Once Upon A Time in Bucharest: Blocul Carlton

Subiect:	Carlton	Autor:	Cornel Dusescu
Perioada:	1936-1940	Foto:	Diverse
Localizare:	Blvd. I.C. Bratianu nr. 11	Contributii:
.

Pe scurt

Adresa: Blvd. I.C. Brătianu nr. 11 colt cu Str. Aristide Briand nr.22
Arhitecți: George Matei Cantacuzino si Vasile Arion
Constructori: antrepriza fraților Karl si Leopold Schindl
Inginer: ing. Franz Schussler (calculele structurii de beton armat ce conferea rezistența clădirii)
Clădirea: fațada dinspre bulevardul Brătianu avea un parter plus 9 etaje, iar aripa dinspre strada Regală se compunea din parter plus 6 etaje; turnul din colțul clădirii era constituit din parter, 12 etaje și pod.
Si bineînțeles moderna sala de cinema.

Un scurt istoric

Conform unor documente aflate in posesia Academiei Romane, suprafața de teren cuprinsa intre Universitate Ulița Colței(Bălcescu) Str. Academiei si viitoarea Str. Regala aparținea unor familii bogate si cu influenta.
Enei Băcăneasca, ctitora Bisericii a lăsat in proprietatea bisericii locul dintre Casa Moscu (vechea Primărie) si terenul Scolii de Arhitectura si al Universității. Vecini erau proprietățile familiilor Cornescu si Mazar Pasa.
"Din str. Academiei până în str. Colței, str. Regală a fost mai întâi deschisă pe vastul teren aparținând neamului Cornescu, locul fiind cunoscut chiar sub numele de „grădina lui Cornescu”. Iar partea din fund, până în Colței (mai târziu bulevardul Brătianu), a fost croită pe marginea gradinei lui Mazar‑Paşa, a cărui casă era „foarte dărăpănată atunci” – scrie F. Damé
Un cizmar ungur îmbogățit, care avea patima construcțiunilor, scrie Bacalbaşa, a cumpărat pe la 1875 ambele terenuri; deschiderea străzii(Regala), clădirea hotelului Union, a hotelului Regal și a celor mai multe case de pe această stradă sunt opera lui.
„Dela războiu încoace, str. Regală s’a schimbat într’atât încât cei care n’ar fi văzut‑o dela 1918 s’ar crede azi într’alt oraş. În negura amintirilor, mai revăd tramvaiul cu doi cai Obor – Sfântul Gheorghe – Gara de Nord, care în mai purta pancarta cu litere mari „Moşi”; îl revăd cum suia din Câmpineanu în sunetul clopotului, galopul cailor şi chiotele băiatului care agăţase din mers la Sf. Ionică calul de ajutor şi se sălta şi el pe scară, cu biciul în mână...”
Locul unde s-a construit blocul Carlton a fost ocupat până în anii ’30 de un conac de secol 19, așa cum erau în toată zona Universității.
La început de secol XX proprietatea din coltul I.C. Brătianu cu str. Regala 22 aparținea Familiei C. Văcărescu.
In 1935 terenul din I.C. Brătianu 11 aparținea lui D. Bragadiru iar imobilul de pe Str. Aristide Briand (nr. 22) aparținea prințesei Roxana Calimachi, căsătorită Șuțu.
Pentru mai multa claritate:
Str. Regală, tronsonul dintre Str. Academiei si pe atunci Ulița Colței a fost deschis in jur de 1875. Spre sfârșitul deceniului al 2-lea (aprox. 1928) își schimba numele in Str. Aristide Briand cel putin pana in 1963. Cu toate acestea populația orașului a folosit vechiul nume concomitent cu cel nou. Mai târziu, probabil pe la inceputul anilor 1960 devine Str. 13 Decembrie, iar dupa 1990 Str. I. Câmpineanu. Inițial numerotarea începea din Calea Victoriei spre bulevard. In ziua de astăzi numerotarea începe din bulevard spre calea Victoriei.
Inițial Ulița Colței era o străduța șerpuita. In deceniul III (anii '30) a fost finalizata tăierea Bulevardului I. C. Brătianu care după 1948 avea sa devina Blvd. Bălcescu de astăzi.

