Once Upon A Time in Bucharest: Biserica Sfantul Elefterie Vechi

Una dintre bisericile vechi ale Bucurestiului, declarata monument istoric in 1915 si din nou in 2015.
Actuala asezare a bisericii este pe strada Sfantul Elefterie Nr. 20.
Biseriea Sf. Elefterie a fost constituita in 1747 in mijlocul unei paduri seculare care era inconjurata pe toate partile de apa Dambovitel, remanand numai dinspre morile Vladicei o limba ingusta de pamint unde bucurestenii mai tirziu mergeau sa dea acatiste la Sf. Elefterie. Ramasite vechi ale acestei paduri sau mai conservat pina pe la anul 1880.(Bineinteles ca este vorba de vechiul Codru al Vlasiei)
Se pare ca baza de pornire a lacasului a fost vechiul sat Lupescii, al carui nume a fost inlocuit cu numele de Cardmidari si mai tirziu prin cel de Sf. Elefterie. Era totusi aproape de Bucuresti si asezat pe drumul comercial care lega Bucurestiul de Tirgoviste.
Un negustor forte bogat numit Constantin sin Maxim Cupetul, de profesie cupet sau negutator, avea 2 pravalii una pe ulita Coltel si alta In Märgelarl; murind, si fiind fara mostenitori lasa toata averea lui Sfintei Mitropolii din Bucuresci oranduind prin diata ca executorl testamentari dorintel sale in calitatede epitropi pe mitropolitul tarii kir Stefan.
De aici povestea devine complicata. Totul pare "rupt"din tabloidele moderne. Rudele susnumitului Constantin sin Maxim, il acuza pe mitropolit de insusire si deturnare a fondurilor alocate pentru construirea bisericii. Dupa multe tergiversari problema ajunge in fata domnitorului tarii care il acuza pe fata pe mitropolit de hotie si ii porunceste sa inceapa construirea bisericii. Dupa alte tergiversari si prin moartea mitropolitului kir Stefan se incepe constructia bisericii sub urmasul sau mitropolitul Kir Neofit. Una peste alta biserica a fost construita intr-un timp deosebit de lung. Intre anii 1741 si 1744(1747 dupa unele documente
"Schitul" sf. Elefterie(titlul purtat original) in calitate de Metoh al Mitropoliei a avut o multime de scutiri de taxe si privilegii date de unii Domnitori ai vremii.
Biserica Sfantul Elefterie Vechi purta hramul Sfantul Mucenic Elefterie si de asemena hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe.
Sf. Elefterie a fost un loc de distractie al Bucurestenilor. Localitatea de la Sf. Elefterie incà de la sfirsitul veacului XVIII a fost pentru Bucurestenii cheflii un loe de petrecere pina aproape de perioada moderna; "localizare poetica prin natura si positionarea ei, era singurateca si tacuta". "Frumusetea si poesia constau in padureal secularacare era inconjurata din toate partile de apa Dambovitei". Era deci, in principiu o insula".
Din desctierea lui Sulzer:
"Nu pot lasa - zice el - in uitare mica insula sf. Elefterie una din cele mal frumoase localitati printre cele din launtru si cele de prin prejurul Bucurescilor, desi n'are nici o inaltime. Farä a descri cu deamanuntul positiunea ei cea rapitoare, situata sub poalele declivite ale colinelor acoperite cu vii din acea parte, cari se pierd in gradinile cele mai placute de pometuri ce se intind pana in malurile Dambovitei".
"Populatiunea insulel nu s-a marit de cat dupa 1848; la 1847 nu eratu aici decat 3 case si deabia dupa 1860 sau mai facut inca cateva case si cu toate acestea, am vezut ca era numita "mahala" inca la 1804 in care trebue sä se fi cuprins vechii Lupesci cum si Cotrocenii din vale".

Harta a zonei Cotroceni la 1791

Biserica este mentionata in diferite texte istorice:
* "Prin hrisovul din 22 iunie 1748, Grigore al II-lea Ghica Voievod intareste Asezamantului Sfantul Elefterie si Sfantul Gheorghe cele lasate de Constantin Cupetul, inchinand-o metoh Sfintei Mitropolii a Bucurestiului."
* In jurul anilor 1770-1774, biserica este vazuta de printul Mihail Cantacuzino, fost mare ban si mentionata in istoria sa ca "manastire fara han".
* In jurul anului 1782 marele vistier Nicolae Brancoveanu, stranepotul de fiu al domnului martirizat si proprietar vecin bisericii, ia asupra sa sarcina intretinerii sfantului lacas.
* In anul 1804, Mitropolitul Dositei Filitti al Ungro Vlahiei, preia administrarea bisericii.
* Dupa cutremurul cel mare din anul 1802, fiind avariata biserica a fost "prefacuta" prin purtarea de grija a vladicai Dositei Filitti.
* Cutremurul din anul 1838 o zdruncina "in toate partile, foarte rau". Nu se stie daca a fost reparata imediat. Intre anii 1852-1856, chiliile bisericii au fost daramate, iar in anul 1867, biserica este transformata prin daramarea intregii parti superioare, urmata de consolidarea, dupa obiceiul vremii, cu cingatori din fier. Atunci biserica primeste infatisarea unui lacas de cult in stil neo-clasic.
Pe la sfirsitul secolului al XIX-lea, pe la 1878 si continuind intre anii 1880-1883 dupa proiectul inginerului arhitect Grigore P. Cerchez si in antrepriza lui A. Boisquerin a inceput asanarea si adancirea albiei raului Dambovita.
"Pana in anul 1899 este construit Podul Sfantul Elefterie, din metal si piatra. Catre anii 1880-1885, primaria capitalei construieste, pe terenul de langa biserica, Scoala Comunala Sfantul Elefterie. Intre anii 1894-1896, in timpul primariatului lui Nicolae Filipescu, este "taiat" Bulevardul Independentei, actualul Bulevard Eroii Sanitari, unind splaiul Dambovitei cu Gradina Filaretului."
Prin Decretul Regal, emis la 15 martie 1915 si semnat de Regele Ferdinand I, Comisiunea Monumentelor Istorice claseaza Biserica Sfantul Elefterie Vechi drept monument istoric.
Biserica se afla intr-o stare precara la acea vreme si lucrarile de restaurare nu au putut fii incepute decit mult mai tirziu din cauza izbucnirii razboiului. Deabea in 1929 incep lucrarile de restaurate. Au fost conduse de arhitectul Stefan Lupu M. Bals, iar pictorului Paul Popescu Molda a finalizat frescele. Lucrarile au durat pina in 1935. La sfarsitul anului 1934, Strada Sfantul Elefterie este aliniata si indreptata, urbanistii adoptand cu acest prilej solutia pastrarii bisericii intr-o "insula" cu iarba de jur-imprejur, care se pastreaza pina in timpurile noastre.
Cutremurele din 1940 si 1977, afecteaza Biserica Sfantul Elefterie Vechi si este consolidata (inclusiv refacerea turlei).