Once Upon A Time in Bucharest: Biserici Disparute 1

Iulie 17, 2017 V.2*

Aceasta pagina este una dintre primele mele incercari de a imparti cu voi "colectia" mea de poze vechi bucurestene. Nu am incercat sa fac nici un comentariu. Blogul se vroia fotografie pura si nimic mai mult. Dar.....din pacate nu isi atinge nici pe departe scopul.

Asadar, va suparati sau nu pe mine o sa dau si citeva explicatii.

Dupa traditia orala biserica Sarindar s-ar fi ridicat prin anii de inceput ai secolului al XVI-lea. Nu exista documentatie care sa ateste sau conteste acest fapt.
Biserica a fost ridicata de catre familia boierilor Cocorasti, care aveau mosie la marginea Bucurestilor.

(marginea la vremea respectiva fiind in fata la Capsa). Cu citeva sute de ani in urma locul în care se afla acum Cercul Militar si care fuse cândva al Sarindarului, era în afara zidurilor cetatii.

In 1652, ruinata de vremuri, biserica asezamântului monahal al Cocorestilor este rezidita de Matei Basarab fiind, astfel, cea de-a 40-a ctitorie a domnitorului. De aici si numele Sarindar. Adica: 40.
Hramul primit la sfintirea din anul 1652 a fost cel al Adormirii Maicii Domnului. Matei Basarab a înzestrat-o ca pe o tânara mireasa, cu odajdii, mobilier bogat, mosii, hanuri si mori, robi...

Printre obiectele de cult acumulate de-a lungul timpului, va ajunge aici si-o icoana facatoare de minuni, zisa a «Maicii Domnului de la Sarindar». Se zice ca avea puterea de a vindeca boli, a mintilor ratacite, mai ales – si de aceea pelerinii nu încetau sa defileze pe dinaintea ei. Într-un fel, faimei acestei icoane se datoreaza si transformarea târzie a manastirii Sarindarului în Azil de nebuni... La putina vreme dupa secularizarea averilor manastiresti de catre Cuza, ea a fost furata de egumenul grec al manastirii si dusa la Constantinopol; dupa legenda ar fi fost pâna la urma întoarsa asezemântului bucurestean.
La 1802, Voda Sutu a hotarât sa mute balamucul în alta parte.
Secolul al XIX-lea n-a fost prea usor pentru Sarindar. Cutremure si incendii si noi restaurari.
Pe la 1848, trupele rusesti de ocupatie îi alunga pe calugarii greci si-aduc în loc rusi.
La 1877, în drumul lor catre Dunare, trupele tarului au oprit aici. Însusi Marele Duce Nicolae a intrat în manastirea Sarindar si a îngenuncheat la icoana. Apoi, pentru a doua oara, icoana a disparut. Se zice ca egumenul manastirii a dat-o Marelui Duce pentru ca Maica Domnului sa-i fie de ajutor la razboi...
De-atunci începând, nimanui nu i-a pasat ce se întâmpla cu Sarindarul. Nu-i de mirare ca s-a ruinat si ca decizia a fost desfiintarea manastirii, în care nu se mai putea vietui, si demolarea ei.

Pentru demolarea bisericii Sarindarului Ministerul Cultelor a tinut o licitatie publica. Darâmarea s-a adjudecat pentru 3.500 lei. Sedinta de la minister se tinuse pe întâi septembrie, chiar de-nceputul anului bisericesc. Presa vremii a consemnat evenimentul in editia din 3 septembrie 1893.

Demolarea nu s-a facut într-o luna, cum s-a hotarât în urma licitatiei, ci... în 3 ani. Si poate nici atunci nu se facea, daca nu se anunta venirea Împaratului Frantz Josef la Bucuresti. Cortegiul ar fi trebuit sa treaca, pe Calea Victoriei, pe dinaintea manastirii darapanate. Nu era onorant. S-au dat jos zidurile si s-au facut în loc un scuar, o fântâna si-un piedestal, pe care s-a urcat mai apoi o macheta a Statuii Libertatii. Dupa înca un deceniu si jumatate, în care pentru locul acela se facusera zeci de proiecte, o constructie noua avea sa înceapa: cea a Cercului Militar. Si aici este o intreaga poveste, dar o lasam pe alta data.

1836 Dupa cum se vede biserica era inconjurata de un han. Clopotnita de la intrare era asezata chiar pe centrul Caii Victoriei de azi.

1869 Biserica Sărindar

Panorama Bucureştiului aproximativ în 1873 - Biserica Sf. Sărindar şi Universitatea

1870-1893 casa Oppler inainte de 1893 in fundal biserica Sarindar iar in dreapta Universitatea.

1874 Podul Mogosoaiei.Biserica Sarindar se poate vedea in spate la Hotel Oteteleseanu. Pe locul Hotelului se v-a construi Palatul Telefoanelor.
http://www.muzeuldefotografie.ro

Ludwig Angerer. Vedere spre Sarindar

1890 Manastirea Sarindar.

Biserica Sarindar, văzută din Grand Hôtel du Boulevard, 1890(via FB,Marius Mihai)

1896 Biserica Sărindar.

1896 Biserica Sărindar văzută dinspre nord

1896 Biserica Sărindar văzută dinspre vest.

1896 Bd. Elisabeta - la stanga biserica Sarindar

Al. Antoniu. Tâmpla bisericii, 1896

1886, Al. Antoniu, Amvonul si Tâmpla Bisericii Sărindar.

Piata Sarindar, vazuta dinspre Strada Edgar Quinet coltul Capsa
Fotografiile au fost facute de Raymond Poincaré la 1906

1911

1907 Piata Sarindar.

1871

1899 Fântâna Sărindar, Alexandru Antoniu

Fântâna Sărindar

1897 BUTAFORII DIN PIATA SARINDAR

1912 Squarul Sarindar

În ședința Senatului din 7 februarie 1889, au fost dezbateri aprinse cu privire la soarta bisericii.Dacă Mitropolitul Moldovei s-a opus vehement demolării, Titu Maiorescu, în calitate de ministru al cultelor, a zis așa:”De sigur că pe locul unde se află Sărindaru de azi a existat un monument istoric însemnat, însă starea în care a fost adusă biserica dupe reparația din 1869, nu mai presintă absolut nici un caracter artistic or istoric ba ca clădire e chiar urâtă și absolut amenințată de dărâmare.”(”Epoca” din 8 februarie 1889).Tot din presa vremii, aflăm că ministrul Rusiei(șeful legației) a propus construirea unei biserici ruse, pe cheltuiala statului rus.Alții au dorit reclădirea în stil bizantin, construirea catedralei(o discuție mai veche în epocă) sau ridicarea unui monument în cinstea ctitorului bisericii, Matei Basarab;locul a fost propus și pentru monumentul I.C.Brătianu. Mai jos, un extras din ziarul ”Lupta” din 13 octombrie 1893;știrea ajută la datarea exactă a demolării Sărindarului.(Catalin Paraschiv)