Proiectare si construcție

În Bucureștiul anilor 1930-1940 au început să se construiască cu repeziciune primele blocuri cu 8-10 etaje, adevărați zgârie-nori pentru acea vreme. Începând cu centrul orașului, pe marile artere apăreau "peste noapte" clădiri impozante în stil franțuzesc.
Vechile case cu parter, cu alei la intrare, străjuite cu lei de piatră și lampioane din fier forjat și împrejmuite de curți imense se răreau ducând cu ele vestigiile unei vieți patriarhale.
Acest amestec de vechi și nou, cu un anume stil occidental, îi conferise Bucureștiului denumirea de Micul Paris.
In acești ani au fost construite blocurile din Piața Rosetti, Palatul regal din Calea Victoriei și blocul ce adăpostea cinematograful Carlton de pe bulevardul I.C. Brătianu 11 colț cu Str. Aristide Briand nr.22.
Beneficiari dornici să investească în cea mai sigură sursă de venit (proprietăți imobiliare) in combinație cu noile progrese făcute in domeniul construcțiilor au dus la proliferarea unor societăți al căror capital era investit in noile construcții din București.
Firma fraților Schinel a fost una dintre aceste firme imobiliare. Dar, de la început planurile lor au întâlnit câteva probleme. Prima problemă de care s-au izbit investitorii, a fost achiziționarea unor terenuri suficient de întinse care să satisfacă dimensiunile impuse de proiect. O alta condiție era o poziție centrala. Singura soluție viabila a fost cumpărarea a doua terenuri adiacente, dar găsirea a 2 vânzători alăturați dispuși să vândă terenurile nu constituia o problemă ușor de rezolvat.
Din întâmplare marele fabricant de bere D. Bragadiru era dispus să renunțe la terenul ce-l poseda în plin centrul Capitalei din boul Brătianu nr. 11. Alături era un teren ce aparținea prințesei Roxana Calimachi, căsătorită Șuțu, situat pe strada Aristide Briand nr. 22, teren care la acel moment nu avea nici o folosința.
Preturile cerute de cei doi proprietari erau exorbitante, datorita poziției centrale. Firma fraților Schinel nu dispunea de resursele necesare, dar, cu toate acestea s-a ajuns pana la urma la o înțelegere. D. Bragadiru a acceptat să cedeze terenul în schimbul obligației, întărite notarial, ca antrepriza să-i ofere la cheie o sală modernă de cinematograf. Cât despre Roxana Șuțu, firma celor 2 întreprinzători s-a angajat, cu forme legale sa își plătească datoria in momentul in care începeau vânzările si încasau banii de la cumpărătorii de apartamente si magazine.
O data cu începerea vânzărilor au început si primele greșeli, care in parte au dus la prăbușirea blocului. Constructorul pentru a satisface si atrage clienții a făcut anumite concesii cum ar fi renunțarea la unele grinzi din beton armat prea aparente ce ar strica aspectul interioarelor.
Necesitatea imperativă de a obține un preț cât mai competitiv l-a determinat pe constructor să fie de acord cu foarte multe concesii, care s-au tradus în final prin modificări majore ale proiectului, făcând încălcări flagrante ale calculului de rezistență a întregii lucrări. Scheletul de beton armat a fost executat cu numeroase puncte slabe ce se traduceau printr-o slăbire peste limitele admise a structurii de rezistență a edificiului.

