Palatul Regal Din Bucuresti - Partea a II-a

Stilul Carol Al II-Lea 1931

O data cu reîntoarcerea în tara si încoronarea lui Carol al II-lea (1930-1940), acesta a initiat reconstructia completa a palatului din Calea Victoriei, care urma sa devina mai mare si mai sobru. În anul 1931, Regele a decis demolarea vechiului palat si construirea unei cladiri noi, angajându-i succesiv pe arhitectii Arthur Lorentz, Mario Stoppa, Ion Ernest, N.N. Nenciulescu.
Hotarrea a fost luata ca intreaga zona din jurul Palatului sa fie reamenajata arhitectural si urbanistic pentru a crea impresia unei imagini unitare, monumentale care sa corespunda sobrietatii noului Palat.
Intreaga piata a Palatului, exceptând Fundatia Regala Carol I si Ateneul Român, si-a schimbat aspectul în perioada 1931-1945.
Astfel, cladiri precum Hotelul Athenée Palace si-au schimbat doar fatadele, însa Ministerul de Interne, cladirea de lânga Biserica Kretzulescu, blocul Generala, caruia în 1952 i-a fost adosata o travee cu fântâni, sunt edificii construite simultan si relativ în acelasi stil cu noul Palat Regal.
Au fost demolate in aceasta perioada Hotelul Imperial si Manu pina in dreptul Hotelului Splendid. De asemenea in 1938-39 Hanul Cretulescu si cladirile de pe partea opusa a strazii: Hotel Metropole, Banca Natiunei, Cladirea Jockey-Club, si totul intre ele.
Arhitectura noului palat se caracteriza printr-un clasicism monumental si auster, fiind reprezentativa pentru ceea ce în epoca a fost denumit stilul Carol al II-lea. Regele îsi dorea un palat impozant care sa reflecte "unitatea nationala". Cladirea pastra forma de U, prin deschiderea aripilor laterale catre curtea de onoare, dar era mult mai vasta si cuprindea construirea unei aripi spre parc si extinderea pâna dincolo de Strada Stirbei Voda. Fatadele sunt ritmate de coloane si pilastri ce au capiteluri corintice si de ferestrele ample cu ancadramente simple ale parterului si etajului. Ferestrele mai înguste ale etajelor superioare denota o alta functiune a acelor spatii.

Aripa Kretzulescu

În 1935, pe locul casei Golescu s-a ridicat aripa de sud a Palatului, numita Kretzulescu datorita bisericii din apropriere, care respecta retragerea pe alinierea vechii cladiri. Saloanele de odinioara si încaperile ce au servit drept locuinta Regelui Carol, Reginei Elisabeta si Regelui Ferdinand au fost demontate si refacute identic dupa aceea. Cu o suprafata de 1.691 de metri, parterul acestui corp de cladire fusese rezervat pentru Administratia Curtii Regale, în timp ce etajul includea spatii destinate expunerii colectiei de arta a Coroanei României lasate prin testament de Regele Carol I: "Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisa în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va ramâne pentru totdeauna si în întregul sau în tara, ca proprietate a Coroanei României".

Aripa Stirbei

In anii 1938-1940 se incepe construirea aripii Stirbei Voda a Palatului, care va fi si bombardata in aprilie 1944.
Între 1938 si 1940 au fost întocmite planurile pentru o noua aripa, în partea de nord, încheiata în 1942. Pentru realizarea acesteia, dar si pentru crearea unei perspective a pietei Palatului au fost expropriate si demolate cladiri din Calea Victoriei pâna în Strada Stirbei Voda. Constructia, cu o suprafata de 1.705 metri, urma sa adaposteasca saloanele si birourile Consiliului de Ministrii. Aceasta a fost distrusa partial în timpul bombardamentelor din al doilea razboi mondial, fiind reconstruita o data cu complexul Salii Palatului.

Corpul Central

Fatada principala a corpului central este tratata diferit, având la etajul I în dreptul Salii Tronului o ampla loggie ce îi confera varietate raportului plin gol. Cele doua intrari oficiale aveau functiuni distincte: cea din partea stânga era folosita de Rege si oaspetii sai, cea din dreapta destinata festivitatilor. În partea stânga, intrarea conduce într-un hol octogonal, decorat în stil neobizantin de unde urca scara invitatilor din marmura galbena de Siena.

