| Subiect: | Uzina de apa | Autor: | Cornel D. | |
| Perioada: | 1847 | Foto: | Diverse | |
| Localizare: | ...... | Contributii: | ||
| . |
Uzina de apa (Casa Apelor)
Uzina de apa se afla pe cheiul Dâmboviței intr-unul dintre coturile pe care râul le făcea înainte de sistematizarea din 1881-86. I apropiere se afla si una din casele Ghica. Poziția aproximativa in zilele noastre este intersecția Str. Mihai Voda cu Domnita Anastasia.(după unele aprecieri cam pe unde este Palatul Vămii Poștelor de astăzi)Istoricul acestei construcții este simplu. Bucureștiul spre mijlocul secolului al XIX lea era un oraș cu o populație in creștere, dar cu un sistem de alimentare cu apa care rămăsese arhaic.
In 1844 se hotărăște începerea unui vast proiect de canalizare a râurilor, distribuire a apei în capitala si a altor lucrări adiacente( fântâni, cișmele, parcuri).Ministrul de interne împuternicit de Barbu Știrbey, semnează pe data de 20 ianuarie 1844 un contract între dr. Nicolas
Picolo, împuternicitul lui Barbu Știrbe si inginerul Jean Baptiste Marsillon, domiciliat în 5 rue d’ Arcole.
Inginerul primește 200 de franci pentru călătoria imediata la București, urmând ca salariul sau anual sa fie de 660 ducați austrieci. In plus, i se vor achita călătoriile în interes de studiu în alte localități, cazarea în 2 camere mobilate si i se va da un traducător.
Începând cu 23 aprilie 1847, se închiriază pentru inginerul hidratat, cu suma de 30 de ducații pe timp de 10 luni, casa cu trei camere a paharnicului Theodor Mărășescu.
Conform arhivelor publice in mai 1844 in București încep lucrări majore de amenajare a grădinilor publice începând cu gradina Cișmigiu si pana la Sosea.
În mai 1846 încep lucrările de construcție a Casei Apelor, amplasata în zona în care astăzi se afla Palatul Vămii Poștelor, inițiativa aparținând-i domnitorului Gheorghe Bibescu (1842-1848) si fratelui sau, Barbu D. Stirbey, vornicul Departamentului Trebilor din Nauntru la acea data. Instalațiile, mașinile cu abur care pompau apa din Dâmbovița până la sosea si proiectul canalizării si al fântânilor i-au aparținut toate inginerului francez Marsillon.
În 21 septembrie 1847 se organizează ziua serbării funcționarii a 20 de fântâni sau a „slobozirii cișmelelor” cum apare în documentele de epoca. Pentru serbările organizate cu aceasta ocazie sunt desemnați maiorul baron R. Borroczyn, inginerul hidrotect J. Marsillon si Carl Meyer, directorul grădinilor publice, pentru facerea unui pavilion la capătul grădinii Kiseleff si repararea si luminarea unui alt pavilion existent în centrul Grădinii publice Kiseleff, suma cheltuita fiind de 21.140 lei. Antreprenorul noului pavilion a fost Pitarul Dimitrie Iconomu. Pentru toate lucrările este consultat si X. Villacrose, arhitectul orașului. Franz Haferl tapițerul se ocupa de alegerea steagurilor, perdelelor si decorațiunilor.
 |
| 1. Vechiul pod Mihai Voda 2. Casa Apelor 3. Podul (de pe ulita) Politiei 4. Agia(fosta politie a capitalei) |
 |
| 1856 Uzina de apă-a Bucureştiului. Foto Ludwig Angerer. Se poate observa podetul de lemn care o sa fie inlocuit in cativa ani cu unul metalic. Pe fundal mai in stanga este turnul Agiei(politia, pompierii,,,etc) |
 |
| 1860 Uzina de apă a Bucureştiului. Foto F. Duscek. Se observa stuctura noului pod metalic peste Dambovita. Pe dreapta Pavilionul Crucilor de Bobotează |
 |
| 1862 Fostul pod Mihai Vodă. Foto Andreas Daniel Reiser. Uzina de apă pe stanga. Pe centru Pavilionul Crucilor de Bobotează |
 |
| 1856 Plan der Stadt Bukurest |
 |
| Planurile constructiei. |
No comments:
Post a Comment