Once Upon A Time in Bucharest: Agia (politia) Bucurestiului

Subiect:	Agia	Autor:	Cornel Dusescu
Perioada:	1835-1870	Foto:	Diverse
Localizare:	......	Contributii:	Georges Eneas
.		Google Maps

Agia bucurestiului a ocupat mai multe localuri de-a lungul timpului; in aceasta instanta vreau sa pomenesc despre o cladire emblematica din Bucurestiul mijlocului de secol al XIX lea
Dar mai intii citeva informaqtii generale.

Aga (Vel) = prefectul politiei
Agia = politia, prefectura politiei

Functia Agiei a fost diferita de-a lungul timpului, avind si menirea de armata regulata pe vremea lui Mavrocordat. A inclus si corpul de pompieri pe la mijlocul secolului al XIX lea, de unde si turnul de observatie. A avut si functia de judecatorie la un moment dat in timp.
Locul de resedinta a variat , de cele mai multe ori fiind resedinta sefului agiei.

Cea mai veche resedinta documentata a Agiei exista din anul 1812 cind marele Aga Alecu Ghica se muta impreuna cu Agia in casele lui Paun Islicarul aflate la intersectia Str. Bazaca cu Str. Islicarilor, exact in locul in care incepea Podul Tirgului-de Afara (Actuala Calea Mosilor). In aceste cladiri se afla inainte hanul Bazaca.

Strada Franceza de astazi se numea in vechime Ulita Islicarilor fiindca aici erau stabiliti negutarorii de islicuri (islic = caciula scumpa de blana purtata de boieri sau oameni cu stare)
Ulita Islicarilor s-a numit mai tirziu Ulita Frantuzeasca, Consulatul Frantei fiind pe aceasta strada. De la 1877 strada poarta denumirea de Carol. Regimul comunist scimba din nou numele strazii in "Strada 30 Decembrie" din 1989 - "Strada Iuliu Maniu" si din nou astazi Strada Franceza.

Resedinta din strada Bazaca a suferit un incendiu fiind distrusa aproape in intregime, iar mai tirziu a fost reconstruita intr-un stil asemanator, si dupa un timp la 1878 avea sa adaposteasca celebrul magazin "La Vulturul de mare cu Pestele in Ghiare"

Sub domnia lui Alexandru Ghica, Vel Aga fiind Vornicul Manolache Florescu, Agia si-a stramutat resedinta in casele proprii aproape de malul girlei pe la podul Mihai Voda in spatele Ministerului de Comunicatii si lucrari publice de mai tirziu, linga Postul Central de Pompieri. Agia avea un foisor pentru nevoile (pompierilor)tulumbagiilor care isi aveau sediul la politie sub Vel Aga.

Incepind cu 1859 seful politiei primeste titulatura franceza de Prerfect de politie.
Pe la 1864 Prefectul Politiei la acea vreme, M. Marghiloman raporteaza starea jalnica a cladirii si nevoia de a folosi un nou local.
A fost propus la un moment dat ca turnul pompierilor sa fie adapostit in clopotnita Bisericii Zlatari( Foisor de foc)
Prefectura se muta in 1861 in casele lui Dumitru Boiaroglu in mahalaua Gorgani.
In vechiul local au ramas pompierii si inchisoarea politiei pina in 1965.
Fiind intr-o stare avansata de degradare, turnul de pompieri va fi demolat iar casa propriu zisa va ramine in picioare pentru un timp, dar eventual va fi si ea demolata.

Este doar o mica parte din istoria politiei din Bucuresti. Cine este interesat poate cauta lucrarea "Istoricul Politiei Capitalei. Fosta Agie" autor Vasile V. Daskevici, 1944.

Exista foarte putine documente fotografice care sa includa cladirea Agiei. Citeva instante apar in creatiile lui Ludwig Angerer, de asemenea in citeva opere ale pictorului frencez Michel Bouquet.

Cu multumiri Domnului Georges Eneas pentru completari:
De altfel, de-a lungul timpului această stradă a avut mai multe denumiri:
- în secolul al XVII-lea - "uliţa care duce spre Poarta de sus a Curţii domneşti";
- în secolul al XVIII-lea - "Uliţa Işlicarilor", iar porțiunea de la Poarta de sus a Curţii Domneşti până la intersecţia cu Podul Beilicului - "Podul prin Curtea Veche";
- în secolul al XIX-lea, pe vremea lui Cuza, deoarece pe această stradă era Consulatul Franţei - "Uliţa Franţuzească" (nume cerut de tinerimea bucureşteană progresistă), iar porțiunea de la Poarta de sus a Curţii Domneşti până la intersecţia cu Podul Beilicului - "Ulița Curtea Veche";
- în timpul lui Carol I, începând cu 1867 - "Strada Carol";
- în perioda comunistă - "Strada 30 Decembrie";
- în perioda de după revoluția din 1989 - "Strada Iuliu Maniu";
- în ultima perioadă - "Strada Franceză".
Strada Franceză a fost printre primele străzi pavate din Bucureşti, chiar înaintea bulevardului Elisabeta.