Once Upon A Time in Bucharest: Istoria cafenelelor bucurestene

Subiect:	Cafenele	Autor:	Cornel D.
Perioada:	Sec XVII.	Foto:	Diverse
Localizare:	Bucuresti	Contributii:
.

Țările Române au fost sub suzeranitate otomană, plătind un tribut greu și acceptând controlul politic al sultanului. Acest fapt a influentat intr-o anumita masura si modul de viata, obiceiurile sau vestimentatia.
In domeniul alimentatiei am imprumuta tanumite mincaruri si prajituri: ciulama, pilaf, baclava, sarailie, cataif si multe altele printre care si cafeaua.

Cafeneaua High Life

Nu se stie precis, documentar, cind cafeaua, ca bautura, a fost cunoscuta in Țările Române. Exista o legenda spune ca logofatul Tautu, un curtean al domnului "Bogdan cel Orb", fiul lui Stefan cel Mare, ducindu-se in solie la sultan, a fost tratat cu aceasta bautura fierbinte si nestiind cum s-o bea, a dat-o peste cap si si-a oparit limba si gura. Dar aceasta povestire, daca a fost adevarata, s-a Intimplat la inceputul secolului al XVI-lea. Dar nu este foarte plauzibil. Cafeaua a fost introdusa in Turcia deabea in timpul sultanului Soliman I Magnificul, prin anii 1554-1555.

Prima cafenea cunoscuta in Bucuresti, apare documentar in 1667, pe vremea domnului Radu Leon(1664-1669). A fost proprietatea unui oarecare Kara Hamie, fost ostean(ienicer) in garda palatului imparatesc din Constantinopol. Cafeneaua se afla in plin centrul orasului, in apropiere de Hanul Serban Voda. Dupa moartea lui Kara Hamie, acesta neavand mostenitori, cafeneaua a devenit proprietatea imperiului otoman, pana in 1691, cand a fost vanduta tot unui turc, Kavaz basa, cu 65 piastri(lei?).

"Spre cafenea"

Cafe francaise in Pasajul Roman

In timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, in iulie 1693, un oarecare Ivaz, tot turc, care avea o cafenea pe locul manastirii Cotroceni, o vinde egumenului acestei manastiri, pentru sumade 30 lei.

Numele de cafenea(cahvenea) vine de la cuvintul turcesc "kahvehane", sau "kave-hane", care inseamna local public in care se poate bea cafea si se putea fuma si juca zaruri, table sau "ghiordum"(un joc de carti).

Tot in secolul al XVII-lea se afla pe pe Podul Beilicului, Calea Serban Voda de astazi, o alta cafenea unde veneau toate delegatiile oficiale turcesti. Aceasta se pare ca era deschisa 24 de ore pe zi.

Initial majoritatea cafenelelor au fost deschise de straini: turci, greci, evrei, armeni, etc. Foarte putin romani au avut aceasta indeletnicire.
In anul 1734, este documentata o cafenea a lui "Gheorghe cafegiul" undeva pe Ulita Scaune.

Un anume "Oprea cafegiul" cumpara in decenbrie 1741, cu 270 taleri, o pravalie de lemn, noua, in Ulita "Carale cu peste cele vechi", unde isi deschide o cafenea. Dupa un timp, afacerile mergand bine, se muta intr-un local nou mult mai central, undeva intre Biserica Sf. Gheorghe si Spitalul Coltea.

Pe data de 26 inuie 1746, este mentionat in hrisoave un alt cafegiu numit Stanciu din Mahalaua Sf. Gheorghe, iar pe 4 iunie 1755 apare un "Ion cafegiu".

Teatrul National si cafeneaua Fialkowski.

Domnitorul Alexandru Ipsilanti, la 7 august 1781 ii da permisie lui Stefan Altintop, "bas-alai ceaus", sa construiasca "o pravalie cafenea" pe un loc care se afla la poarta de sus a Curtii domnesti aproape de apa Dambovitei. Locul era proprietatea manastirii Marcuta, care primea chirie 10 taleri pe an. Aceasta cafenea sub un nume sau altul sub diferiti proprietari supravietuieste cel putin pana in 1826

In octombrie 1797, este mentionat un anume "Anton armeanul", iar in aprilie 1801, este mentionata cafeneaua lui Baluccioglu.

Multe cafenele au aparut si in suburbii unde lumea se aduna sa discute chestiuni politice, si care cateodata deveneau locuri de agitatie si opozitie contra stapanirii. Din acest motiv in septembrie 1782, se da un ordin care interziceau discutiile despre domnie sau stapinirea turceasca. Stapanii cafenelelor erau raspunzatori pentru aceste fapte. Aceiaisi lege a fost intarita si in timpul ocupatiei austriece (1789-1791) si mai tarziu in 1820 prin Regulamentul intocmit pentru siguranta orasului Bucuresti.

