Once Upon A Time in Bucharest: Biserica Sfântul Ilie

Conform neuitatului Odobescu multe dintre constructiile timpurii din Bucuresti au fost construite pe coline care se pare ca adeposteau necropole apartinind "vechilor locuitori ai mocirlelor Dimbovitei, salbatici care au strabatut locurile din vremuri preistorice". Curtea Veche, Hanul si Biserica Sf. Gheorghe, Mitropolia se pare ca au fost construite pe aceste movile/osuare/necropole.
Biserica Sfântul Ilie impreuna cu Hanul Coltei au fost construite pe una dintre aceste coline.

Proprietatea pe care a fost construita biserica a apartinut initial familiei boierilor Doicești. Aceasta se întindea între actuala Piaţă a Universităţii, străzile Doamnei, Blănari şi Colţei, chiar până spre Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Nou.
Clucerul Radu Colțea, nepotul marelui clucer Colţea din Doiceşti (urmaș al boierilor Doicești) a fost cel care în perioada 1725-1730 a inaltat biserica care a fost initial construita din lemn.
Două decenii mai târziu, în jurul acestei bisericuţe va lua fiinta Hanul Coltei. Multi asociaza hanul cu Biserica Coltei dar acesta se afla putin mai la nord pe partea opusa a Ulitei Coltei.
Terenul care incorporaq biserica va intra după 1745 în componența Hanului Colțea, ce se afla vizavi de Spitalul Colțea(aproximativ). Drept urmare, ea a devenit cunoscută sub numele de „Sf. Ilie de la Hanul Colței”. Biserica a fost înconjurată de un gard de cărămidă și, potrivit istoricului Dionisie Fotino, se afla în curtea hanului. Acest lucru rezultă din planul orașului realizat în 1770 și dintr-o cartografie din 1810.
Cutremurele care au fost în 1802, 1829 şi 1838au afectat grav biserica (cel de la 1838 in sprcial). Biserica a fost demolata si reconstruita(se pare ca arendasul hanului la acea vreme, Lazăr Kalenderoglu - tatăl medicului Nicolae Kalinderua, fost cel care a indeplinit lucrarea). Noua biserică a fost sfințită la 30 august 1841, după cum rezultă din pisania aflată deasupra ușii. Noua biserică a fost construită puţin către sud-sud-vest, pentru o poziţionare mai bună în incinta hanului.

"Cutremurul din 1838 a fost un puternic seism ce a avut loc la ora 20:45, în ziua de 23 ianuarie (stil nou)/11 ianuarie (stil vechi), având magnitudinea 7,5 grade pe scara Richter. Cutremurul a fost urmat de 3 șocuri puternice, conform lui Schuller (geologul în serviciul Ducelui de Saxonia)"

Hanurile bucurestene au fost un capitol interesant al vietii economice a orasului

Hanul Coltei, Hanul Serban Voda, Hanul Sf. Gheorghe Nou, Hanul Constantin Voda si spre sfirsitul secoluluyi al XIX-lea Hanul Manuc, au participat profund la viata comerciala a vremii lor si au creat faima tirgurilor bucurestene.

Datorita proximitatii cu Tirgul de Sus care era un infloritor punct de comert, Hanul Coltei a avut o dezvoltare fara precedent. Afaceristi, negutatori si meseriasi care au gasit in Bucuresti conditii deosebite pentru comert si afaceri, conditii pe care nici un alt oras balcanic nu le oferea.
Conform documentelor vremii pe la 1778 vamesii si carvasaraua s-au mutat in Hanul Coltei. In acest scop au fost construite diferite "odai, magazii si alte dependinte".

In jur de 1873 o porunca domneasca dicta ca negustorii turci sa fie gazduiti doar la Hanul Sf. Ecaterina si doar in caz de mare aglomeratie in Hanul Coltei.

Perioada infloritoare a hanului dureaza un veac incheiat (cam intre 1746-1848)
Totusi acest secol ofera trei epoci diferite in care functiunea economica a hanului este realizata integral.
*Epoca de inceput intre 1746-1785 in care devine un loc de frunte si un vad comercial in negotul bucurestean
*Epoca de mijloc intre 1785-1802 marcheaza o activitate foarte prost gospodarita.
*Ultima epoca 1802-1848 (anul marelui cutremur)

In urma cutremurului de la 1802 Hanul este foarte subrezit si situatia se inrautateste in timp din cauza faptului ca propietarii nu au vrut sa produca bani pentru repararea lui. Situatia ajunsese atit de grava incit unele ziduri dinspre strada se prabuseau peste trecatori. Pe la 1827 unul din zidurile exterioare dispare complet.
Cerere pentru demolarea hanuluia fost facuta in 1817 de catre mitropolitul Nectarie
Hotarirea pentru demolarea hanului a fost luata deabea pe la 1837.
Dupa numeroase tergiversari Hanul Coltea este complet demolat pe data de 10 Martie 1848.

Conform traditiei cartierul din preajma bisericii a preluat numele bisercii; Mahalaua Sf. Ilie.
Intre 1841-1895, s-a numit Biserica „Sfântul Ilie“ - Hanu Colţii.
În 1895 Consiliul Comunal al Bucureștilor a considerat că denumirea „Biserica Hanul Colței” nu este potrivită și a decis să poarte numele ctitorului ei, redenumind-o „Sf. Ilie Kalenderu”. Între anii 1880-1897 a funcționat ca biserică grecească, liturghiile fiind oficiate în limba greacă. Începând din anul 1897-1898, aici s-a slujit din nou în limba română.
Cutremurul din noiembrie 1940 a avariat grav cladirea Bisericii Sf.Ilie. Renovarile au fost efectuate intre 1953-54 pe cheltuiala Arhiepiscopiei, si dată în folosință gratuit comunității bulgare din București.
Biserica a fost resfințită la 26 octombrie 1954 de patriarhul Justinian al României. Gramota patriarhului român Justinian precizează că biserica de la Hanul Colței este dată pentru uz temporar, „până când bulgarii își vor construi o biserică nouă“.
Biserica „Sf. Prooroc Ilie” de la Hanul Colței a fost cunoscută timp de 55 de ani printre bucureșteni ca „Biserica bulgară”. Permanența Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor a hotărât, în ședința sa din 31 martie 2009, reînființarea de urgență a parohiei „Sfântul Ilie” - Hanul Colței.