Biserica Mânăstirii Sfântul Ioan cel Mare

Subiect:	Biserica Sf. Ioan cel Mare		Autor:	Georges Eneas
Perioada:	1893		Foto:
Localizare:	Calea Victoriei 13		Contributii:
.

Biserica Mânăstirii Sfântul Ioan cel Mare de pe Calea Victoriei în anii dinaintea demolării ei (1893). Fotografie de Fotografie de Franz Ducheck
În anul 1590, lânga vechea albie a Dâmboviţei, marele vistier Andrei Golescu, ridică o bisericǎ cu hramul Sfântul Ioan, biserică care a devenit apoi Mǎnǎstirea Sf. Ioan cel Mare.
După 1600, jupâneasa Cǎtǎlina, fiica lui Andrei Golescu şi soţia lui Preda Buzescu, a înzestrat mǎnǎstirea cu acareturi şi a dǎruit-o cu multe averi. În 1646 pe vremea lui Matei Vodǎ Basarab, mǎnǎstirea fiind închinatǎ mǎnǎstirii Sf. Ilie Proorocul din Grecia și fiind administratǎ de cǎlugǎrii greci, veniturile ei scurg către mânăstirea din Grecia. Prin lipsa veniturilor, Mǎnǎstirea Sf. Ioan cel Mare sărăcește, nu mai este îngrijită, se degradează, ajungând spre 1700 într-o stare jalnică.

Văzând-o în această stare, la 1703, Constantin Vodǎ Brâncoveanu ridică o biserică nouă în locul celei ruinate și repară întreaga mǎnǎstire. Spre 1730, în jurul mǎnǎstirii se construieşte și un han care va purta numele lǎcaşului.
În 1797, Ienǎchiţǎ Vǎcǎrescu, care locuia în apropiere, moare şi este îngropat în micul cimitir al Mǎnǎstirii Sf. Ioan cel Mare.
Cutremurele din anii 1802 si 1838 au deteriorat din nou mǎnastirea și, reaparațiile fiind doar parţiale, mânăstirea ajunge iar în stare de ruinǎ. Pe la 1860, o parte din clădirile mânăstirii şi ale hanului au început să fie demolate, astfel că la 1875 a fost demolat întreg hanul, iar la 1893 s-a demolat și biserica. Singura clădire rămasă nedemolată este cea vechii stăreții care, reparată și transformată în anii 1874-1875, a devenit sediul Casei de Depuneri. Casa de Depuneri a rămas în acest local până prin anii 1896-1897, după care a fost demolată și pe locul ei a fost construit actualul Palat CEC, dat în folosință în anul 1900.

...::.© CD1Inc !.com ®2017.::...