Hanul Filaret este unul dintre hanurile vechi ale Bucurestului de mult sters din memoria colectiva.Locul pe care se afla hanul este un loc emblematic in Bucuresti, acolo a fost construit mai tirziu Teatrul National, in zona Calea Victoriei si Str. Ion Cimpineanu de astazi.
Pe la jumatatea secolului al XVII-lea zona respectiva se afla la periferia orasului si avea casute modeste de oameni saraci. (Bariera orasului se afla la un moment dat pe la Biserica (si Hanul) Cretulescu.
Pe la 1669, asa cum arata documentele, partea de loc de la Palatul Telefoanelor apartinea lui Stan Taie-Cuie (loc primit ca zestre de la sotia lui). Dupa moartea lui Stan Taie-Cuie locul intra in stapinirea comisului Barbu Manescu.
Partea dinspre Strada Cimpineanu apartinea lui Stroe Seimeanul(sau Seimenul)(unde isi cladise o casa cu pivnita). Propietatea trece mai tirziu in stapinirea unui anume Grigorasco. Urmatorul propietar este boierul Petre Merisescu care il da in stapinirea a doua nepoate minore ale sale.
Hanul Filaret a fost construit de Episcopul si mai tirziu Mitropolitul Filaret(1753-1760) pe la sfirsitul secolului al XVIII-lea cu scopul de a folosi veniturile obtinute in scopuri filantropice, cea mai mare parte fiind folosita pentru ajutorarea copiilor orfani. In interiorul hanului, cu putin timp inainte de demolare se stabilise chiar sediul unui orfelinat. Se pare ca o parte din propietate apartinea familiei boierilor Brezoieni.
Hanul era destul de mic cu odai care gazduiau calatorii mai ales ungurii si nemtii care soseau de peste munti.
Se pare ca hanul adapostea 11 pravalii.
In opinia lui George Potra s-au facut unele confuzii cu privire la acest han. Ionescu-Gion mentioneaza un al doilea han (Filaret-Coltea) pe ulita care merge pe Tirgul Dinauntru, In fata bisericii Sf. Gheorghe Nou. Acasta afirmatie nu are nici un fel de sprijin istoric in documentele vremii.
Pe la 1831 Generalul Kiseleff cere amenajarea a trei “piete obstesti pentru plimbarea publicului”. Una dintre piete trebuia sa fie in fata Hanului filaret. Au fost facute planuri de cumparare a unor propietati adiacente dar pina la urma s-a renuntat.
Pe la 1837 Sfatul Orasenesc hotareste pietruirea ulitei de pe linga Hanul Filaret pina la Biserica Stejarul. Pe 2 iulie 1938 arhitectul Feiser termina masuratoarea acestui tronson. Raportul final arata numele a toti propietarii de pe aseasta strada.
Aflam prin acest document ca hanul Filaret este in propietatea “Logofetiei treburilor Bisericesti” incepind din 1935. In 1828 era sub tutela Mitropoliei care il cedeaza “Logofetiei” pentru infiintarea unui orfelinat.
Astfel aflam si numele de atunci al strazii – Ulita Hanului Filaret. Mai tirziu avea sa devina Ion Cimpineanu, 13 Decembrie si din nou Cimpineanu.
Localul hanului Filaret impreuna cu propietatea familiei Merisescu a fost mai tirziu ales pentru construirea Teatrului National, de catre comisia special numita cu acest scop. Motivul principal pentru aceasta decizie: locul se afla oarecum in centrul orasului pe Podul Mogosoaiei aproape de Palatul Domnesc.
Al doilea motiv: Hanul Filaret era intr-o conditie precara in urma cutremurului din 1838, iar din punct de vedere estetic dauna acestei artere cu circulatie mare si pe care se ridicasera intre timp multe case boieresti mari si frumoase precum si un numar mare de pravalii asortate cu lucruri scumpe aduse din tarile Europei.
Deznodamintul final il aflam printr-o informatie tiparita intr-un ziar local din 1844 care anunta demolarea eminenta a hanului.
