Once Upon A Time in Bucharest: Palatul Suțu

Subiect:	Palatul Suțu	Autor:	Cornel D.
Perioada:	1834-Prezent	Foto:	Diverse
Localizare:	Ulita Coltei	Contributii:

Locul pe care se afla casa Suțu a fost in secolul al XVII-lea proprietate domneasca, proprietate pe care Matei Basarab l-a facut cadou nepoatei sale Elina (fiica voievodului Radu Serban), la casatoria ei cu postelnicul Constantin Cantacuzino. Mai tarziu proprietatea trece in stapinirea fiului ei, spatarul Mihai Cantacuzino, care a fost ctitorul bisericii si spitalului Coltea.
Mihai Cantacuzino, la randul lui, l-a daruit fiicei sale Ilinca, in 1694, la casatoria ei cu hatmanul Dumitrasco Racovita. Proprietatea ajunge mai tarziu instapanirea lui Matache Racovita (1755-18280 si mai tarziu ginerelui acestuia Costache Suțu.

Costache Sutu(1799-1875), apartinand unei familii privilegiate. In 1820 la 21 de ani, a fost numit mare postelnic in Moldova, si mai tarziu in 1836, presedinte al Curtii de Apel din Bucuresti, mare logofat al Dreptatii in 1848 si din nou, in 1850, ministru al Dreptatii.
In 1843 a fost implicat intr-un complot impotriva Princepelui Bibescu. Mai tarziu a complotat si impotriva lui Cuza Voda si a ministrului sau Mihail Kogalniceanu, mai ales in timpul framintarii politice din ajunul loviturii de stat din 2 mai 1864. Cu aceasta ocazie Costache Sutu, impreuna cu alti boieri reactionary, au cerut interventia armatei turcesti impotriva lui Cuza Voda si a ministrului sau Mihail Kogalniceanu.

Costache Grigore Suțu

Costache Sutu, impreuna cu sotia sa Roxandra, au locuit la inceput in vechea casa a Racovitestilor, adica in casa parinteasca a sotiei sale, care se afla in mijlocul unei imense gradini situate intre spitalul Coltea, partea de rasarit a colegiului Sf. Sava si ulita care trecea prin fata casei boierilor Barcanesti.

In primavera anului 1831 Costache Suțu incepe sa planuiasca ridicarea unei noi cladiri mai mari si mai functionale. Primul lucru a fost indepartarea vechiului gard de lemn din jurul proprietatii, si ridicarea unui gard nou de caramida. Lucrarea a fost intrerupta pentru ca proprietarul a incercat sa "fure" teren din proprietatile vecine si din proprietatea comunei. Pe 13 iulie 1831 dupa multe "interventii" se da o aprobare pentru continuarea lucrarii, cu conditia sa nu obstructioneze vederea spre ulita sau sa strice caldaramul din fata proprietatii.

Cladirea actualului palat a fost construita intre 1832 si 1834 de catre "arhitectonii" Witold si Konrad Schwink, probabil de origine austriaca. Lucrarea nu a decurs in conditii ideale. In 1832 unul din zidurile casei in constructie, avand defecte, se prabuseste peste doi "salahori" pe care i-a omorit. Investigatia ajunge la concluzia ca vina o poarta arhitectii, care sunt obligati sa plateasca despagubiri familiilor decedatilor.

Se pare ca imobilul a fost in parte construit. Astfel se stie ca Costache Sutu s-a plans despre proasta executie a sobelor si a boltei de la bucatarie care aproape ca sa pravalit peste locatari. Din aceste motive in mai 1834 proprietarul a inaintat proces la Vornicia orasului impotriva anreprenorilor, pentru nerespectarea contractului. In urma unei ancheta intreprinsa de arhitectii Ioji si Hartel, precum si de Paraschiva, starostele corporatiei dulgherilor, desemnati ca arbitri de catre Vornicie la 4 iunie si 24 iulie 1834, constructorii sint obligati, prin hotarire judecatoreasca, sa asigure terminarea lucrarilor in bune conditii.

Constructia in sine a fost terminata in 1834, dar marea majoritate a decoratiilor interioare nu erau inca terminate nici spre sfarsitul anului 1836.

Blazonul familiei

Chiar in toamna anului 1836 proprietarul comanda unui mester austriac, Escher, executarea unui mare policandru de arama,cu 24 de sfesnice, in greutate de peste 100 ocale, platind pentru fiecare oca lucrata cite un galben imparatesc, in total echivalentul a 1.450lei, sumsa preciabila pentru vremea de atunci.

Noua locuinta spre deosebire de vechea casa a Racovitestilor care se afla in mijlocul gradinii, se afla aproape de Ulita Coltei vis-a-vis ce Spitalul, Turnul, si Biserica cu acelasi nume(Coltea).