Holul intrarii din partea dreapta da într-un vestibul patrat ce are coloane din marmura galbena si paviment de marmura neagra si alba, de unde la stânga se intra în Sala de festivitati, al carei paviment este din marmura franceza de Comblanchien si Violina, iar semineurile din marmura de Ruschita. Sala se continua printr-un bar fumoar.
Din vestibul la dreapta urca "scara voievozilor", construita din marmura de Carrara, a scarii de onoare a vechiului Palat. La etaj, aceasta este înconjurata de un peristil de coloane din marmura galbena ce au capiteluri corintice, deasupra carora sunt medalioane reprezentându-i pe voievozii si regii României.

Sala Tronului ocupa întreg etajul I, având în stânga Salonul Verde. Usile sunt încadrate de patru coloane monolitice, înalte de 5 metri, din marmura de Ruschita. În spatele Tronului sunt Salonul de odihna si Capela decorata, de asemenea, cu marmura de Ruschita.

1944

La 24 august 1944, a doua zi dupa ce Regele Mihai si colaboratorii sai au înlaturat brusc de la putere guvernul condus de Maresalul Ion Antonescu, Palatul a fost grav avariat de bombardamentul Luftwaffe, survenit ca represalii. Cladirea a devenit nelocuibila, iar vila aflata în spatele Palatului, Casa Noua (care era, de fapt, locuinta Familiei Regale) a fost distrusa în întregime. Pentru ca cealalta resedinta regala din Bucure?ti, Palatul Cotroceni fusese, si ea, grav avariata de un cutremurul din noiembrie 1940, Regele a fost silit sa ceara matusii sale, Principesa Elisabeta, permisiunea de a folosi casa ei („vila din Kiseleff”, cunoscuta azi ca Palatul Elisabeta, desi nu a fost destinata niciodata activitatilor oficiale), atât pentru activitatea Curtii, cât si pentru locuit.

Muzeul De Arta 1950

Dupa abdicarea regelui Mihai, prin decretul nr. 38 din 27 mai 1948, toate bunurile mobile si imobile ale Casei Regale au trecut în patrimoniul statului.
Odata cu alungarea Regelui si instalarea completa a comunismului, în urma loviturii de stat de la 30 decembrie 1947, cladirea Palatului a fost reparata, elementele arhitecturale care aminteau de monarhie fiind înlaturate sau ascunse.

Palatul din Calea Victoriei, exceptând corpul central, care a devenit sediul Guvernului, a trecut în administrarea si folosinta Ministerului Artelor si Informatiilor. Din 1950 fostul Palat Regal este sediul Muzeului National de Arta.

În 1965, în Palat a fost depus cadavrul dictatorului Gheorghe Gheorghiu-Dej, pentru ca multimile sa îi aduca un ultim omagiu.

1989

În timpul Revolutiei din 1989, Palatul a fost incendiat, fiind puse în grav pericol operele de arta gazduite în cladire.
Dupa Revolutie, cladirea fiind grav avariata, între 1990 si 2000 au avut loc ample lucrari de consolidare a structurii, renovare si reamenajare a muzeului, fiind restaurate si elementele decorative interioare. Lucrari de reamenajare urmeaza sa înceapa în unele spatii de la etajele superioare.

Dupa anul 2000, unele spatii largi, de factura istorica, au fost folosite pentru organizarea de evenimente mondene private (nunti sau evenimente de firma).

În prezent, cladirea continua sa adaposteasca Muzeul National de Arta al României si sala de concerte „Auditorium”.


=======

Conform unei legende urbane, între Palatul Regal (probabil, aripa sudica) si Biserica Kretzulescu exista un tunel subteran, menit accesului privat al Familiei Regale la serviciul divin, precum si ca iesire de siguranta.

Urmatoarele fotografii reprezinta perioada dupa 1930 din istoria Palatului Regal. Am facut tot posibilul ca fotografiile sa apara in ordine cronologica. Explicatii pentru fiecare fotografie vor urma.

Palatul regal (actualul muzeu de arta), in perioada constructiei 1938-39

Mulțumesc tuturor celor care au contribuit, voit sau nu. Unde am avut cunoștințe despre originea materialului am încercat sa dau creditul care se cuvine. Fotografiile de pe alte site-uri si-au păstrat însemnele originale(daca au avut). Daca am omis pe cineva va rog sa ma contactati pentru a acorda creditul necesar.

© CD1Inc!.com ® 2017