Once Upon A Time in Bucharest: R.I.P. - Hanul Bisericii Zlătari 1790-1903

Hanul Bisericii Zlatari

Biserica Zlatari de pe bd. Calea Victoriei are hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie si Sf. Mare Mucenic Gheorghe fiind construita initial din lemn, pe la jumatatea sec. al XVII-lea, pe timpul lui Matei Basarab, de niste "zlatari" adica aurari sau argintari ("zolot" în limba slava înseamna aur).Biserica a mai fost refacuta de doua ori, ultima data aproape în forma ei actuala, pe la 1850.
Hanul a fost construit in secolul al XVIII-lea in jurul bisericii Zlatari si ocupa statiul cuprins intre Palatul Postelor si strada Lipscani. Pe la 1860-1862 cladirea hanului se compunea din parter si etaj si avea aproape 200 de camere si pravalii, toate fiind inchiriate la "meseriasi, la femei libere si altele". Pravaliile de jos erau inchiriate la "marsande, lipscarii, bacanii, carciumi si la oameni de diferite religiuni". Din 1867-1887 etajul hanului a fost ocupat de Ministerul Instructiei Publice si al Cultelor. In 1870 in Hanul Zlatari se gasea una din cele mai mari si mai bine asortate bacanii din Bucuresti, proprietatea lui Paun Popescu.
În sec. al XVIII-lea se construise aici hanul Zlatari, unul dintre marile hanuri bucurestene, renumit loc de adunare al bancherilor (zarafi) si argintarilor.

In 1787 cand izbucneste razboiul ruso-turc, Nicolae Voda Mavrogheni depoziteaza in acest han tunuri si provizii primite de la turci, hanul devenind un fel de depozit (arsenal) militar.
In 1828 armatele ruse ocupa Bucurestiul iar generalul Michelson se instaleaza in Hotel de France de peste drum de han unde a fost instalata cavaleria.

Cladirile hanului mai adaposteau, dupa cum spune Constantin Bacalbasa în "Bucurestii de altadata", cofetaria lui Lambru Paltator, foarte cautata de elevii de la Colegiul Sf. Sava, "apoi bacania lui Paun Popescu, unde, la ora dejunului si a prânzului se lua tuica".

In 1839 in han aveau sediu Ministerul Justitiei (Departamentul Dreptatii) si Departamentul Instructiunii Publice iar din 1871 si-a deschis sediu Ministerul Cultelor. Tot aici era instalat gimnaziul Matei Basarab.

Hanul a fost un veritabil centru negutatoresc cu 29 de pravalii, o pivnita si o magazie incapatoare. A fost un han important mai ales ca se afla in apropierea Targului de sus si la capatul vestic al Ulitei Mari (Strada Lipscani) dar si in vecinatatea marilor hanuri Serban Voda (pe locul ocupat azi de Palatul BNR de pe Lipscani), Constantin Voda (Muzeul de Istorie) si Sf. Ioan cel Mare (Palatul CEC).

Pe la 1860-1862 cladirea hanului se compunea din parter si etaj având aproape 200 de camere si pravalii ce erau închiriate la "marsande (magazine de moda), lipscarii, bacanii, cârciumi si la oameni de diferite religiuni".

În anul 1870, în Hanul Zlatari se gasea una din cele mai mari si mai bine asortate bacanii din Bucuresti, proprietatea lui Paun Popescu

În anul 1903, hanul si turnul-clopotnita, cu picturi facute de pictorul grec Diamantopoulos, au fost darâmate pentru largirea Caii Victoriei. Atunci s-a descoperit o fresca, azi pierduta, aratând Nasterea Maicii Domnului si o inscriptie de închinare la Patriarhia din Alexandria.

Biserica Zlatari a fost restaurata între anii 1907-1908, prin grija arh. Jean Pompilian (1872-1938).

Cutremurul din 1940 afecteaza turlele bisericii, acestea fiind refacute atunci provizoriu, iar între anii 1971-1973, recladite în forma de astazi.

...........................................................
Era sfarsitul lunii august din anul 1903, o saptamana mai racoroasa decat de obicei, cum aflam din ziarul "Universul". Primaria instiintase negustorii cu pravalii in Hanul Zlatari ca, urmand demolarea acestuia, trebuiau sa-si gaseasca urgent alte locatii.
Rubrica de anunturi a "Universului" a fost in acea perioada asaltata cu "informari catre onor clienti" in care se precizau noile locatii in curs de amenajare. Prin octombrie, acestea deja functionau…"Depoul de aperitive" ce luase locul de cativa ani bacaniei lui Paun Popescu se redeschisese pe Boiangii, iar magazinul "Orasul Atena", ce comercializa incaltaminte la preturi fixe, se mutase in Palatul Nifon, tot pe Calea Victoriei. Ce trist!
Imensa cladire cu 200 de incaperi si 29 de pravalii se imputina zilnic sub dintele tarnacopului, prima zapada afland toata partea dinspre Stavropoleos rasa de pe suprafata Pamantului.
Imaginile zguduitoare au fost surprinse si eternizate cu strangere de inima tot de Ioan Niculescu. Apoi a venit randul turlelor bisericii, "prea rusesti" in opinia lui Carol I, marcat profund de intentia rusilor de a acapara Romania dupa Razboiul de Neatarnare.

Nici doi ani mai tarziu, in 1905, calatorii straini din Grand Hotel de France au putut admira de la ferestre un scuar modern amenajat pe locul batranului han Zlatari. Sic transit gloria mundi!

<=Spătarul Mihai Cantacuzino, a initiat construirea hanului.

1852 planul Borroczyn=>

1871 Franz Duschek. Hanul Zlatari

1871 Zlatari

Biserica si Hanul Zlatari la 1881, gravura

1899 Hanul Zlatari, pe fundal dreapta, Palatul CEC, pe stiga si Hotel Francez (Lafayette) pe centru. Pe partea dreapta in prim plan se poate distinge Palatul Poştelor inca sub constructie.

1900-1902 Doua poze asemanatoare, la prima vedere. Deosebirea de timp se vede prin vegetatia crescuta. In prima poza "Farmacia" se numeste "Drogherie". Hanul nedemolat inca este in stinga imaginii!