Printre vecinii apropiati, peste drum, pe Ulita Coltei si a Pensionatului se aflau: casa boierului Alexandru Ghica, a doctorului Adolf Grunau, a lui Costache BeIlu si a zarafului, mai tirziu bancher Nicolae Nicolescu, tatal lui Oscar Nicolescu, fost presedinte al Inaltei Curti de Casatie.

Emanoil Hagi Moscu, nepot al Irinei Sutu, si vecin, care frecventa des noua locuinta ne-a lasat o descriere a interiorului si exteriorului cladirii. Din marturia lui stim ca aceasta cladire a fost ridicata in parte pe temelia unei vechi case din secolul al XVII-lea.

"Arhitectura are un caracter pronuntat apusean. Intrarea maiestuoasa, larga, inalta; inversul caselor vechi romanesti, cu intrarea ingusta. Ferestre largi cu oberlihturi ogivale, exact contrariul ferestrelor obisnuite la noi, patrate sau dreptunghiulare. Cladirea este flancata in cele patru colturi ale ei de cite un turn, cu pretentii de castel".

"Pe ambele facade se afla, la etaj, cate un balcon de lungimea incaperii. Spatele cladirii, care dadea in gradina, a fost si este identic cu fatada principala, inversul tuturor caselor, al caror, spate nu corespunde deloc cu fatada. Luminatorul, de proportii neobignuite, mai mult o cupola tesita, a fost construit in asa fel incit sa nu strice aspectul decorativ al acoperisului".

"De sub marchiza cu geamlic de mare dimensiune, facuta pentru a feri peproprietari si invitati de intemperii cand coborau din calesti, landouri si trasuri, printr-o intrare cu trei usi, se patrunde intr-un hol mare de circa 25m pe 12m, prelungit in dreapta si in stinga prin doua intranduri tinind aproape cit largimea cladirii. In stinga si dreapta cite doua camere la drum, iar la capatul fiecarui intrind cite o incapere spatioasa, dintre care una dadea intr-o mica sera."

"Scara de stejar, drept in fata intrarii, se desparte la jumatatea ei in doua, dand la etaj intr-un hol mai mic, cu balcon interior si despartit de restul cladirii prin doua usi mari, cu patru canaturi numai in geamuri, putind fi deschise pentru a largi holul. Luminatorul foarte inalt, cu stucatura colorata si aurita, era de un foarte bogat efect. Pe balustrada holului de sus este fixat un ceasornic mare, ale carui ace mergeau invers pentru ca ora sa fie vazuta normal, prin oglinda mare de la scara."

Prin hol se patrunde in doua mari saloane, unul la drum, celalalt in partea opusa spre fosta gradina, amindoua cu balcon de latimea salonului (balconul din spre gradina a fost desfiintat cu multi ani in urma). Acele incaperi erau asa-numitele salonul rosu si salonul galben dupa culoarea stofei mobilierului.

Irina Suțu în 1883

In aripa dreapta erau doua saloane mai mici, unul la drum, altul spre gradina, despartite printr-un hol cu acces spre camere mai mici. In aripa stinga se aflau alte doua camere la drum care au fosta locuinta personala a sotilor Sutu, despartite ca si cele din aripa dreapta printr-o usa in patru canaturi, numai geamuri. Si aici se afla un hol mai mic cu acces la "dependinte intime" si printr-o scara la un balcon, sub luminator, "pentru privire si pentru muzica". De aici, se coboara prin scara de serviciu la parter.

La parter, catre fosta gradina , chiar sub unul din saloanele cel emari, se afla o sufragerie spatioasa, cu tavanul ornamentat in barne aparente si stucaturi in culori vii.

Printr-o scara de citeva trepte, de largimea incaperii, se coboara in gradina. Aici se aflau trei mari "usi-ferestre" asemanatoare cu cele aflate la intrarea principala care luminau incaperea. Alaturi cateva camere strict necesare pentru a sigurarea serviciului.

Pe scara cea mare, pe zidul unde ea se desface in doua parti, era fixata o oglinda de mari dimensiuni, de peste 10 m.p. Deasupra ei, la mijlocul ramei superioare, ca si cum ar iesi din rama, se afla capul Irinei Sutu, in marmura, opera lui Carol Storck. In 1862, Costache Sutu a contractat sculptorul Karl(Carol) Storck pentru ornamentarea interioara cu stucaturi si desene, precum si pictarea tavanelor, de asemenea executarea bustului in marmura al stapinei casei.

