Once Upon A Time in Bucharest: Biserici Disparute 2

Biserica Sfintii 40 de Mucenici - Metohul Episcopiei de Râmnic

     Biserica se afla în Bucuresti si a fost zidita între 1764-1766 de catre boierul Mihai Cantacuzino, pe locul primit drept zestre de sotia sa, Ilinca Vacarescu. De aici îi provenea si denumirea de Livedea Vacarescului.
    Aceasta biserica se mai numea si Metohul sau Gradina Episcopiei, deoarece fusese închinata Episcopiei Râmnicului. De asemenea se mai numea si Filaret – nume dat în planul baronului Purcel la sfârsitul secolului al XVIII-lea, dupa numele fostului episcop Filaret al Mirelor, episcop de Râmnic.
    În anul 1775, în curtea bisericii, s-a construit, de catre ctitor, o scoala româneasca pentru copii. Aceasta a functionat pâna în 1848.

    Începând cu anul 1784 Mihalache Moldovlahul era protopsalt la Biserica Domneasca din Bucuresti, dascal „musicos“ la Scoala Sf. Sava, iar din 1786 si la metocul Episcopiei de Râmnic, Scoala de muzica psaltica ce se afla pe locul unde astazi este Ateneul Român.
    În 1793 acoperisul bisericii era afectat, iar starea de conservare era precara.
    Arhitectul Bucurestiului din 1838, Villacrose, constata în raportul sau ca biserica era afectata datorita cutremurului din acel an. Tot în acea perioada se propunea demolarea turlei si a zidului superior.
    Locotenentul colonel Dimitrie Papazoglu, în lucrarea sa ”Istoria fondarii orasului Bucuresti” aminteste ca: ”… În curtea acestui metoh de episcopie s-a sfintit întâiul drapel al ostirii românesti la anul 1830, decembrie 6.”
    Episcopul rus Uspenski, o descrie în 1846 ca fiind: ”o biserica frumoasa, zidita în stil gotic, având numeroase ornamente ascutite în forma de sulita, aproape de turla”
    În 1850 se vorbea despre reconstructia bisericii.
    În 1866 biserica este parasita, ramânând zidurile goale.
    În 1876 biserica a fost demolata, plantându-se Gradina Episcopiei.
    Mai târziu se începe ridicarea unui amfiteatru pentru circ, care ramâne însa neterminat.
    În 1888 s-a ridicat pe locul bisericii o coloana de piatra.
    Se ridica pe fundatiile începute pentru circ actualul Ateneu Român.
    În traditie se spune ca tâmpla bisericii a fost mutata la Biserica Alba, tot din Bucuresti. Aceasta tâmpla a fost sculptata în Venetia si comandata de boierul Mihai Cantacuzino, purtând pe suprafata ei vulturul bicefal, stema a Bizantului si a familiei Cantacuzinilor.

Prezentarea bisericii:

    Dupa o fotografie a vremii, se poate observa ca biserica era uninavata, înalta de circa 10 m la cornisa. Avea o turla pe naos, turla fiind octogonala cu baza patrata ornata cu medalioane pictate.
Fatadele erau împartite în trei registre. Cel inferior, cât jumatate din înaltime, era fara nici o ornamentatie, având doar ferestre simple, dreptunghiulare si o usa simpla pe fatada de sud. Alte doua registre egale cu câte un sfert de înaltime, erau despartite de un brâu-un tor probabil policrom. Registrul median era decorat cu panouri dreptunghiulare pictate cu personaje, alternând cu golurile ferestrelor, ferestre ce aveau ancadramente sculptate.
În fine, registrul superior era ornamentat cu panouri terminate în arc de cerc, pictate si ele cu personaje.
    Biserica semana foarte mult cu Paraclisul Episcopiei din orasul Râmnicu Vâlcea, paraclis ce prezinta si astazi fatade pictate cu reprezentari ale unor sibile si filosofi antici, cu probabil aceleasi reprezentari le avea si Biserica Metohului.
    Ca semn al prezentei bisericii, astazi a ramas doar numele unei strazi, strada aflata în apropierea Ateneului Român.

Dezastrele ce au afectat aceasta biserica au fost:

    *cel natural reprezentat de miscarile tectonice ce s-au petrecut în anul 1838;
    *cel antropic. Acest fel de dezastru s-a realizat atât prin nepasarea umana (biserica fiind parasita si neluându-se nici o masura de a o restaura, repara), cât si distrugerea ei efectiva (demolarea ei).

1947 metoch al episcopiei Râmnicului (Harta Borroczyn)
Zona Palatul regal, Atheneul Roman, asa cum arata in vremea lui Bibescu Voda. E foarte interesant cum arata curtea domneasca stabilita inca din vremea lui Alexandru Ghica (din 1837) in casa stolnicului Dinicu Golescu. Resedinta mult marita va fi folosita pana in vremea lui Carol al II-lea. Pe locul Atheneului se afla o mica bisericuta, metoc al episcopiei Râmnicului.