în afara cadrului imaginii) și la dreapta de tronsonul vechi al Str. Știrbei Vodă (prelungirea Străzii Franklin de azi), care îl despărțea de Hotelul High Life (fostul Hotel Manu). În continuarea Hotelului Manu, între stâlpul de iluminat și clădirea în construcție, se zărește o părticică din Hotelul Splendid.

...::.© CD1Inc !.com ®2017.::...

Biserica Mânăstirii Sfântul Ioan cel Mare

Subiect:	Biserica Sf. Ioan cel Mare		Autor:	Georges Eneas
Perioada:	1893		Foto:
Localizare:	Calea Victoriei 13		Contributii:
.

Biserica Mânăstirii Sfântul Ioan cel Mare de pe Calea Victoriei în anii dinaintea demolării ei (1893). Fotografie de Fotografie de Franz Ducheck
În anul 1590, lânga vechea albie a Dâmboviţei, marele vistier Andrei Golescu, ridică o bisericǎ cu hramul Sfântul Ioan, biserică care a devenit apoi Mǎnǎstirea Sf. Ioan cel Mare.
După 1600, jupâneasa Cǎtǎlina, fiica lui Andrei Golescu şi soţia lui Preda Buzescu, a înzestrat mǎnǎstirea cu acareturi şi a dǎruit-o cu multe averi. În 1646 pe vremea lui Matei Vodǎ Basarab, mǎnǎstirea fiind închinatǎ mǎnǎstirii Sf. Ilie Proorocul din Grecia și fiind administratǎ de cǎlugǎrii greci, veniturile ei scurg către mânăstirea din Grecia. Prin lipsa veniturilor, Mǎnǎstirea Sf. Ioan cel Mare sărăcește, nu mai este îngrijită, se degradează, ajungând spre 1700 într-o stare jalnică.

Văzând-o în această stare, la 1703, Constantin Vodǎ Brâncoveanu ridică o biserică nouă în locul celei ruinate și repară întreaga mǎnǎstire. Spre 1730, în jurul mǎnǎstirii se construieşte și un han care va purta numele lǎcaşului.
În 1797, Ienǎchiţǎ Vǎcǎrescu, care locuia în apropiere, moare şi este îngropat în micul cimitir al Mǎnǎstirii Sf. Ioan cel Mare.
Cutremurele din anii 1802 si 1838 au deteriorat din nou mǎnastirea și, reaparațiile fiind doar parţiale, mânăstirea ajunge iar în stare de ruinǎ. Pe la 1860, o parte din clădirile mânăstirii şi ale hanului au început să fie demolate, astfel că la 1875 a fost demolat întreg hanul, iar la 1893 s-a demolat și biserica. Singura clădire rămasă nedemolată este cea vechii stăreții care, reparată și transformată în anii 1874-1875, a devenit sediul Casei de Depuneri. Casa de Depuneri a rămas în acest local până prin anii 1896-1897, după care a fost demolată și pe locul ei a fost construit actualul Palat CEC, dat în folosință în anul 1900.

...::.© CD1Inc !.com ®2017.::...