In afara de oglinda de pe scara de onoare, se mai aflau in marile saloane oglinzi in care se reflecta lumina sclipitoare a nenumaratelor lampi si lumanari. Oglinzile au fost aduse cu multa cheltuiala si greutate de la Viena, pe Dundre, pina la Giurgiu, si de acolo cu mare grija in Bucuresti. Ele proveneau din renumita fabric de sticldrie franceza din Saint-Gobin.

Initial , in 1831, proprietatea era inconjurata de un zid de caramida, care mai tarziu a fost inlocuit cu un grilaj de fier. Cele doua mari porti de fier aveau, deasupra drugului orizontal, un soare sustinut de doi lei ridicati, turnati probabil din fonts, dar acoperiti cu poleiala aurita.

Cladirea inca din timpul lui Costache Sutu avea pe fronton stema familiei, asemanatoare cu a tarii, asa cum o aveau domnitorii, adica vulturul Munteniei pe oparte si zimbrul Moldovei, alta. Cuza-Voda a considerat acest lucru un abuz, drept care a dat ordin ca stema sa fie demontata. Dupa multe tergiversari stema a fost data jos.

Domnitorul Carol I, a acceptat mai tarziu rugamintea lui Grigore Sutu de a-si impodobi cladirea cu stema familiei, stema care se afla si astazi pe frontoanele ambelor fatade.

Initial iluminarea se facea cu lumanari de ceara, iar mai tarziu incepand cu 1857 iluminatul s-a facut cu gaz lampant, sau petrol. Dupa 1867 cand primarul C. Panait, a contractat o societate engleza (The British and Foreign Water and Gas Company Limited"), iluminatul multor cladiri si chiar felinarele din centru au folosit gazul aerian. Grigore Sutu a fost unul dintre primii care a instalat in palatul sau gazul aerian, in interior si chiar in exterior.

Arnăutul negru al lui Grigore Suţu

Initial palatul era inconjurat de o gradina imensa pe care Postelnicul Costache Sutu a mai marit-o si cu proprietatea Ecaterinei, vaduva doctorului Constantin Exarcu, pe care, in aprilie 1839, acumparat-o cu 2000 de galbeni.

Cu timpul insa din cauza anumitor lucrari edilitaro-urbanistice facute pe Ulita Coltei, Bulevardul Universitatii si pe strada Vestei(IonGhica) suprafata gradinii s-a tot micsorat. Graduina din spate si curtea cu anexele respective au fost desfiintate cu totul de catre ultimul mostenitor, care a cladit un bloc mare despartit de palat prin ingusta strada a Bibliotecii(astazi Strada Ion Nistor). Prin largirea arterelor de circulatie din fata, stanga si dreapta cladirii, curtea s-a micsorat mereu, actualmente nemaiexistind
decit o mica parte inspre fosta ulita a Coltei.

Grigore si Irina Sutu

To Emanoil Hagi Moscu ne spunea despre rtea din fata cladirii unde exista un "havuz" mare din care tasnea apa la o inaltime de 3-4 metri. In jurul acestuia erau straturi de flori unde se aflau figurine de portelan colorat, de dimensiuni destul de mari, reprezentind broaste si inspecial "gnomi", adica pitici barbosi cu scufita colorata pe cap, unii in picioare, altii culcati sau asezati pe ciuperci si ele colorate in rosu cu pete albe. O parte dina ceste ornamentatii au existat chiar pana la inceputul secolului XX.

In acelasi timp, in gradina din spate se afla un bloc de marmura care avea un ceasornic solar. Acesta avea un mic turn in care se punea praf de pusca care sub actiunea razelui soarelui lua foc vestind ora 12.

Palatul Sutu a fost martorul unor petreceri fabuloase si mari baluri mascate. Aici, si in saloanele Elenei Otetelisanu se dadeau cele mai mari petreceri din Bucuresti. "Tot Bucuregtiul defila in aceste doua case, si nu era om de rasa, om de nastere boiereasca sau chiar burghez ajuns sau intelectual cu vaza care sa nu fie invitat la marile serbari date de gazde". (Constantin Bacalbasa)

Casa veche era inca in existanta in 1871, conform planului Dimitrie Papazoglu,
Dupa construirea noului palat care avea iesirea pe Ulita Coltei, casa veche a Racovitestilor avea iesirea pe ingusta si serpuita Ulita Vestei (astazi Ion Ghica), nu departe de cladirea postei aflata in fosta casa a familiei Barcanescu, pe locul careia s-a construit, in 1906, monumentalul palat al Camerei de Comert si Industrie din Bucuresti, pe colt cu Strada Doamnei.

Irina Suțu

Dupa moartea lui Costache pe 20 februarie 1875, fiul acestuia Grigore intra in posesia proprietatii.