Suma încasata prin vânzările inițiale a fost de 70.088.633 lei iar beneficiul brut a fost de 10.824.168 lei.
In cheltuieli era inclus si onorariul de 928.444 lei al arhitectul Gheorghe Matei Cantacuzino, la acea vreme Profesor la Facultatea de Arhitectură din București.
Dl. Cantacuzino a terminat planurile arhitecturale în vara anului 1935. In același timp calculele structurii de beton armat ce conferea rezistența clădirii au fost efectuate de ing. Franz Schussler.
Autorizația de construcție solicitata de către frații Schindl la Primăria sectorului 1 al Municipiului București a fost eliberată pe 11 iulie 1935.
Începerea construcției a fost întârziata din cauza lipsei de fonduri astfel încât turnarea fundației nu a început decât in noiembrie 1935. După aceasta data activitatea constructorilor a fost susținută, nefiind tulburată nici de zilele geroase in iarna 1935-1936. În aceste condiții, blocul imens alcătuit din 96 de apartamente, magazine și o sală modernă de cinematograf a fost terminat în luna octombrie 1936. Având in vedere dimensiunile clădirii si tehnologia existenta la acea vreme, blocul a fost construit in timp record.
In timpul recepției din noiembrie 1936, au fost menționate dimensiunile exacte ale construcției, care difereau puțin de planul inițial: fațada dinspre bulevardul Brătianu avea un parter plus 9 etaje, iar aripa dinspre strada Regală se compunea din parter plus 6 etaje; turnul din colțul clădirii era constituit din parter, 12 etaje și pod. Si bineînțeles moderna sala de cinema.

Cutremurul

Cu toate ca majoritatea bucureștenilor considera cutremurul din 1977 ca fiind cel mai puternic al secolului XX, acest titlu li ia totuși cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940. Martor oculari ce se aflau pe bulevardul Bălcescu colț cu strada Batistei au povestit cum au văzut blocul Carlton balansându-se amenințător în toate sensurile. În fiecare secundă oscilațiile dezordonate se amplificau într-un mod alarmant. Când înclinarea laterală s-a accentuat peste măsură, partea superioară a turnului s-a desprins din structură, prăvălindu-se cu zgomot infernal pe caldarâm.
In ciuda unei vremi cu adevărat de toamna cu o ploaie rece si mărunta a-a început ridicarea rapidă cu macaralele a blocurilor masive de beton și zidărie care blocau bulevardul. Camioane militare mari le transportau pe terenul viran de lângă arena sportivă Venus. Pe măsură ce dărâmăturile erau înlăturate, au început să se audă vaietele celor prinși dedesubt.
La spitalul Colțea din apropiere au fost aduse și internate peste 20 de persoane rănite în stare gravă.
Spre seara zilei de duminică, 10 noiembrie, la subsolul aripii stângi a clădirii a izbucnit un puternic incendiu probabil din cauza uni scurtcircuit care a declanșat aprinderea păcurii ce servea la încălzirea instalației de calorifer. In ciuda eforturilor pompierilor focul a ars mocnit toată noaptea de duminică 10 spre 11 noiembrie.
Operațiunile de salvare au continuat pentru mai multe zile in ciuda cutremurelor care au continuat sa se manifeste pentru mai multe zile după cel din 10 noiembrie.(de exemplu în dimineața zilei de luni 11 noiembrie, pe la 8 și 34 de minute a fost simțit un cutremur care la București a atins gradul 5 pe scara Mercalli)
Au fost săpate tuneluri dinspre Blvd. Brătianu care au condus la găsirea de cadavre neidentificabile aflate într-o stare avansată de descompunere. Au continuat si lucrările de îndepărtare a molozului si dărâmăturilor.
Pe ziua de 15 sa ajuns la nivelul etajului 3 ocazie cu care sa constatat ca planșeele primelor 3 etaje fuzionaseră, formând un strat gros de aproximativ 60 cm.
In același timp a început luarea de probe pentru a se determina cauza prăbușirii. Printre primele probe au fost luate din rămășitele pilonului principal al turnului de pe colț, care a fost examinat la nivelul parterului și la cele 2 subsoluri. Săpăturile au fost efectuate până la baza acestuia. S-a constatat că acest stâlp, care în mod normal ar fi trebuit să confere rezistența turnului, se frânsese într-un proces de forfecare datorită cutremurului, provocând dezechilibrarea și in final prăbușirea întregii clădiri.
Se impunea, în mod expres, luarea unei probe din betonul armat spre a fi analizat în laborator pentru a i se stabili compoziția. Se urmărea să se vadă dacă se respectase sau nu necesarul minim de cantități prescrise de componenți.