Unele surse mentioneaza ca demolarea hanului nu s-a facut din cauza “subrezeniei” sau pentru ca era o primejdie pentru calatori(asa cum a fost cazul cu Hanul Coltei si Sf. Gheorghe). Pur si simplu Teatrul National avea nevoie de un loc de constructie. Comisia intrunita in 1843 a hotarit acest lucru.
Printre chiriasii hanului intre 1841-1842 s-au numarat Friederich Bossel, tapiter, M. Joben, profesor, J. Drechsler, spiter, Dahan Baer, claviaru(pianist).
Hanul a fost deci demolat, iar materialul rezultat a fost vindut la licitatie. Deabea in 1847 caramida ramasa, fiind depozitata pe locul viitorului Teatru a fost in sfirsit vinduta in totalitate la licitatie.
Dupa raportul comisiei pentru Teatrul National datata 13 August 1843 a fost necesara suma de 2500 de galbeni pentru nivelarea Hanului Filaret.
Deabea in 1848 incepe construirea Tetrului National.
Dar aceasta este o alta poveste.
In primele decenii ale secolului trecut in urma sapaturilor facute in zona pentru cabluri de telefon si electrice au fost descoperite temeliile groase ale Hanului care se intindeau pina in mijlocul strazii (la vremea aceea strada era mult mai ingusta). De asemenea, in urma sapaturilor din septembrie 1940 si din primavara anului urmator, au fost gasite birnele vechiului pod al Mogosoaiei, care mergeau pina in zidurile Hanului.
Alte sapaturi efectuate in 1955 au dezvelit o parte din temeliile hanului.
Prin 1843-44 apare proiectul pentru construirea unui monument inchinat lui Pavel Kisseleff pe locul fostului han. Monumentul ar fii costat visteria cam 10.000 de galbeni. Banii sint folositi pina la urma pentru proiectul de ridicare al teatrului, prin dorinta Contelui Kisseleff.
….:: Citeva citate din documentele vremii ::….
* In 1826 ianuarie 28 Alexandru Cadina, cofetarul inchiriaza o pravalie din Hanul Filaret de pe Podul Mogosoaiei cu obligatia de a da 400 de taleri anual si de a efectua toate reparatiile si modificarile necesare.
* In 1825 Sterie Constantin inchiriaza de la Mitropolie cu 450 de taleri anual chio Sterie Constandinscul cu odaile lui de la Filaret pentru a face diferite pinzeturi.
* 1832 martie 21 meimar-basa Leontie efectueaza reparatii la pravaliile lui din incinta hanului
* 1825 Sterie Constandin deschide unchiosc de “testemele”
* 1826 ianuarie 28 exista o circiuma cu pivnita
* 1832 martie 21 sardarul Ilie Ricumis ridica patru sau cinci pravalii
Înainte de a se numi str. Ion Câmpineanu, cu traseul din capătul estic, care trecea la vest şi la sud de Teatrul Mare, schimbat la nord de nou-construitul teatru, s-a numit str. Ştirbei Vodă (probabil după construirea Teatrului Mare, inaugurat în 1852, devenit Teatrul Naţional ân 1875), pănă în 1890, dacă nu greşesc!... Cred că puteţi verifica acest lucru într-una dintre cărţile (dar nu ştiu în care volum) "Străzi din Bucureşti şi numele lor", de Aurel Ionescu... Probabil că la terminarea construcţiei noului teatru, porţiunea din Uliţa Hanului Filaret şituată în spatele teatrului (la vest de el) a fost desfiinţată, pentru a se putea construi o clădire anexă a teatrului, cu atelierele teatrului şi magazia pentru decoruri, iar porţiunea cu orientare vest-nord - sud-est, aflată la sud de teatru, a fost rectificată, pentru a fi perpendiculară pe Podul Mogoşoaiei şi a fost denumită Uliţa Teatrului (azi, str. Matei Millo) şi ca fosta str. Hanul Filaret să nu rămână înfundată, s-a construit la nord de teatru, pe terenul lui Iancu Ghica, o "străpungere" cu orientare vest-est, care urca o rampă paralel cu clădirea teatrului, pependiculară pe Podul Mogoşoaiei.
ReplyDelete