In iulie 1812 se pomeneste existenta unei bresle a "cafegiilor care includea vanzatorii de cafea boabe sau macinata si proprietarii cafenelelor.

Una dintre cele mai importante cafenele din a doua jumatate a secolului al XIX-lea a fost cafeneaua Fialkowski, care se gasea in dreapta Teatrului National, pe str. Ion Cimpineanu i incinta Casei Torok.
Casa Torok devine aproape imediat celebra datorita polonezului Fialkowski naturalizat nu de mult in Romania. Acesta a fost adus in Bucuresti de catre cofetarul Comorelli care isi avea pravalia in Pasajul Roman. Aici a facut ucenicie pentru un timp. Fiind o persoana intreprinzatoare a profitat de situatia creata de razboiul Crimeii care umpluse orasul cu ofiteri, a luat in arenda gradina Warmberg cu care a avut un succes rasunator, mai ales in randul tinerilor ofiteri(si nu numai).
In 1856 Fialkowski inchiriaza tot parterul si subsolul casei Török. La acea data etajul I al casei Török era ocupat in intregime de marele magazin de mobila al neamtului Karol Juberbaker. In spatial inchiriat Fialkowski deschide o cofetarie/cafenea/cazinou cu numele de......"Fialkowski". Localul are un succes imens mai ales in randul aristocratiei dar nu numai. Aici puteau fi intilnite cele mai reprezentative figuri ale oraslui: actori, diplomati, profesori, artisti, scriitori, juristi, poeti etc.,etc.; "Fialkowski nu mai era o cafenea ci ajunsese o adevarata institutie".
Cafeneaua Fialkovski isi inceteaza activitatea in 1898 o data cu decesul proprietarului, Fialkovski.

O alta cafenea mare unde se intilneau numai oameni de afaceri era aceea care se afla in "Otelul de Londra" Proprietarul hotelului a fost Vilhelm Ungar si era situat pe Podul Targului de Afara (Calea Mosilor nr. 76). In noiembrie 1857, apare o reclama in ziarele vremii despre noua deschisa cafenea.

O data cu inmultirea hotelurilor in Bucuresti, acestea au inceput sa aiba propriile cafenele cu biliard.

Cafeneaua Frascatti din hotelul cu acelasi nume de pe Calea Victoriei a fost una dintre luxoase. "Avea o sala lunga si ingusta, avind peretii impodobiti cu oglinzi;
la mijloc se afla o masa mare incarcata cu prajituri si sticle de lichioruri de tot felul, iar pe margini mese cu tablii de marmura. Seara, in special, cafeneaua era plina de oameni printre care alergau incoace si incolo, garsoni, in vesta scurta, cu acel aer de nepasare si cu acea lene fericita, care sint tot atit
de romanesti cit si de napolitane". (Dick de Lonlay, ziarist si scriitor, 1977)

Dintre cafenelele in existenta intre 1880 si 1900, se numera urmatoarele:
Bulevard B-dul Elisabeta
Otetelisanu Calea Victoriei Nr. 27
Cafe francaise Calea Victoriei Nr. 37, in Pasajul Roman
Imperial Calea Victoriei Nr. 49
Regal si Union str. Regala Nr. 1 si 2
Labes junior str. Lipscani Nr. 2
Steiner str. Academiei Nr. 41
Concordia str. Smtrdan Nr. 53),
Brenner str. Stavropoleos Nr. 4),
Bellevue str.Doamnei Nr. 15
Tunelul de viata CaleaVictoriei Nr. 1
Labes senior str.Smirdan Nr. 2
Vlasca si Teleorman Calea Rahovei Nr. 90
Avram str. Bibescu Voda Nr. 8
Patria str. Patria Nr. 6
Graebert str. Stirbei Voda Nr. 1

Mai tarziu dupa primul razboi mondial,populatia orasului inmultindu-se au aparut cafenelele: Capsa, Terasa Otetelisanu, Rigler, Kibler, Hotel Imperial, HighLife, Brasserie de la Paix, toate pe Calea Victoriei si Café de Paris pe str. Mihai Voda nr. 5

Una dintre cele mai celebre la timpul ei a fost Terasa Otetetlisanu situata pe Calea Victoriei, aflata langa fostul Teatru national.
Inainte de anul 1900, casele Otetelisanu au fost inchiriate de Mihai Stere care a deschis in ele localul de cafenea si berarie numit "Terasa", dar a ramas cunoscut de toti bucurestenii tot sub numele de Terasa Otetelisanu.