După cutremur

Evenimentul tine treaza atenția presei care la rândul ei informează continuu publicul.
**Echipe de mineri aduse de la Petroșani încearcă sa pătrundă pe sub pământ in subsoluri unde se bănuiește ca s-ar afla supraviețuitori(Cuvântul 14 nov)
**M.S. Regele Mihai si Gen. Antonescu, conducătorul statului, însoțit de mareșalul palatului Col. Râmniceanu si aghiotantul regal maior Antonescu, au vizitat locul unde s-a produs nenorocirea. La ora 7 seara după lăsarea întunericului lângă refugiul STB se oprește mașina regala condusa de Mihai I, însoțit de Regina mama Elena.
Colonelul Vasiliu da raportul. Printre altele s-au găsit printre ruine 5 saci cu valori care au fost transportate la tribunal. De asemenea un depozit de medicamente si aparate medicale...(Cuvântul 14 nov)

Prăbușirea blocului Carlton, construit în urmă cu doar 4 ani și de la care oamenii se așteptau să posede o rezistență capabilă să facă fată chiar unui seism de talia celui din noaptea de 9 spre 10 noiembrie, a provocat după primele clipe de stupoare, o indignare generală îndreptată împotriva constructorilor. Singura în măsură să stabilească adevărul era justiția. Nu numărul victimelor, ci rezultatul analizelor tehnice avea să aducă lumină în această afacere, în care lăcomia de câștig făcuse atâtea victime. Autoritățile nu s-au lăsat așteptate și au dispus anchetarea și arestarea constructorilor, inclusiv a arhitectului Gheorghe N. Cantacuzino. Timp de peste o lună, în intervalul de la 10 noiembrie până la 23 decembrie 1940, Gh. Cantacuzino a fost închis la Văcărești.
Povestea procesului pentru descoperirea si pedepsirea vinovaților este lunga si nu vreau sa va plictisesc. Pe scurt procesul sa terminat dea bea pe data de 4 decembrie 1944.
Tribunalul a reținut în sarcina principalilor inculpați, infracțiunile de multiplu omor și rănire săvârșite prin imprudență, ca urmare a deficiențelor de proiectare și construcție ale blocului Carlton. Pedepsele au oscilat între 3 luni și 2 ani de închisoare. Au fost și 2 excepții: Otto Schattenberg, însărcinat cu gestionarea și aprovizionarea șantierului cu materiale și personal, și arhitectul G. N. Cantacuzino, concentrat și trimis pe front, au fost achitați.
Totalul despăgubirilor imputate constructorilor și arhitectului au totalizat 83.300.800 de lei. Hotărârea Tribunalului din 4 decembrie 1944 a fost atacată cu apel de ambele pârți aflate în judecată. Scurgerea timpului și evenimentele ce s-au succedat au dus la anularea lor.
Pentru cei interesați puteți citi întreaga poveste a procesului, si multe alte amănunte AICI.

Si in "sfârșit"

Terenul fostului bloc Carlton rămâne viran după tragedie. România intră în al Doilea Război Mondial în 1941 și ritmul construcțiilor se reduce drastic. După război, statul e obligat de Conferința de Pace de la Paris să plătească despăgubiri foștilor aliați, cei mai mulți bani merg către Uniunea Sovietică. Țara sărăcește și nu se construiește mare lucru în prima parte a anilor ’50. Abia spre finalul deceniului economia se redresează.
► CARLTON 2. În 1959 se inaugurează blocul Carlton 2, pe același amplasament ca cel vechi. Construcția nouă e considerabil mai redusă în înălțime ca cea originală iar stilul arhitectural e și el complet diferit, cu elemente neo clasicizante specifice epocii. Carlton 2 există și în prezent dar e acoperit deseori de mesh-uri publicitare. Colțul Bălcescu-Câmpineanu rămâne unul încărcat de istorie care însă nu e marcată nici măcar printr-o placă. Păstrarea memoriei urbane nu e o prioritate nici pentru bucureșteni, nici pentru autorități.

1927-28 Vedere dinspre Maidanul primariei. In stanga Str. Biserica enei cu Universiratea si Hotel Bavaria pe colt. Spre dreapta str. Regala .

1929 Noul bulevard Bratianu.
Pe stanga coltul cu Str. Batistei, pare a fi demolat pregatit pentru construirea blocului Creditul Minier.
Pe dreapta(sageata) Str. Regala si cladirea demolata mai tarziu pentru a face loc blocului Carlton