De mentionat faptul ca proprietatile Sutu se intindeau initial pe un teren imens dupa standarurile moderne. De exemplu o parte din proprietate se afla in zona dintre Biserica Sf. Gheorghe la sud si Spitalul Coltea la nord. Pe acest teren se afla si Balta Cucului care se afla pe traseul fostului afluent al Dambovitei, Bucurestioara. Numele acestei balti a fost si "Balta de la Carvasara" adica balta de langa vama, si mai tarziu "Lacul Sutului" dupa numele proprietarului acestui teren.

Bal la Palatul Sutu

"Dupa secarea si umplerea cu pamant a acestui lac,la 12 octombrie 1872 terenul a fost daruit de catre Grigore C. Sutu Spitalului Coltea, pe care, In 1880, s-a construit aripa de pe str. Sfintilor si str. Slanic, continuata cu partea din fata bisericii Scaune, pana unde se invecineaza cu fosta cladire a Ministerului Agriculturii." (I. Ionascu, Documente bucurestene , 1941).

Grigore Sutu si sotia sa Irina Sutu nu au avut copii asa ca la moartea lor in 1892 si respectiv 1891 proprietatea intra in posesia lui Constantin Sutu, nepotul de sora a lui Grigore.
Fiul lui Constantin Sutu, Grigore este tatal lui Constantin Sutu ultimului din familie in posesia palatului.

In primele trei decenii ale acestui secol, fosta ctitorie a postelnicului Costache Grigore Sutu primeste diferite destinatii, fapt care se repercuteaza negativ asupra edificiului si parcului adiacent. Concomitent, palatul va fi insa si martorul tacut al unor importante evenimente istorice.

In anii ocupatiei germane din primul razboi mondial, ctitoria Sutulestilor va deveni resedinta generalului Tilff von Tscheppe und Weidenbach, guvernatorul teritoriului ocupat. Aici, in actuala sala de conferinte a muzeului, guvernatorul va organiza un pranz de gala cu ocazia Anului Nou 1918. Cu acest prilej s-a purtat istorica discutie dintre feldmaresalul August von MacKensen si Alexandru Marghiloman in vederea incheierii cat mai grabnice a pacii dintre Romania si Puterile Centrale.

Zece ani mai tarziu, edificiul va deveni sediul Primariei Municipiului Bucuresti. Din cabinetul sau aflat in camera din dreapta salii mari cu balcon, a semnat Dem I. Dobrescu decizia de deschidere a primei expozitii permanente a Muzeului Municipal.

Constantin Sutu a vandut proprietatea in 1932 Bancii Chrissoveloni iar aceasta, dupa cativa ani de folosire, l-a cedat Primariei pina in 1942,cand i-a luat locul C.E.C.-ul.

Dupa 1948 aici a fost sediul "Institutului de constructii", pina la sfirgitul anului 1956, cind Primaria Capitalei a deschis aici sediul "Muzeului de istorie si arta al municipiului Bucuresti".
La 23 ianuarie 1959, in preziua aniversarii unui veac de la Unirea Principatelor, va fi inaugurat intr-o noua forma de organizare Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti.

1846 Planul Rudolf Arthur Borroczyn

1847 Planul Rudolf Arthur Borroczyn

1852 Planul Rudolf Arthur Borroczyn

1856 Plan der Stadt Bukurest

1871 Maior D. Pappasoglu

1899 Institutul Geografic

1899

1911

1955

1978

1853. Ulita Coltei privind spre sud. Pe dreapta se vede vechiul gard din caramida al Palatului Sutu.

1864 Szathmari

1867 Carol Popp de Szathmari

1867

1872 Franz Duschek

1874

1877 Franz Duschek. în stânga, Palatul Șuțu

1880 E. Pesky

1880. Turnul Coltei si in stanga pe fundal Palatul Sutu.

1887, Edward Pesky.
Vedere generală spre vest din Turnul Colţei.
Pe dreapta se poate vedea Hotelul Bulevard si Biserica Doamnei.
In plan apropiat in spatele Palatului Sutu se vede vechia casa a Racovitestilor, prima resedinta a familiei Costache Sutu.
In coltul din dreapta un fragment al Palatului Sutu.

1880 Noile porti din fier ale Palatului Suţu, privind spre Turnul Colţei cu pisania principală.

Fotagrafia este datata 1890 si a fost realizata din Ministerul de razboi din Bd Carol.
Pe stânga se va construi în 1985 Palatul Ministerului Agriculturii.
În fata este intersectia Bd. Carol cu Str. Coltei.
Pe dreapta, în plan îndepartat se observa Palatul Academiei în forma initiala.
Pe stânga în plan departat este Palatul Sutu si mai departe este Hotelul Bristol.
Tot în stânga se distinge cladirea Grand Hotel de Boulevard.